Starea de veselie interioară
Pentru crestin vremurile nu sunt niciodată propice pentru asemenea exercitii sufletesti sau , poate, tocmai adversitatea vremurilor este cea care usurează întoarcerea spre veselia interioară.
Veselia interioară, ca stare de rugăciune neîncetată, nu are nimic de-a face cu divertismentul, cu tot felul de terapii care promit liniștea, bunăstarea sufletească, fericirea, mântuirea.
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugaciune înseamnă o stare de prezență. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoințe. Recomand o stare de prezență permanentă, de opoziție față de păcat și patimă, care înseamnă recunoașterea forțelor de bine din tine. ( Părintele Arsenie Papapacioc)
Textul sugerează, că această veselie interioară nu poate fi recomandată decât celui/celei care, pe drumurile vietii, aparent din întâmplare ( în creatia lui Dumnezeu nimic nu este întâmplător) sau căutând, dă peste Dumnezeu și întâlnirea nu se lasă fără urmări.
Târâs-grăpiș, ca femeia cu fiica bolnavă, se duce după Pâinea Vietii alegându-se, azi cu o firimitură, mâine cu trei, o vreme cu nimic, pe neașteptate cu o prescură și tot așa până se termină firul vieții acesteia. Pe această cale, nevointele sunt căutate, așteptate și acceptate cu bucurie fiind
bucurii!
Si, chiar în lume fiind ( nu în mănăstire), cu cel/cea care se ține scai de Dumnezeu se pot întâmpla cele de mai jos:
DACĂ
Deci, dacă ai ajuns la ceea ce zice cuvântul: Noi ne-am schimbat în același chip din slavă în slavă (II Corinteni.3,18); dacă se împlinește cu tine cuvântul Apostolului, care zice: Și pacea lui Dumnezeu să stăpânească în inimile voastre (Coloseni 3,15); dacă în mintea ta se află Iisus Hristos; dacă ai ajuns la acest cuvânt: Din întuneric a strălucit în inimile voastre cunoștința lui Dumnezeu (II Corinteni 4,6): dacă se împlinește la tine cuvântul: Mijloacele voastre să fie încinse și candelele aprinse, și să fiți ca slujitorii care așteaptă întoarcerea stăpânului lor de la nuntă ( Luca 12,35-36), pentru ca gura ta să nu rămână închisă și fără răspuns în mijlocul Sfinților: dacă știi ca și fecioarele cele înțelepte, că se află untdelemn în vasul tău, pentru ca să intri în cămara cea de nuntă și să nu rămâi afară ( Matei 25,1-13); dacă simți că mintea, sufletul și trupul tău sunt desăvârșit unite și vor învia curate în Ziua Domnului nostru Iisus Hristos; dacă conștiința ta nu te mustră, nici nu te mai osândește; dacă te-ai făcut prunc după cuvantul Domnului, Care zice: Lăsați copiii să vină la Mine, că a unora ca acestora este îpmărăția cerurilor (Matei 19,14), apoi în adevăr te-ai logodit Lui și Duhul Sfânt te-a înfiat ca moștenitor, încă fiind în trup. ( Cuv.Isaia Pustinicul, sec.IV)
Aceasta este de fapt voia la care ne referim când spunem facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.
Fie nouă, tuturor!
|
Nicolaie Gliga 11/15/2013 |
Contact: |
|
|
