De ce să-l implicăm ?
Prieteni, mai mult sau mai putin sau deloc bisericosi ( sunt persoane care-si spun religioase dar calcă prin biserică doar la ocazii), cu care mai schimb idei, opinii, sunt iritati, deranjati de faptul că fac mereu trimitere la Dumnezeu, chiar si atunci când tema dialogului este politică, economică, stiintifică, financiară, mondenă etc. Pasămite, Dumnezeu nu ar avea ce căuta în asemenea domenii, ci numai în cele ce tin de Biserică: un botez, o nuntă, o înmormântare, un parastas, o procesiune cu moaste, cu icoane etc. Fiecare cu-ale lui.
Din capul locului, trebuie precizat ca Sfânta Scriptură nu lasă nici cea mai mică îndoială asupra atentiei pe care Dumnezeu o acordă gândurilor si faptelor noastre, ca Cel Care singur cunoaste si inima si rărunchii omului, si viata noastră dinainte de a ne naste si după moarte.
A doua zi voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip. Si i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei si a lui Petru. Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre care au scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino si vezi. Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug. Natanael I-a zis: De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: Mai inainte de a te chema Filip te-am vazut cand erai sub smochin. Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu; Tu esti regele lui Israel. Raspunsu-i-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub smochin, crezi? Mai mari decat acestea vei vedea. Si i-a zis: Adevarat, adevarat zic voua, de acum veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului. (Ioan 1:43-51)
Când l-a văzut Iisus Hristos pe Natanael sub smochin? Când Natanael prunc fiind, mama sa l-a ascuns sub un smochin pentru a-l salva de mânia ucigătoare a lui Irod. Acest episod era un secret al lui Natanael si al mamei sale. De aceea Natanael exclamă: " Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu; Tu esti regele lui Israel."
Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Si intrând în casa fariseului, a sezut la masă. Si iată era în cetate o femeie păcătoasă si, aflând că sade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Si, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu părul capului ei le stergea. Si săruta picioarele Lui si le ungea cu mir. Si văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Si răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ti spun ceva. Învătătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Si întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta si apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îti zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă putin, putin iubeste. Si a zis ei: Iertate îti sunt păcatele. Si au început cei ce sedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă si păcatele? Iar către femeie a zis: Credinta ta te-a mântuit; mergi în pace. (Luca 7, 39-50)
Fariseul Simon nu avea niciun dubiu asupra dreptătii sale în fata lui Dumnezeu : nu era ca ceilalti oameni, răpitori, nedrepti, adulteri, sau ca vamesii. Postea de două ori pe săptămână, dădea zeciuială din toate câte câstiga. (Luca 18,10-14) Asa că nu-L căuta pe Iisus să-si mărturisească păcatele. L-a invitat în casă la masă să-L iscodească, să vadă ce fel de om este, dacă e ceva de capul Lui. Hristos i-a citit gândurile viclene si i-a răspuns pe loc , făcând mântuire femeii păcătoase: Iertate îti sunt păcatele.(...) Credinta ta te-a mântuit; mergi în pace.
Si intrând, trecea prin Ierihon. Si iată un bărbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat. Si căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru că era mic de statură. Si alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Când ajunse în acel loc, Iisus,privind în sus, îl văzu si îi spuse: „Zaheu, coboară mai repede, căci astăzi trebuie să fiu în casa ta”. El coborî degrabă si îl primi cu bucurie. (Luca 19, 5-6)
Aici Iisus Hristos citeste în inima lui Zaheu, vamesul păcătos, gândul bun, intentia de a repara tot ceea ce gresise, fată de Dumnezeu, fată de aproapele, fată de sine. Si a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci si acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute si să mântuiască pe cel pierdut. (Luca 19,9-10)
Păstorul cel bun si oaia rătăcită se caută reciproc. Ȋntâlnirea este prilej de bucurie pentru amândoi si de mântuire pentru oaia pierdută.
