Stare de fapt
Dragii mei,
De peste doi ani, am pus în discutie tot felul de stări, de la nivel mental, până la cele de nivel social, creionând, după reguli literare, personajele de acum ,,celebre’’: joitine, evident, care mai de care. Nu de alta, dar iarmarocu-i pe măsură, mare, iar în el, la loc de frunte, cucuveaua... Sunt convins că o distingeti si, mai ales, o tineti minte. Scolită la Poplaca, ceva mai mult de o lună... Ce atâta carte? Stii să pui ,,destiul’’, să dai cu ciocul, să pui botul, să dai din buci si să o pui cu seful, esti bună. Bună?!. Apoi tot felul de Târdei. Între ei si V. Limbric, un ceva aparte, un fel de corcitură de măgar cu catâr, cu... Când mârâie, când hârâie si, după cum stiti, dă al dracului cu copita, cu cutitul, cu ce are la îndemână, îti sparge capul sau îti rupe oasele cât ai zice peste, câtă vreme, pentru el, zice-se, că n-ar fi nici justitie, n-ar fi nici lege. Face pe ,,haiducul’’! Tâlhar medieval-cosmetizat (în literatura modern-postmodernă), că doar de-aia are hectare de pădure. E, nici chiar asa, orice nas îsi are nasul! Apoi, ăia de la reciclări ce ar mai reesapa? Problemă, cu peste de măsură, o să fie când va iesi si iarăsi... Iar cu pumnul, iar cu sisul... În marea brabureala, creionată, de noi, cu migală nu puteau lipsi Sfârlogeii. Si ei la mica ciupeală, vesnic ametiti, tot pe marea lor centură, locul în care dacă nu curge, pică! Apoi, pentru coloratură, desigur, Cioc(cioliste), , Urinele (helăuuu!) să facă măcar mici valuri prin literatură. Ati auzit si voi la tv, cum se apreciază acum când esti impresionat de ceva: ,,a fost wow’’! La ce bun discursul, la ce bune argumentele? ,,Waw!!!’’ si atât. Amintesc totusi un concept formulat de Naom Chomsky si preluat de întreaga gândire modernă: ,,Limitele limbajului meu sunt limitele gândirii mele’’. Ori gândire fără istructie, fără cultură, mai pe româneste, fără carte, e ca în maneaua aia...: ,,ia de-aici, că n-ai servici’’.
Fratilor, cu alte cuvinte, vrând-nevrând, împreună a rescris, pentru români, Infernul. Nici nu se putea altfel câtă vreme, vorba lui nenea Iancu, avem si noi ,,falitii nostri’’, iar din ei si din tot ce le musteste în jur, comedia dracu. Comedie, zicem noi, alta decât Divina comedie a lui Dante, mai ales că ni s-a stins si luminita de la capătul tunelului. O fi suflat în ea nea Nicu, atunci, în `89, în ziua de Crăciun, când to`arăsii au tras... obloanele la prăvălia cu minciuni, iar acum, noi, cei rămasi crăcănati cu un picior în... si cu celălalt în vremurile de acum, tragem ponoasele, bâsbâim într-un fel de beznă universală, beznă fără de început si fără de sfârsit, chiar dacă prăvălia s-a redeschis.. De unde venim si încotro ne îndreptăm, Doamne? – mă tot întreb, năucit atât de viitor, cât si de trecutul trăit într-un prezent ce-mi scapă printre degete. Mă rog, întrebare la care nu cred că există vreun răspuns care să mă dumirească, iar de aici, vesnica zbatere a tuturor în această lume, uneori, doar bani, lacrimi si suspine, o lume. Altfel spus, doar un fel de cloacă cu Joitine, Târdei, Cioc(cioline), Urinele, Sfârlogei si multi altii asemenea.
