Colindă pentru Labis
- eu doar l-am privit pe LABIS - cândva...-
ninge în Moldova, ninge peste Tară.
îngerii din ceruri plîng peste Mălini.
Mos-Crăcin îsi pune sacii-n sănioară
si-or porni colinde dragi cu velerimi...
Labis îşi chiteste versul pe o coală.
Taica si-a scos pusca din tristul ungher.
s-a crăpat de ziuă: - haide Lae...scoală,
zeii vânătorii ne asteaptă-n ger.
...pe poteci de munte pleacă vânătorii.
două cusmi turtite trec pe sub brădet.
de printre colnice îi salută zorii;
cel vârstnic e taica...prâslea-i un poet.
la un fir de apă blânda căprioară
s-a fost dus să soarbă lacrimi de azur.
pusca se detună, cerul se-nfioară
si cântec de moarte dă lumii contur.
ciuta îngenunche - ochii si-i închide.
spre un rai cu capre negre va pleca.
în instincte latră poftele perfide:
taica, mama, Lae, sora...vor mânca!
si au fript rărunchii pe jeratic - sara.
Luna vesniciei părea de mărgean.
numai Lae, tristul...vedea căprioara
cum la cina caldă îi privea pe geam.
moartea căprioarei...Labis Nicolae
s-a urcat si dânsul tot iarna, la cer
ninge peste Tară, ninge vâlvătaie;
la Mălini răsună ghiers de lerui-ler...
decembrie - 2013, la Montreal
|
George Filip 12/8/2013 |
Contact: |
|
|
