Dileme : To please. or not to...
Continuând să parafrazăm pe Hamlet, răspunsul ar fi: “Asta e întrebarea!”
Si pe drept cuvânt, pentru că nimic nu poate fi mai bine venit decât a încerca să pui acest cuvânt, “please” într-un mănunchiu omogen si a-l explică pe întelesul si spre satisfactia tuturora.
Este clar că folosirea acestui cuvânt are un rol de introductivă rugăminte ca si exprimarea unei dorinte de a fi satisfăcut, de a ti se oferi un gest care să-ti producă plăcere si multumire.
Este, cred, dacă nu primul, cel putin din primele cuvinte pe care noi, părintii, încercăm să inspirăm în vocabularul micutilor.
“Spune “please”, sau “te rog” dar nu mă lăsa să înteleg că am o obligatie să te servesc.”
Spunea o mama: “Stiu că esti ocupat dar un simplu “hello” m-ar multumi pe o zi”
De la sine se întelege că toate acestea fac parte integrală din educatie, respect si bună crestere.
Si pentru că suntem în subiect, nu e rău să lărgim o leacă sfera bunei cuviinte.
Mai cu seama când e vorba de binete si politete.
Cinstit vorbind, noi cei cu duzini de ani în spinări, am crescut cu a da binete, sărutând mâna bunicilor sau a celor cu părul cărunt în general si am exprimat verbal chiar când nu ne-am aplecat spre mâna întinsă. Si am zis “săru-mâna” nu cu linguseală ci din veneratie.
Să duci mâna la sapcă sau la pălărie în semn de salut, era ceva obisnuit, sau cum se spune pe aici, “tipping the hat”. Erau semnele a celor 7 ani de acasă.
Locuiesc într-un condominium, un bloc cu 18 etaje si, se întelege, cu multi residenti, cu oameni trecuti de prima vârstă. Ascensorul, sau liftul dacă doriti, e mai totdeauna aproape plin.
Ei bine, e de-a-dreptul de neacceptat când vezi câte un tinerel care se urcă în drumul sus sau jos, dar niciodată nu deschid gură să dea binete celor mai vârstnici aflati deacum înăuntru.
Halal de ei si de acelora ce i-au educat!
O masină în fată mea pe sosea, avea o notă pe poartă port-bagajului:”Claxonul este stricat, atentie la degetul meu mijlociu”!
Curată educatie Coane Fănică!
Să fii galant, respectuos, să te porti în viată cu generozitate si căldură, să dovedesti că inima ta se află în locul unde trebuie să se afle, nu este un lucru care cere prea mult efort. Oamenii trăiesc azi mai mult că altă dată, numărul bătrânilor este în crestere si nu de putine ori ei au nevoie de sprijinul, de grijă si de dragostea noii generatii.
A oferi unui bătrân scaunul pe care tu sezi, a deschide usa unei doamne si a o lasă să treacă înaintea ta, a spune “multumesc” si “Bună dimneată”, nu cere un sacrificiu.
Nu costă nimic să arăti că esti bine crescut . Faimosul Dalai Lama a afirmat cândva: “Religia mea? Religia mea a fost si este amabilitataea, curtoazia”.
Cunoasteti probabil povestea unei discutii cu câtiva tinerei într-o clasa scolară:
Profesoară: Hai să auzim despre o fapta bună a voastră din Duminică recentă. Grigore, ce a-i de spus?
Grigoras: Am ajutat o bătrânică să treacă stradă…
Profesoară: Foarte frumos si lăudabil. Tu, Nicule?
Nicu: Am ajutat o bătrânică să treacă stradă…
Profesoară: Andrei, tu ce ne poti povesti?
Andrei: Am ajutat o bătrânică să treacă stradă..
Profesoară, care îsi pierduse răbdarea: Cum, toti ati ajutat o bătrânică să treacă stradă?
Copiii: Păi ea se împotrivea, nu voia să treacă…
Morala? Nu este neapărat să dovedesti o fapta bună când ea este nesolicitată.
Fă-ti din inima un prieten, o casă si din ea un cuibusor, adăposteste acolo dragostea si respectul si arată-l tuturor.
Sunt tot felul de definitii, dragoste, respect, gentilete, afinitate, bună crestere, produsul unei adecuate educatii si morală civilizată.
În care parte a-i dori să te situezi tu?
În toate acestea or în tot ce detestă aceste îndemnuri? Si unde a-i vrea să-ti pozitionezi urmasii? O aparentă frumusete durează câteva decade dar o personaliaite plăcută durează o viată.
To please or not to please? Da, să arătăm compasiune si cavalerism, să ajutăm si să oferim dragoste celor ce nu pot să aibă ei singuri.
To please?
Da, acesta este răspunsul la întrebarea titlului de mai sus.
Toronto / Nov 2013
|
Harry Beer 11/23/2013 |
Contact: |
|
|