Acum, desigur, cei de dincolo de baricadă, o să îmi spuneti fie că sunt orb si nu văd marile schimbări si realizările de după `89, fie că văd doar pe cele rele, din timpurile de acum, iar de aici, din cele rele, si reaua mea credintă, intentie, fie prea iau toate nimicurile în seamă si nimicuri pun la inimă. Vă răspund doar că, deocamdată, văd aceeasi Mărie cu altă pălărie, pălărie când rosie, când portocalie, când cu putin mov, culoarea potrivită cam pentru toti ,,distinsii’’. ,,Fie de care o fi, dar si cu putin mov, vă rog’’!. Pe de altă parte musai să vă spun că uneori văd, te miri unde, pe-aceesi împăiati buni doar de pus la formol, monstre pentru veacul vecilor. Aflati că rusii când l-au împăiat pe Lenin, au fost dati dracu. Au câstigat de pe urma a celor ce, la propriu, l-am vizitat si iar i s-au închinat, bani, nu glumă. Ce să mai zic? Îi dau dreptate unui bun prieten din Toronto, care îmi sugera câteva din maximele lui Paulo Coelho. Printre ele, de o importantă aparte, aceea în care este cuprinsă permanenta schimbare prin închiderea capitolelor vietii, pentru a putea merge mai departe. De acord, are dreptate si ,,canadianul’’, si maestrul Coelho, însă cu mentiunea că pentru unii viata are doar un singur capitol, în care se sacrifică pentru ideea de bine. Fă acel bine universal! – îndemna Kant în ,,Imperativul absolut’’.- Fă-l si fă-l din onoare! Si pentru că tot a venit vorba, probabil de aici, din această delimitare si diferenta în a fi om pentru om, în genere, si a fi nemernic pentru toti ai tăi sau chiar pentru omenire. Ca să vedeti că am dreptate, vă aduc aminte pe cei din timpul celui de al doilea Război mondial. Ei, adică cei ce au pus la cale războiul, întretinând măcelul, măcelărind si trupuri, si suflete, la propriu, au fost si rămân nemernici la absolut. Pe scurt, cazuri din acestea, în istoria războaielor lumii, cu duiumul. Asta, în caz de război! Ce ne facem cu situatii asemănătoare, chipurile, în timp de pace, în vremurile noastre, ale unei ,,păci fără de pace’’? Să vă conving? Păi, ce s-a întâmplat în ultimii doi-trei ani în nordul Africii, din Tunisia până în Siria, spune multe. Cu toate astea, pe oricare din liderii politici ai lumii l-ai întreba de ce această situatie, îti va răspunde cu zâmbetul pe buze că: ,,totul se face pentru pace, democratie si binele omenirii’’. A dracului pace, al dracului bine!
Să zicem că am putea trece si peste chestiunile astea, desi cu totii stim (chiar si fără studii la Sorbona sau la Cambridge) că, în spatele a tot ce s-a întâmplat si încă se întâmplă, stau orgoliile celor puternici, industria de război (să-mi fie cu iertare, industrie de pace! Dar pace, nu glumă! ...Apoi, resursele popoarelor, aur, argint, petrol, diamante... Aviz celor ce au că cei cu pacea în lume au la ghilele... fără număr, fără număr! Si ce e mai usor decât să învrăjbesti în interior poporul unit cumva prin limbă si în jurul unui tel, vânzându-i arme, mai noi, mai depăsite, apoi să îi iei, pe nimic, totul, făcându-l, în numele democratiei si mai ales al păcii, mai întâi, dator. Să zicem, că tot ne cred ,,desteptii lumii’’ prosti. ...Da prosti, nu glumă!. Ce ne facem însă când în interiorul propriului popor, ies la drumul mare sacalii, ,,haiducii’’, pardon, tâlhari medievali cosmetizati de culturnicii neamului. Trebuiau să facă si literatii ceva, că doar de-aia au fost scoliti la scoala de partid si au participat în plen la congres si la ros ciolanul? Ca să ne fie clar: dai (chiar si tu ca stat), cu parul în cap, bagi teava pustii pe gât unuia (indiferent cine e acela), ca să-i iei agoniseala, fără niciun drept, fără nicio judecată, te numesti tâlhar. Restul e propagandă de trei parale! Eu, să fiu în locul ălora, care pun la cale astfel de festivaluri (ca să vedeti si voi, Festivalul haiducilor! Dracu a mai pomenit!), mi-as vedea de treabă! Nu de alta, dar se sugerează, indirect, copiilor (tineretului, oricum ametit de prezentul fără de vreun viitor), anarhia, făr`-de-legea, violenta, altfel spus, dreptatea la îndemâna ăluia ce are în mână parul. Dar si aici, slavă domnului, grămadă din cei ce vor, dintr-un fel de sindrom maniacal cu puseuri schizoidale, o astfel de situatie. Le-ar conveni. Si-ar face si ei, cumva, un nume, că altfel, neica nimeni, pe viată! Adevărul e că toată truda omului se duce pe apa sâmbetei dacă nu-i dă acestuia, adică omului care a trudit, o semnificatie cu sens. Am mai spus-o, dar repet: ce ar mai fi fost Noe, dacă Noe nu ar fi călărit, în Biblie, potopul?