Separarea între Biserică si Stat, doctrină masonică (si iluministă) potrivit căreia institutiile guvernamentale seculare si institutiile religioase trebuie să fie separate si independente unele de celelalte, a determinat aceeasi separare si la nivel personal, în constiintă si în comportament, chiar dacă suntem crestini ( respectiv crestini ortodocsi). Cu alte cuvinte, crestinul este invitat să opereze cu două constiinte, în functie de terenul pe care se află: una religioasă si alta secular-umanistă.
Prin botezul crestin, omul este altoit pe trupul Bisericii întemeiate de Hristos, pentru care Hristos este piatra din capul unghiului, al Cărui cap este, pe care a întemeiat-o pe baza dreptei mărturisiri de credintă în El si care este una si unica. Prin educatie si practică religioasă, crestinul, madular al Bisericii, îsi însuseste constiinta spirituală a acesteia. Autoritate Bisericii, singura institutie divino-umană , este autoritatea Cuvântului care trăieste si vorbeste prin ea. Legea iubirii, Legea lui Hristos, este legea fundamentala la care se raportează crestinul în toate intentiile, gândurile si faptele sale, indiferent de cum si unde s-ar afla: în intimitate, în singurătate, în familie, la scoala, în vacantă, în profesie, în politică, în functii de stat până la cele mai înalte niveluri, în tară si în străinătate. Oriunde si oricând, crestinul întretine dialogul cu Dumnezeu si nu acceptă si nu se supune niciunei legi omenesti care contravine Legii lui Hristos. Cei căror Dumnezeu le-a dat, le-a îngăduit puterea de a administra treburile cetătii nu trebuie să jure în doi peri; răspunsul lor trebuie să fie da da si nu nu; trebuie să fie atenti la legile, hotărârile, ordonantele etc. pe care le emit sau pe care le acceptă de la altii străini de neam si de Legea lui Hristos.
Asa ar trebui să procedeze tot crestinul, mai ales cel ortodox, lumina lumii si sarea pământului, de la care Dumnezeu asteaptă cel mai mult. Realitatea de zi cu zi spune cu totul altceva...Fie se fuge de Dumnezeu, fie I se întoarce spatele, fie I se strigă hule însotite de semne obscene (http://www.youtube.com/watch?v=pTE-Nt_BkS8; http://www.youtube.com/watch?v=KC1aA4fYyQc)
Oamenii fac planuri personale sau de anvergură globală ( ex: http://www.euronews.com/2013/05/24/astana-economic-forum-looks-at-a-world-in-turmoil/). Dar si Dumnezeu are planul Său. Dacă voia omului este în acord cu voia lui Dumnezeu, atunci există motiv de nădejde că planurile omului se vor realiza, vor dura si vor fi spre mântuirea lui. Dar dacă nu există un asemena acord atunci planurile, de anvergură pesonală sau globală, sunt din cutite si pahară, cladite pe nisip si nu vor rezista prea mult. Desarte gândurile, desarte si planurile.
Si au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob". Întelegeti, dar, cei neîntelepti din popor, si cei nebuni, înteleptiti-vă odată! Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveste? Cel ce pedepseste neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învată pe om cunostinta, Domnul, cunoaste gândurile oamenilor, că sunt desarte. (Ps.93,7-11)
Tot ce se întâmplă în cer si pe pământ, în lumea necuvântătoarelor, în lumea oamenilor, se face cu stirea lui Dumnezeu, cu binecuvântarea, cu mila, cu îngăduinta, cu răbdarea Sa : Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Si nici una din ele nu va cădea pe pământ fără stirea Tatălui vostru. La voi însă si perii capului, toti sunt numărati. (Matei 10,29-30)
Asa că, vrem sau nu vrem, ne place sau nu ne place, credem sau nu credem, Dumnezeu este implicat în viata noastră. Fericiti cei care vor, cărora le place, care cred!
|
Nicusor Gliga 11/23/2013 |
Contact: |
|
|
