O bătălie cu efect de durată
Suspendarea politică si sanctionarea financiară a trei dintre membrii senatului canadian aduce în atentie un interesant caz de agitatie civică pe marginea unei smecherii bugetare. Pamela Wallin, Mike Duffy si Patrick Brazeau – toti numiti de primul ministru Stephen Harper în Senat - sunt suspendati, fără plată, începând cu 5 noiembrie, pentru întreaga sesiune parlamentară actuală care va continua până în 2015. În acelasi timp, ei trebuie să restituie în întregime toate fondurile folosite abuziv rămânând senatori…doar cu numele.
Desi dezavuati de membrii conservatori, cei trei continuă să acuze vehement fie o asa numită slabiciune a democratiei canadiene, fie stranii vicii de procedură. Ei îsi trambitează nevinovătia prin mediile de presă cu mândrie rănită, precum Pamela Wallin, ori cu o stranie nedumerire infantilă, precum Brazeau. Mike Duffy, la rândul său, preferă teoria conspiratiei si acuză "masinatiunile" conservatorilor, fosti si îndepartati prieteni de politică. Vina lor financiară este destul de simplă: folosirea banilor publici pentru cheltuieli personale nejustificate, în mare parte legate de costurile pentru locuinta de serviciu, costuri care sunt acoperite de catre bugetul public în conditii clar stabilite. Toti trei au făcut mishmash-uri bizantine prin care au solicitat bani pe o locuintă pe care de fapt nu au folosit-o.
Culpa politico-morala este însă mai amplă si radiază efecte nocive chiar în fieful conservator. Mai mult, afectează atat în plan imediat cât si în perspectivă ideologia si practica politică de la centru-dreapta a spectrului politic. Primul ministru Stephen Harper încearcă de câteva luni să se scuture de proasta imagine creată de acest scandal. Asta, mai ales dupa ce prosperul său sef de personal, Nigel Wright, a încercat să-i acopere cheltuiele lui Duffy din bani proprii, sperând că astfel va rezolva problma; din pacate, el doar a deschis o cutie a pandorei mare cât…Senatul. Ironic este faptul că, sanctionati sau nu, cei trei faliti vor continua să bântuie insomniile liderului federal si să agite mediile de presă ca “stafii ale trecutului”. Criticile mediatice devin nu numai acide, dar si absurd conflictuale uneori. De pildă, voci intrigate acuză faptul că “oamenii lui Harper” – cei trei în spetă - au abuzat de sistem furând din banii publici – prin urmare, primul ministru se face vinovat; în acelasi timp, cam tot aceleasi voci îl critică pe Harper pentru că senatorii în cauză au fost sanctionati cam sumar si doar pe marginea unui simplu audit general sau a unui raport RCMP – asadar, tot Harper este considerat vinovat. Acesta abordare, ilogică ca metodă, îl propune pe Harper ca pe un lup politic cu două rânduri de dinti egal ascutiti. Toti punditii - care însă vorbesc cu ipocrizie în numele civismului - ignoră faptul că partidul conservator, ca orice alt partid, avea obligatia să se separe moral si politic de cei trei.
Devine evident că acest scandal continuă să producă pagube în imaginea lui Harper si va tine capul de afis în atacul politic venit de la stânga spectrului până la alegerile federale si apoi în timpul lor. Înitiată de conservatori – si votata atât de senatori conservatori cât si liberali – actiunea de sanctionare se cerea impusă de decenta politică. În urma auditului general, dovezile aduse în acuza celor trei au stabilit că aceste cheltuieli nu au fost “simple erori de calcul” ci “intentii clare” de a utiliza fonduri publice în mod abuziv. Cei trei sunt, de altfel, în atentia RCMP si urmează să fie chestionati si în legătură cu alte aspecte ilegale din activitatea lor publică. Năbădăiosul Brezeau a tinut el singur pagina întâi a ziarelor, cu ceva timp în urmă, datorită scandalurilor de tip domestic în care a fost implicat la locuinta sa din Ottawa. Tânărul cu energie de boxer, cu părul mereu aranjat si cu cercel, Breazau nu a contat niciodată în ochii publici ca fiind prea serios chiar dacă Harper a avut ceva sperante legate de acest reprezentant al "first nations". La polul opus lui, Wallin si Duffy – fosti ziaristi de carieră – ar fi putut poza oricând în stâlpi ai conservatorismului progresist. Preferinta lor pentru luxul puterii însă va costa, cum spuneam, cam scump. Conservatorismul – atât la nivel federal cât si provincial – nu are cei mai talentati lideri în acest moment. Fără charisma si cu idei politice vag formulate - sau vândute la banca compromisului lui "political corecntess", liderii conservatori nu conving si riscă să piardă în viitor chiar si din votantii proprii. Câstigul imediat este preluat de o elită de stânga care, din păcate, se îndepărtează semnificativ de centrul spectrului. Parafrazând ceea ce Pamela Wallin a declarat după votul de suspentare din Senat (n.r – astăzi este o zi tristă pentru democratie) as spune că viitorul este cel care se arată destul de trist pentru conservatorii canadieni si pentru toti cei care cred într-o balantă veritabilă a puterii politice si alternantei la guvernare.
|
Luiza Mureseanu 11/17/2013 |
Contact: |
|
|
