Imagini cu natură moartă
Vântul negru ia sufletul iubirii, Prin mlastini si ciulini îl poartă, Îi sluteste forma si-l îngroapă În imagini cu natură moartă.
Câinele nu latră în ogradă, Instinctul lui din trup coboară În iluzii pentru lumi desarte Unde-aripa ruptă nu mai zboară.
Plosnita de câmp împrăstie duhoare Printre florile iesind frumos din grâu, Un zeu mai pune degetul pe crestet Când lasă lacrima să curgă râu.
Un gol rămâne tandru între noi, Vântul negru-l poartă furios, Speranta se îneacă în durerea Celui ce-a crezut visul frumos. Vântul negru ia sufletul iubirii, Prin mlastini si ciulini îl poartă, Îi sluteste forma si-l îngroapă În imagini cu natură moartă.
Iubirea târzie
Fluturi în piept, Lauri de dor, Florile-mi pun Aripi să zbor.
Pot fi albină Sau rouă curată, Pot fi o iubire În sânge turnată.
Lauri de dor, Marele hot Fură iubirea, O dă la nepoti.
Rămân c-o petală, Mă bucur nespus, Iubirea târzie N-are apus!
Vânătoarea
Colt Alb e scos la vânătoare Prin troiene-nalte de zăpadă, Ia în nări superbe zburătoare, Fulguieste-n câmp si în ogradă.
Mistretii stau dositi între hătisuri Si căprioarele în culmi de nepătruns, „Minciuni” fac iepurii-n tufisuri, În bârlog dorm puisori de urs.
Trec vânătorii, câinele năuc Nu scoate azi nimic dintre troiene, Se aud ecouri, chiote-n sătuc Unde se distrează Printi si Cosânzene.
Trag hăitasii-o duscă de tărie, Colt Alb adoarme dus pe-o ladă, Bunicii spun povesti de-o vesnicie Frumoaselor cu trupuri de zăpadă.
La orizont apare Closca, luna Schimbă vârcolacii rând pe rând, Lupii urlă, a pornit furtuna Vânătorii de iubite-n gând!
Iubirea pentru rimă
Singur am intrat în deslusirea vietii, Tu depus-ai zâmbetul în flori, Dealul a săpat fântână cu ghizdele La picioarele enormului izvor.
Lumina-si caută prin casă Umbrele cu rodii si cu soapte, Pe fiecare petală îti scriu Numele cu miere si cu lapte.
Zarea-ngenunche, vrea s-o străbat Cu un roib din coastele mele, Cerul zâmbeste si arborii toti Se transformă sub lună-n perdele.
Cui să decid iubirea si fapta? Intru cu gândul în chipul tăcerii, Zarea îmi trage lumina-n liane, Hături de aur la jocul plăcerii.
Nerăbdarea desenează triunghiul: Mamă si tată, si versul cel scriu. Am intrat cu inima în viată, Iubirea pentru rimă numai eu o stiu!
Floarea iluziei
Masa îsi miscă picioarele În urmele rămase în descompunere, La barul din sat uitarea întârzie Să trimită picolita acasă.
Un arcas îi atine calea, Ea cade schimbându-si ciorapii, Amintirea miscă picioarele mesei, Preludiul pieselor de sah Începe cu actul ochiului în clipire.
Vinul fierbinte creste pofta Mirosului gurii alambicat, Se împrumută o noapte de vise Pentru o schimbare de ciorapi.
Făclii de iubire si soapte
Inima a iesit din umbrarul istoriei, Fereastra-i deschisă de bratele noastre, Binetea vine din ochiul gloriei Cu irizări de soare si aripi albastre.
Dumnezeu ne-a asezat în sufletul Lui, Lumina să dăinuie-n Muntii Carpati, Bărăganul s-aibă bobul grâului Cât hulubii păcii în zbor presărati.
În ziua în care zâmbetul tău înflorit Fericeste copilul cu artificii de vis, Eu voi zidi tara în orizontul pornit Spre spatiul imens de vesnicie atins.
Agenda va cuprinde cuvinte culese Din însemne trecute prin viată si moarte, Inima va căli traiectorii alese Din făclii de iubire si soapte!
Mutare-n statuia vesniciei
Nevoia de-a trece sub cântec frumos Cu inima în ritmul poeziei, E un semn al limbii generos De-a ne muta-n statuia vesniciei.
Pe ea vor însemna imnul urmasii, Fereastră îsi vor face dinadins Ca să primească din uitări pălmasii Ce tara au zidit-o-n miez de vis.
Acum pe traiectoriile vietii Urc pe munte să-i transcriu câmpia În actele de rouă-a diminetii Unde până-n Nistru râde România.
Nevoia de-a trece sub cântec frumos Cu inima în ritmul poeziei, E un semn al limbii generos De-a ne muta-n statuia vesniciei.
Se întâmplă
Se întâmplă norii să zboare Lipiti de pământ si de fruntea mea Cu aripi de aer, suflete de vânt, Atârnati de-un fir de presupusă stea.
Se întâmplă să trec pe pământ Cu pasii umbrei mele lipite De umbrele femeilor în floare Care odată mi-au fost si vis si iubite.
Se-ntâmplă si azi să merg în grădină, Florile se topesc petală cu petală, Bobocii lor asează promoroaca Pe fruntea clipei sacră, ideală.
Se întâmplă si iarna să vină, Ne lipim pe ochi fulare împletite Cu găuri cât păsările-n zbor Prin care timpul trece înainte!
Exersare
Pomul exersează Săpând după izvor. Inima mea desenează peisajul Punctelor sentimentale. Dintii iesind Din pântecul întelegerii Scot pasărea rânduită In rescrierea livezii ce scutură Pătura de rouă a sufletului. Ceata din spatele muntilor Aduce aluviunile norilor, Amprenta iubirii Si taxa pe exersarea intrării În normalitate. Ochii văd copilăria Pe fereastra înfiptă In gimnastica uimirii, Acolo,la capăt de zbor Îngerii acoperă noaptea. Pomul îmbrătisează Crenelurile zilei, Picioarele mele Târâie umbra Prin rouă solară!
Furtuna
Petale de lumină Alunecă-n viteză Pe mostre de cuvinte Uitate pe-o faleză.
Nisipul vesnic plânge Sub ochiul meu deschis Spre raza care-n inimi Furtună a aprins.
Ai spus că „niciodată” Fereastra n-o să fie Totemul din iubirea Transpusă-n poezie.
Cuvinte-nselătoare În gându-mi înfirip, Vântul aduce aripi Furtunii-n propriul chip.
Virtute de stejar
Razele singurătătii traversează Tăria mea de încercat stejar, Duc ridurile ascunse într-o plasă Pentru-a fi vândute în bazar.
Valurile de rouă, îngerii încearcă Să-mi pună vesnicia în sângele din trup, Inelele virtutii pecetluiesc tăria Pe care în bazar cu dintii tăi o rup.
|
Moscu Marin 11/27/2013 |
Contact: |
|
|