Tablete pentru prieteni : Primum non nocere !
Modul în care Hippocrates recomanda elevilor săi să se comporte în cadrul practicii medicale era: "în primul rînd să nu faceti ceva care dăuneaza bonavului" (primum non nocere)!
Principiul este de o etică absolut înegalabilă deoarece pune grija fată de bolnav pe un piedestal înalt si absolut, căci stia din experienta proprie că medicii pot produce o actiune dăunătoare asupra bolnavului fie prin faptul că nu intervin just în functie de boală, fie că întervin, dar pe o cale gresită, fie că nu întervin de loc, din neglijentă. Rezultatul este în toate eventualitătile acelasi : bolnavul suferă si "răul "este înfăptuit!
Ori scopul medicinei este acela de a asista pe cel care îsi încredintează ceea ce are mai pretios-viata- unui om care se presupune că este pregătit moral si profesional să corespundă acestui principiu .
Această doctrină, care stă si azi la baza profesiunii medicale, are o valoare universală si este aplicabilă si în alte domenii ale relatiilor sociale si activitătii umane. De ce? Pentru simplul motiv că poate să educe omul în a preveni "răul" pe care constient sau nu, toti cei implicati în orice profesiune sau activitate în comunitate sunt capabili să-l săvîrsească .
Omul este considerat o fiintă care are o constiintă; el este "a conscious being"; această calitate îl deosebeste de alte vietuitoare prin aceea că poate face o alegere liberă, poate planifica, poate realiza ce se întîmplă cu el si poate diferentia între bine si rau. Toate aceste calităti ale constiintei asigură "existenta" omului în lumea înconjuratore .
Elementele constitutive ale constiintei nu sunt transmise, mostenite de la ascendenti, ci se organizează în timp prin contactul cu mediul înconjurător: acest adevăr este sustinut de faptul că ne nastem fără constiintă si suntem considerati constienti si capabili de a avea responsabilităti abia în jurul vîrstei de 18-20 de ani!
De la Rousseau s-a crezut că omul e născut perfect liber; progresul stiintific a arătat că, în esentă, omul este dependent de mostenirea genetică si de calitătile pe care le acumulează din contactul cu experienta vietii a speciei umane si a individului însusi, acumulare care a fost numită "qualia" si care în conceptia lui Sartre alcătuieste "esenta" omului.
Filosofia existentialistă (Sartre, Heideger, etc) a adoptat principiul că "l'existence dépasse l'essence", întelegînd prin aceasta că procesul de creare a constiintei are loc prin influenta covîrsitoare a vietii, a mediului, asupra "qualiei"; în realitate se acceptă azi că există o balantă permanentă între aceste două componente: bazată pe existenta qualiei, care include mostenirea genetică si contactul cu mediul, fiinta umană, prin intermediul constiintei, crează valori care dau sens vietii. Viata în sine nu are "meaning", omul este acela care îi dă un sens si o valoare si prin asta el devine propriul lui stăpîn.
"Primum non nocere" caută tocmai acest lucru: să păstreze acest mecanism fin care asigură omului pe de o parte puterea de a suporta si învinge adversitătile vietii, pe de alta îi oferă bucuria trăirii momentelor de încîntare. Boala este un factor de dezechilibru care actioneaza pe acest mecanism sensibil si le revine medicilor rolul covîrsitor de important de a-l restabili, redînd omului libertatea de a trăi asa cum doreste si bucuria acestei trăiri si prin respectarea sfatului lui Hypocrates redau vietii cazuri care par pierdute... Toronto / Noiembrie 2013
|
Dr. Dinu Dimitriu 11/21/2013 |
Contact: |
|
|