Subiectiv - Încerc sã înteleg
Înteleg cã Domnul nu a putut lãsa oamenilor pe pãmânt o viatã lipsitã de durere si probleme, pentru cã de-ar fi fost asa, de ne-ar fi dat Raiul aici ca sã ne bucurãm de linistea, frumustea si abudenta lui din primele noastre zile, atunci cine ar mai fi avut motiv sã întretinã o viatã onestã de muncã, cinste si cucernicie? Dacã omului i se oferea de la început darul necãstigat încã al vietii fãrã supãrãri, griji si pierderi, atunci la ce bun efortul si stãruinta lui cãtre o viatã mai bunã? Si dacã ne-am fi bucurat de roadele Raiului aici, atunci ce altceva ne-ar mai atrage Acolo, ca rãsplatã a unei vieti drepte si cuvioseniei noastre? Deci Domnul a lãsat sã alegem între râu si bine, sã înfruntãm dureri si lipsuri, sã ne chinuim în istoveli zilnice pentru bucãtica de pâine si-o gurã de apã, stiind cã rãsplata, advãrata rãsplatã, va fi Acolo, în împãrãtia Sa.
Probabil cã dupã mii si mii de ani de muncã înrobitoare si încercãri ce-au rodit, viata omului pe pãmânt a atins asemene îmbunãtãtiri, cã e greu de imaginat cã existã ceva si mai satisfãcãtor în ceruri decât avem deja aici. Poate cã din aceastã cauzã multi dintre noi au început sã punã credinta în urma altor percepte si necesitãti, sau chiar s-o elimine complect din viata si conduita lor. Poate cã din aceastã cauzã morala si-a pierdut valoarea de odinioarã lãsând sã creascã în oameni patima puterii banului obtinut prin orice mijloace, unde familile se destramã, copiii sunt pãrãsiti de pãrinti si dati uitãrii, unde crima face ravagii si fãrã reazãm în credintã, multimea este lãsatã în descumpãnire sã bâjbâie confuzã fãrã speranta cã ceva ori cineva ar putea schimba râul din societate. Poate cã de aceea suferim.
Într-un articol din National Post, Goerge Jonas vorbeste despre Impulsurile Umane: ”Fascismul si comunismul nu au venit la noi din Martie. Aceste sisteme nu ne-au fost impuse de forte extraterestre. Guvernele fasciste si comuniste au fost create de un impuls mostenit din conditia umanã” Aceleasi impulsuri au reînviat comunismul ca o nouã democratie socialã in Europa si în alte locuri; diferite manifestãri rasiale împotriva negrilor, albilor, evreilor, crestinilor si a aboriginalilor; cresterea fundamentalismului religios, în special cel Musulman si nu mai putin nationalismul tribal. Este evident cã astãzi feminismul si enviromentalismul au cãstigat mase de oameni ale cãror voci si actiuni s-au impus deja prin legi si schimbãri în natura socialã în fata cãrora guvernele rãmân paralizate prin însãsi legile ce singuri le-au fabricat. Aproape orice decizie a autoritatilor locale este impinsã în fata tribunalelor si anihilatã prin decizia unui judecãtor activist sau prea timid în fata presiunilor din media, sau acelora ce cu megafoane si placarde defileazã sub ferestrele lui.
În alt articol întitulat „Activism choking off Canadian investment” se afirmã cã industria Canadianã de petrol si gas pierde rãzboiul dus de activistii anti-hydrocarbon în Quebec, New Brunswick, British Ciolumbia si alte locuri. Intr-un interview sãptãmâna trecutã, Michael Binnion, seful executiv al Companiei de Explorare si Productie în Calgary, a spus: „Eu cred cã ei ne fac un bine fortându-ne sã fim focus acolo unde putem face mai bine si trebue sã fim mai bine. Dar când permitem fortei ce se opune sã fie mai puternicã decât forta ce propune, avem o problemã în societate. Si asta este ceea ce se întâmplã” Din pãcate aceastã problemã ajunsã cronicã împlicã nu numai milioane de canadieni lipsiti de lucru sã trãiascã în sãrãcie, dar însãsi industria, sufocatã de interdictii, desi beneficiazã de inepuzabile zãcãminte petrolifere, de gas si minereuri ce ar putea fi exploatate dar nu o pot face. In ceea ce priveste investitorii, acestia încearcã sã salveze ce mai pot salva din investitiile fãcute în Canada, si-si îndreaptã privirile spre locuri mai sigure, cu mai putinã birocratie si mai multã libertate de actiune, cum ar fi Africa.
În Ontario scandalul referitor la relocarea centralelor din Missisauga si Oakville ce ne-au costat peste un 1,1 miliarde de dolari, nu a încetat încã sã domoleascã mânia noastrã pe politicienii ce au mizat pe voturile protestantilor de dragul de-a fi realesi. Acum au în plan sã intre si mai adânc în datorii pe contul nostru pentru un nou proiect: The Smart Grid. Acest proiect include magazinarea de energie prin pompare, în care surplusul de energie din timpul noptii, sau al perioadelor cu consum redus de electricitate, poate fi stocat si reutilizat când necesitatea este maximã. În fact, aceste magazii de energie al cãror cost este estimat la peste 700 milioane de dolari, au rolul sã ascundã costul nereabil al morilor de vânt si energie solarã. Populatia din Ontario plãteste deja preturi excesive pentru curentul electric. Adãugând si costul magaziilor de energie nu poate fi conceput. In 2006, The Ontario Power Authority, analizând planul guvernamental al energiei, a ajuns la concluzia cã acest proiect si altrnativele lui este nejustificat.
Din nou ne rãneste noua schimbarea a ratelor curentului electric, în special în timpul consumului minim, cu începere de la data de 1 noembrie 2013. Pretul curentului cu consum minim e mãrit cu 7.5%, la 7.2 centi pe kilowat/orã, în timp ce pretul curentului din orele de vârf creste numai cu 4%, la 12.9 centi pe kilowat/orã. În orele cu consum mediu pretu devine 10.9 centi pe kilowat/orã. Aceastã schemã ilustreazã odatã mai mult cât de ipocrit este acest guvern ce nu e interesat sã reducã curentul în orele de vârf, asa cum a sustinut, pentru cã reducând diferenta de cost al curentului din orele de vârf cu cele cu consum minim, nu stimuleazã reducerea consumul de energie. Dar cei cu venit mic, cei cu multi copii si un singur salariu, pensionarii ce trãiesc în asteptarea pensiei ce se micsoreazã datoritã preturilor în crestere fãrã nici o scuzã si a singurelor mame ce trebuie sã facã fatã sarcinilor dublate între copii si serviciu, mãrirea pretului energiei este o rusine nejustificatã ce împovãreazã populatia si asa sãrãcitã de taxele pe consumul de carbon.
Nu pretind Domnului Raiul pe pãmânt, nu judec si nu chestionez. Facã-se Voia Sa! Dar Doamne, mãcar lumineazã-mi nevrednica mea minte sã vãd încotro aceastã lume a noastrã ne mânã ca pe-o turmã de oi.
|
David Kimel 11/14/2013 |
Contact: |
|
|
