Adevărata poveste a greierelui
Adevărata poveste a greierelui
“Peste dealuri zgribulite,
Peste tarini zdrentuite,
A venit asa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă si zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai
Când se scutură de ciudă,
Imprejurul ei departe
Risipeste-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte
Stropi de tina,
Guturai… “ ( Balada unui greier mic – George Topârceanu)
“Petrecuse cu chitara
Toată vara
Însă iata că-ntr-o zi
Când vifornita porni,
Greierele se trezi,
Fără musc, făr râmă,
Fără umbră de fărâmă.” ( Greierele si furnica – La Fontaine )
Topăia săracul greiere printre pietricelele reci ca gheata în întunericul noptii, încercând să găsească ceva de mâncare si un adapost măcar pana dimineata. Umbre înfricosatoare îi ieseau în cale micutului cântaret, care-si simtea chitara tot mai grea apăsându-i umărul obosit. Orice fir de iarbă uscată , orice ramură ce trosnea sub călcâiele lui, erau ca niste capcane, ca niste monstri ce-l urmăreau. Ii tremurau piciorusele si simtea că se prabuseste. Târa chitara dupa el pe poteca aceea nemiloasa, iar corzile ii săreau una câte una, dar nici că-i mai păsa. Avea buzele uscate si învinetite de la frig, iar ochii abia îi mai tinea deschisi, când printre gene a zărit o crăpătură într-un copac bătrân. S-a zgribulit mititelul în scoarta de copac si a pus chitara precum o usita ca să-l ferească de vântul furios. Se gândea la zilele frumoase din vara, când cânta zi si noapte de-l cunostea toată pădurea.Îi era dor de frunzele de nuc pe care adormea, iar apoi se trezea dimineata si se spăla pe ochi cu bobul de rouă ce se prelingea pe vârful firului de iarba. Oare unde era acum vrabiuta aceea vorbăreata, care îl prezentase corului pădurii si cântaseră vreo trei zile la petrecerea cerbului când a devenit tată? Abia acum îsi dădea seama că toată vara doar asta a făcut, a cântat si s-a distrat fără să se gândească vreo clipă că va veni gerul si nu are nici casă, nici provizii, nici îmbrăcăminte si mai ales prieteni.
“ Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam si eu s-adun
O grăuntă cât de mică,
Ca sa nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi`ndcă nu-mi dă niciodată,
Si-apoi umple lumea toată
Că m-am dus si i-am cerut…”
( Balada unui greier mic – George Toparceanu )
Veni dimineata si parcă vântul se mai linistise când greierasul nostru scoase capul din scorbură mirându-se că a apucat să vadă din nou lumină. Slăbise mult si ii era foame. Nu stia încotro s-o apuce când deodată zări un musuroi de furnici si se gândi să-si calce pe inima si să ceară ajutor:.
“Ce să facă?...hai să ceară
La furnică, pană-n vară,
Niscai boabe de secară.
Pe cuvânt de lighioană,
Voi plăti cinstit cucoană,
Cu dobânzi, cu tot ce vrei…
Dar furnica, harnică,
Are un ponos al ei:
Nu-i din fire darnica
Si-i răspunde cam rastit:
- Astă-vară ce-ai patit?
-Dacă nu mi-e cu bănat.
Zi si noapte am cântat
Pentru mine, pentru toti…
- Joacă astazi, dacă poti” ( Greierele si furnica – La Fontaine )
…si-i închise usa în nas greierasului zdrenturos, care-si continuă drumul cu lacrimi în ochi, cântând la chitară cu singura coardă rămasă :
Recunosc că am fost prost
Si că eu nu m-am gândit,
De provizii să-mi fac rost
Ca să nu fiu umilit.
Mai ca se jelea si altceva nu, când de undeva după un bolovan, auzi niste tipete. Îsi stearse lacrimile si se strecură să vadă ce se întâmplă. Îi sări în ochi un copil ce tinea ceva strâns în mână, dar vocea pe care o auzise nu era a copilului…
-“De ce mă strângi in pumnul tău,
Copil frumos, tu nu stii oare
Că-s mic si eu si că mă doare
De ce mă strângi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa mă joc si mie,
Si milă trebuie să-ti fie
De spaima si de plânsul meu! ( Gandacelul – Elena Farago)
…erau tipetele unui gândăcel timid, pe care greierele îl recunoscu după una din antene care-i atârna pe frunte. Cântaseră împreună după o ploaie de vara, la iesirea curcubeului. Nu stia cum să-l ajute pe sărmanul gândăcel, se simtea slăbit, fără nicio putere si asculta îndurerat, rugămintile micutului:
“De ce vrei să mă omori?
Că am si eu părinti ca tine,
Si-ar plânge mama după mine,
Si-ar plânge bietele surori “( Gândăcelul – Elena Farago)
Copilul nu avea de gând să-i dea drumu, iar asta l-a făcut pe greiere să-si ia inima-n dinti si să se urce pe gheata acestuia, lovindu-l cu chitara în picior cât a putut el de tare si tipând ca apucatul:
“Lasă gândăcelu-n pace
Si de vrei… ia-mă pe mine!
Căci e mic si rau nu-ti face,
Eu si-asa nu am pe nimeni”
Undeva, printre frunzele uscate isi făcea cineva loc…
“O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate
-Încotro mergi surioară?
-Ia, mă duc si eu la moară…
Si-s grăbită, si-s grăbită
Că mi-e casa ne-ngrijită” ( Gospodina – Otilia Cazimir )
…era aceeasi furnică ce-l gonise pe greierele înfometat, iar acum fără sa vrea, văzuse cum acesta a sărit în apărarea gândăcelului. Nu putu nici ea să stea cu mâna în sân si isi mai chema câteva surate să ajute biata fiinta ce aproape că-si dădea sufletul în pumnul copilului fără minte.
“Veniti aici, drage surori
Si hai să-l învatăm noi minte!
Muscati strâns la subtiori,
Căci la picior văd că nu simte!”
…si-l făcură pe băiat să se scarpine ca un apucat si să-l scape pe micutul gândăcel fix in bratele greierelui. Abia mai sufla săracul, dar tot reusi să spună printre buze:
“Multumesc, prieten greier,
Multumesc, furnică dragă,
Cu voi de-acum vreau să cutreier
Peste tot în lumea-ntreagă.
Le voi spune la parinti,
Ce-ati făcut azi pentru mine
Si în dar o să primiti,
Adăpost si burtile pline.”
Greierele cel viteaz nu-si mai încăpea în piele când auzi cuvintele micutului si deja se vedea pus în capul mesei înfulecând de zor din bunatati, iar furnica îl privea si se minuna de curajul lui. Asa au trecut cei trei prieteni si de iarna cea geroasa, cu muzică si voie bună.
Vara, il prinse pe gândăcel cu cele mai frumoase antente din tinut, iar pe greiere cântând la propria lui nuntă cu furnicuta.
Cri-cri-cri,
Vara cri,
Asteptam demult să vii.
Că sunt mare si viteaz
Sunt frumos si plin de haz.
Am trecut prin vânt si ger,
Am zburat până la cer,
Am cântat si am dansat,
Iar acum, m-am însurat...
Madrid / Noiembrie 2013
|
Marius Gabriel Trasca 11/23/2013 |
Contact: |
|
|
