“Salonul National de Artă Decorativă Cotroceni -2013”
Opiniile unui cronicar amator .
Mi-am îndreptat pasii cu interes si curiozitate spre Muzeul Cotroceni pentru a putea constata, pe viu, care este starea artelor decorative din România.
Si unde as fi putut să o fac mai bine decât la Salonul National de Artă Decorativă-2013, organizat o dată la doi ani?
Ajuns, in seara vernisajului, în sălile care adăpostesc creatiile celor 111 artisti expozanti, abia scăpat din traseul labirintic ce conduce vizitatorul în sălile de la subsolul ce găzduieste manifestarea, m-am acomodat treptat cu atmosfera locului, fiind pregătit pentru petrecerea câtorva ceasuri plăcute ochiului si inimii. Dar n-a fost chiar asa.
Ҭin să precizez de la bun inceput că nu am ambiƫia de a emite judecăti de valoare asupra intregului domeniu al artelor decorative si, deci, nu voi relata aici decât impresiile pe care mi le-au produs exponatele din sticla si ceramică.
Mai intâi as sublinia aspectele pozitive. Cel mai important este faptul ca expun 111 artisti din toata tara (din care unul, Iurie Cebotari, este din Republica Moldova) si că sunt prezenti la Salonul National de Arta Decorativa si multi artisti plastici tineri, selectati pentru prima oara la o manifestare de asemenea anvergura.
Dar, din nefericire, au existat si motive de dezamăgire. Mai intâi apreciez că selectia artistilor plastici, participanti la acest Salon National, a fost neclară.
Dacă in ceea ce priveste tapiseria, de exemplu, artistii au fost reprezentati la nivelul cel mai inalt prin doamna Cella Neamƫu (chiar daca tema lucrarii cu care participă pare să dea semne de erodare prin repetarea si redescoperirea aceleiasi ferestre), nu acelasi lucru pot afirma si despre celelalte domenii.
Subliniez ca pe o nereusȋtă faptul că lipsesc o serie de artisti redutabili din domeniul sticlei si al ceramicii de artă.
Unde sunt creaƫiile lui Ioan Nemtoi, ale lui Lucian Butucariu sau ale Cristinei Iliescu ? Unde sunt creatiile clujeanului Gavril Zmicală ? Noroc că am reusit sa descopar, intr-un colt, pe un soclu prea mic si nepotrivit, o creaƫie mai veche de-a lui Dan Popovici (“Retorta”) ca să ma pot însenina putin.
Mi-a plăcut de asemenea Mihai Ҭopescu (“Cavaler”) ca si lucrarea expusă de clujeanul Mihai Florian.
Mă văd obligat totodată să apreciez prezenƫa la acest salon a clujencei Lucia Lobonƫ (“Erinii”), artista fiind de curând rasplatită la Bienala Internatională de Ceramică de la Cluj-Napoca cu o menƫiune de onoare, dar si pe Raluca Glodean (“Amprente”). Tot dintre ceramisti trebuie sa mentionez si lucrarea clujeancei Emilia Chirila (“Re/Migrare”).
Dar de ce oare nu au fost prezentate si lucrări aparƫinând grupului de ceramisti de la GALATEEA ? Pentru ce motive nu au fost prezentate publicului vizitator minunatele creaƫii ale Cristinei Popescu Russu, lucrările Ioanei Șetran si ale Simonei Tănăsescu (care, nu stiu pentru ce motive, expune destul de rar in conditiile în care stie foarte bine cum si ce să comunice) ? Unde sunt excelentele si mereu surprinzătoarele lucrări ceramice ale Cristinei Bolborea expuse in toamna anului 2012 la personala „Efigii” de la Simeza dar si la recent incheiata Bienala internatională de ceramică de la Cluj-Napoca unde a si fost recompensată cu o mentiune de onoare? Nu sunt ele reprezentative pentru arta decorativă a acestor ani? Ba din contră, am convingerea că, prin lipsa lucrarilor intregului grup de artisti reuniti sub sigla Galateea Azi, Salonul de arta decorativa a fost mai sărac, a pierdut din stralucirea si prestigiul inerente unei asemenea manifestări artistice.
Este foarte adevărat ca Salonul National nu are menirea de a pune in valoare individualităƫi. Dar să nu uităm că, în aceeasi măsură, este adevarată si afirmaƫia potrivit căreia valoarea unui Salon este conferită de suma valorilor expozanƫilor. Ori, cel putin in acest an, s-a confundat, de cele mai multe ori, arta decorativa cu lucrările utilitare si, in consecinƫă, valoarea generală a scăzut. Nu am nimic impotriva lămpilor electrice, a farfuriilor de inspiratie folclorică, samd. Dar opinia mea este că nu e deloc bine să amestecăm lucrurile. Să nu confundăm efortul artistic cu efectul comercial. Să nu amestecăm arta cu dorinta de supravieƫuire a artistilor.
După vizitarea tuturor exponatelor am rămas cu amara convingere că Salonul fost încropit la repezeală, că a lipsit o strategie a selectiei dar si una a expunerii lucrarilor.
Nici macar protocolul nu a fost la inălƫimea evenimentului.
Directoarea muzeului era in concediu, discursul inaugural fiind rostit cu poticneli de altcineva. Presedintele UAP domnul Petru Lucaci a tinut o scurtă alocuƫiune destul de banala si... cam asta a fost totul. Noroc cu recitalul de operă care a urmat si care a conferit o notă aparte manifestării.
Trebuie să subliniez, cu deplină satisfactie, ca pe cel mai important fapt pozitiv al acestui Salon, puternica concurentă pe care artistii plastici clujeni o fac confratilor lor bucuresteni.
Este un fapt îmbucurător pentru că numai astfel, prin luptă dreaptă, se va avansa in plan artistic, in planul aducerii si mentinerii ceramicii si sticlei romanesti la nivelul artelor decorative europene.
In final trebuie sa recunosc cu amăraciune, că Salonul National de Artă Decorativă, Cotroceni -2013 este, in ansamblul său, o manifestare artistică pe care o calific ca fiind aproape ratată dar care trebuie totusi vazută. Măcar pentru ca să mă puteƫi, eventual, contrazice.
11.nov.2013
|
Ioan Puiu Popescu 11/12/2013 |
Contact: |
|
|
