Interpretări 2013 - 2014 : Destine paralele
De la an la an si noi si copii nostri ne dăm seama, văzând evolutiile tării natale, că emigrarea tinerilor în Canada a fost o miscare bună.
Fiul nostru si soția, ingineri IT-isti, au dobândit cetătenia canadiană, iar superba metropolă Toronto a devenit noua lor locuintă.
Între timp, au primit ofertă de job în California, în tara-mamă a computerelor.
Nu de mult am început sirul unor navete aeriene între Timișoara si USA, pe traseul semi-polar al Groenlandei si Canadei,pentru a-l vedea pe nepotul nostru, născut sub cerul senin californian.
Ceea ce am ratat noi, seniorii, a fost reîntregirea familiei în Canada, cu legislatura ei mai permisivă decât cea din State, așa că nu ne rămâne decât să mai asteptăm...
În ce mă priveste, anul acesta s-a scurs pur si simplu, căci de la întoarcerea din Nord-America simt tristetea timpului care trece, devenind tot mai nemilos.
Văd cărtța românească incapabilă să iasă la drumul unei economii eficiente, suntem mereu avertizati asupra eventualei prăbusiri a sistemului de pensii, de parcă noi am fi vinovati de incapacitatile administratiei.
Îmi mentin activitatea, am publicat cartea de proză despre California, care nu si-a prea găsit cititori din cauză că oamenii preferă să-si cumpere hrană si nu dau banii pe cărti.
Am fost nominalizat pentru premiul Filalei din Timisoara a Uniunii Scriitorilor. Premiul nu este încă decis, din lipsă de fonduri.
Am terminat încă o carte, despre angrenajul tărilor, inclusiv al României, în prima conflagratie mondială, manuscris care îsi asteaptă finantarea partială de către stat în cadrul unui Project cultural timisorean.
Dacă demersurile mele scriitoricești se vor dovedi a fi inutile, anul viitor le voi anula cu totul, lăsând în urmă douăsprezece cărti tipărite, o activitate redactională de o viată în radio si presa literară, sertare cu manuscrise îngălbenite de vreme, candidate la proximul tomberon.
Voi continua să stau la tastatura laptopului doar pentru sporadice corespondente cu unele reviste românesti doar din Germania si Nord-America.
De fapt, singurul premiu pentru creatia literară nu mi-a fost acordat în tară, ci a venit, în 2004, din partea cenaclului si revistei OBSERVATORUL. Multumiri pe această cale domnului Puiu Popescu si tuturor românilor din cenaclul din Toronto, mă consider virtual locuitor canadian si vă urez la mulți
ani și bucurie pe acel continent binecuvântat!
|
Lucian Bureriu 12/9/2013 |
Contact: |
|
|