Revin si iar întreb: ce ne facem însă când în interiorul propiului popor, ies la drumul mare sacalii, tâlharii care fură, în conditiile actuale, cu protectie statală? Adică ei cer, bagă cardul si statul aprobă. Pentru a nu crede că iar sunt plin de răutăti, am să vă spun că de curând am fost câteva zile aci, aproape de mine, la Băile Olănesti. Acolo, minune mare! Stati, nu dati buzna, că nu a pus încă nimeni, în centrul statiunii, cine mai stie ce moaste vindecătoare. Doamne, Issuse, cum te vând priceputii?! Doamne, cum se mai vând, astăzi, sfintii?! Deci, la Olănesti, minune mare! Izvoarele ce si-au făcut cu trudă numele despre care vorbeam mai adineauri, curgând pe sub dealuri, sunt sub marea stăpânire prostovană.
Dragii mei, să nu credeti că avem de- a face cu niste tembeli, ci cu nemernicii de tip modern, care au pus mâna pe ce ne-a dat, cu mărinimie, chiar Dumnezeu: apele tămăduitoare.
În consecintă, minunea stă în faptul că acum, în anul 2013, la fiecare izvor, câte o instalatie, coordonată, din câte s-ar părea, de un software al unui dibaci calculator. Plătesti apele de cum pui piciorul în Olănesti. Cât o fi de legal sau de nelegal, doar cei cu legea stiu, dar si ei tac mâlc!. Citesti afise pe care scrie ,,fiecare cetătean, aflat în statiune, are dreptul, într-o zi, nu mai mult de un litru si jumătate de apă!’’. Te închini si scuipi în sân, că de înjurat înjuri de toti arhanghelii, stai la rând, că nu ai încotro, scoti cartela magnetică, cum am spus, primită contra plată, activezi tonomatul si îti curge în sticla gradată, cel mult 300-400 de mililitri de apă, pe româneste, cam o litră, cum ziceau bătrânii, nici un gram mai mult. Comedia dracu! Cândva, demult, între cele două războaie mondiale, până si la bodegile ordinare, proprietarul, înainte ca tu să fi cumpărat un rachiu, îti dădea toiul să gusti. Astăzi, la Olănesti, când e vorba de o gură de apă, de la izvorul 24 (sau altul), doar atât cât a stabilit stiintific mai marele nemernic. Cum s-ar spune, ,,distinsii, de acum, de la Olănesti, hoti profesionisti, înainte de a striga hotii, au apelat la specialisti, ca nu cumva amărâtul suferind să ia un gram de apă, de la izvor, mai mult. Ca să fie treaba oablă, legală, am vrut să zic (adracului legalitate!), au apelat si la statul român si el, statul, a aprobat. Mda! Si ăstia, după mintea mea, prin ceea ce fac, pot fi catalogati nemernici, în starea lor, tot la absolut. Sper ca gramatica limbii române să permită superlativul!.
Oameni buni, dacă încerci să spui cuiva că te revoltă situatia (asta cu apele sau alta), sare propaganda de partid, si, bineînteles, că îti dă a doua oară cu parul în cap. Asa că si bătut si cu banii luati... Ce nu înteleg eu?! De ce mai sunt si îmbrâncit? ,,Ce stii tu, bă, înfumuratule? Patronii fac aia, ailaltă, fac pomeni, au cumpărat straie la popi, la palat. Bla, bla, bla! O fi făcând, îmi zic, scuipându-mi iarăsi în sân, dar nu din munca lor, ci din ce au furat de la săraci! Ăstia da haiduci! Si să nu zici că, cel putin pe aci, pe la noi, s-au întors unii cu josu` în sus! Să nu zici, dar de crucit mă crucesc apoi mă întreb:
- ăstia cu josul în sus se duc la Biserică să se roage pe la icoane de un te miri ce ajutor, la furat? Hei! Aloo! Ati gresit adresa! Astăzi (ca de altfel din primordii), se fură doar când esti lăsat de ăia mari, din stat. Ei îti pun la îndemână legea pentru vreun furtisag.
- si-o fi schimbat popii menirea, din slujitori ai lui Dumnezeu, în ,,haduci’’, pardon, tâlhari, si nu am aflat eu?!
Doamne, de ce ai mai fi rostit: să nu furi, să nu ucizi, să nu prea-curvesti, să îti iubesti aproapele!? Tu nu vezi că omenirea-i slută? Unii au surzit, altii au mutit, iar din cei cu betesugul complet, destui!
Doamne, de unde venim si încotro ne îndreptăm?
Dacă voi, pământenii, aflati înaintea mea, dati-mi de veste!
Bulzesti
|
