Canadian Experience ( 45 ) - Viziunea pragmatică a Canadei despre lume
Guvernele canadiene nu au descris bine politica lor externă. Primii ministri Pierre Trudeau, Jean Chrétien si Paul Martin au publicat, fiecare, brosuri în care era subliniat rolul Canadei în lume. Toate erau pline de generalităti incoerente si au fost repede uitate.
Eforturile de a defini politica externă se ciocnesc de faptul că nu există o idee centrală care să definească rolul Canadei în afacerile externe. Presedintii americani răspândesc viziuni mărete pentru a rezolva crizele sau oportunitătile internationale, dar nu si în Canada, unde flexibilitatea si adaptabilitatea sunt scopul politicii duse ca răspuns la lumea în permanentă schimbare.
Liderii canadieni vorbesc sincer despre valori ca drepturile omului, dar ceea ce într-adevăr determină politica externă este o combinatie a intereselor concrete, a realitătilor interne si partenariatelor internationale.
Locatia, Locatia, Locatia
Canada este o imensă tară transcontinentală cu o populatie mică si cu un climat nordic foarte aspru. De aceea, sarcina de a uni diversele ei părti, de a construi o natiune si de a apăra suveranitatea e extrem de dificilă. 60% din populatia canadiană trăieste pe aproximativ 2% din teritoriu, în interiorul a 150km de-a lungul granitei cu SUA. În timpul războiului rece, Canada era un sandwich între Statele Unite si Uniunea Sovietică.
Statele Unite
Vecinătatea cu Statele Unite, cel mai bun prieten al Canadei, dar si adversarul său natural, este un factor central în existenta Canadei. Canadienii vor să aibă ce-i mai bun din ambele lumi: să se opună Statelor Unite când e convenabil sau necesar, dar si să profite de beneficiile materiale care provin din această relatie. Anti-Americanismul este o tactică tentantă pentru polticienii canadieni. “Sunt împotriva americanilor” a exclamat prim ministrul John Diefenbaker în timpul campaniei electorale din 1963. Unii canadieni au aplaudat, dar Diefenbaker a pierdut în alegeri.
Nivelul de trai
Din cauza slabei piete interne, canadienii trăiesc din comertul global. Exporturile sunt aproape 40% din resursa economică natională; unul din trei joburi depinde de comertul global. Încă din anii 1940, Canada a devenit din ce în ce mai dependentă de un singur partener de comert, Statele Unite; împreună cu Mexico, Canada si SUA au un acord de comert liber, “North American Free Trade Agreement” (NAFTA).
Aliati si aliante
În primul si al doilea război mondial, Canada a fost parte vitală a alinatei britanice. În timpul războiului rece, canadienii au contribuit la securitatea internatională prin “North Atlantic Treaty Organization” (NATO) si la apărarea continentului în “North American Air (acum Aerospace) Defence Command” (NORAD). Canada a participat ca partener de coalitie în războiul din Coreea (1950-1953), războiul din golf “Gulf War” (1991), Campania Kosovo (1999) si războiul din Afghanistan (2001- ). Fortele armate canadiene sunt pe deplin inter-operabile cu cele ale SUA, aliatul principal al Canadei.
O tară de imigranti
Canada este o tară construită de imigranti. Peste 20% din populatia Canadei este născută în altă tară, comparativ cu 10% în SUA. “Priveste fata Canadei si vei vedea lumea întreagă, a spus prim minstrul Martin. Când prim ministrul Stephen Harper a vizitat China si India în 2009, el avea în minte sutele de mii de canadieni proveniti din China si India.
Politicile si provinciile
Canada s-a născut în 1867 dintr-un aranjament politic între provincii diverse si devenite curând puternice. Provinciile se ceartă deseori cu guvernul federal în privinta politicii externe, iar unitatea natională este o preocupare permanentă. Numeroasa populatie francofonă din Quebec are o mare influentă în politica externă a Canadei, cum a fost decizia din 2003 de a nu se alătura lui George W. Bush’s la războiul din Iraq.
Probleme militare
Guvernul national controlează cu fermitate armata, fortele navale si aeriene. Rareori liderii militari ating un status în viata canadiană (Generalul Rick Hillier, seful apărării între 2005-2008, a fost o notabilă exceptie), sau provoacă guvernul civil prin demisie sau protest public. Guvernele pe timp de pace, constiente de faptul că publicul nu este în mod obisnuit interesat în apărarea militară, tind să ia problemele militare “for granted”. Canadienii, la trecerea în secolul 21, au început să ia o atitudine mai pozitivă fată de problemele militare, iar Paul Martin si Stephen Harper au fost primii prim ministri din 1960 care au dat apărării militare o mare prioritate.
Institutii internationale
Canada este membru activ în Natiunile Unite, în grupurile de state G-8 si G-20 , în “Commonwealth”, “la francophonie”, si “Organization of American States”, ca si partener cu “Association of Southeast Asian Nations” (ASEAN). Angajamentul international al canadienilor se face puternic simtit, în parte pentru că pare a îndepărta influenta puternică provenind din SUA. Statele Unite rămân totusi pivotul în jurul căruia se învârteste lumea Canadei.
Faptele concrete care stau în spatele pozitiilor pe care Canada le ia în lume mai degrabă limitează luarea deciziilor decât le eliberează. Ele au mai mult de a face cu presiunile venite de lângă casă decât cu evenimentele de departe. Rezultatul este o politică externă pragmatică, moderată si echilibrată, cum sunt canadienii însisi.
Episodul următor: Marele război al Canadei.
Traducere de VPL
|
de Norman Hillmer 11/15/2013 |
Contact: |
|
|
