Betleem
CÂND ANIMALELE VORBESC
In noaptea de Crăciun nimeni n-asculte
ce animalele vorbesc!
Lăsati să se audă numai corul îngeresc,
fluierul de păstori,
mai ales, dar totul
asurzitor de tare!
Aduceti pe prispă
colindători
din vremea vremii ce-o rechem,
când drumu-i tot mai lung
spre Betleem.
In noaptea de Crăciun nimeni n-asculte
ce animalele vorbesc.
Aceeasi iesle.
Pruncul, Maria si Iosif cel Bătrân.
Miroase-a aleluie si a fân,
iar boul suflă
căldura din poieni si toată floarea runcului
deasupra Pruncului.
FLORILE DALBE, FLORI DE MĂR
Întâi
vocalele s-au limpezit tăcerii,
până când toate cuvintele
au căpătat înăltime străină,
atât de albastră,
că, printre ele, merii
deprinseră gust să-nflorească
zbor spăimântat de lumină.
După aceea fulgii
m-au învătat
nespusul alb de taină fără umbră,
că fără să-mi dau seama
am început să ning si eu
în limba tăcerilor albe.
De fapt, Dumnezeu,
la rândul Lui
ne-nvătase omeneasca
de la Fiul care
gângurea după Maica Domnului
vocalele albe
ale somnului,
din florile dalbe...
Si apoi
Dumnezeu Tatăl
a început să ningă peste noi.
NOAPTEA AJUNULUI
Copiii dorm
cu visul lor sporind
plăpânda răsuflare
a candelei din colt.
Ecouri din colind
se-aud în noaptea sfântă
pâlpâind
vocala literei de foc.
Miroase a colaci, a pâine coaptă
si-a amintire veche
uscată-n busuioc.
Bătrânul Iosif
spune ceva Fecioarei,
dar foarte-ncet, în soaptă.
Se-ntoarce apoi tiptil,
cu o găleată plină
asinul să-si adape.
N-a trebuit prea departe să meargă
pentru unda lină
povestită de ape;
afară
steaua-ncepuse să curgă de-aseară
pe sipot colind de lumină.
LIMBA FULGILOR DE NEA
Iti amintesti ninsoarea de Crăciun,
după solemnul cu ''In vremea-aceea...'' ?
Pe-atunci si brazi si pruncii lor
vorbeau asemeni ca si noi
pierduta limbă-a fulgilor.
Si tâlcul ca o pasăre
zbura albastru prin tăceri,
până-n străfund
tăcerilor.
Să fie înger clopotul de brad
nins se lăsa si înflorea cu noi
pierduta limbă-a merilor.
Îti amintesti scrisoarea de Crăciun
după solemnul cu ''In vremea-aceea...'' ?
Azi bradul e cu noi, dar pus în colt;
pe tăietura lui cum de uitarăm cheia?
Ne-ar fi deschis acel atunci din taine,
fluent vorbind în limbi de fulgi si măr
ce ning si astăzi ca în vremea-aceea,
dar pe cărări pierdute si pe haine.
SĂ NU-NTORCI PAGINA ALBĂ
De prin verbe,peste lunci,
la fel ninge ca atunci,
peste lunci si peste peste...
Locuiam într-o poveste;
Mos Crăciun cu cerbii lui,
( Taci, la nimeni să nu spui!)
când dormeam, din vis - minune
( Taci, de asta nu mai spune!)
bradul - raiul înflorea!
( Taci, că nu era asa!)
- Cum? Da' nu a fost odată?
- Ba a fost, dar niciodată.
- Unde-i Mosu' din colindă?
- Nu-i deschide, e-n oglindă
si te-asteaptă ca atunci
când îi gângureai de ''balbă''.
Las' să ningă, las' să ningă
peste verbe, peste lunci.
Nu-l lăsa să te atingă
întorcând pagina albă!
CANDELA DE SUB COLIND
Am văzut în noaptea de Crăciun
candela pâlpâind,
aproape să se stingă.
N-o fi fost vreun înger
răsuflând cu greu
de-atâta colind
si doar două aripi
din el înflorind?
Nu, s-a speriat!
Duhul Sfânt lumină
a-nceput să ningă -
cântec lin de leagăn
visul să-I atingă.
Săracul Prunc din icoană!
Prin somn atât de greu a oftat
că era aproape
candela s-o stingă!
BETLEEM
Mai subtire decât dorul
ghiersu' e.
Aproape soaptei spuse
îngerii zboru-l !
Precum lumina în ceară,
se-nghesuie
măcar c-o privire să-L soarbă.
Printre ei un păstor
are în brate un nor
adus de sus, de la stână,
coborându-si runcul.
Pruncul
e gata să adoarmă
tinând în mână,
ca pe o floare,
degetul mic al Sfintei Fecioare.
Kitchener, Ontario
|
Dumitru Ichim 12/17/2013 |
Contact: |
|
|
