Sensul vietii
Dacă vrei să arunci petalele în vânt
un nor va acoperi zarea luncilor
si florile de mac lângă un lan de grâu
vor dori s-aducă un sens nou vietilor.
Deschid usa vietii pentru drum spre stele,
miracolele sunt iluzii de sperantă,
toate căile-s pline de obstacole,
dar durerea zilei nu fac o distantă.
Succesul se naste din vise curate
si nu e sigur cumpărat de pe piată,
să lupti indiferent de consecinte
cu bucurii si dureri aduse de viată.
Să nu risipim iluzii în cenusă,
iubit putem deveni doar dacă iubim,
să învătăm s-aducem cadou speranta
si când plecăm spre ceruri să stim să zâmbim.
Pribegia drumului
Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărti despre polul sud.
Bătrânii nu mai tin amintirile în acord
si iarna citesc doar cărti despre polul nord.
Fiorul pădurii caută un fierăstrău
si munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.
În muzeu un tablou priveste nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
noptile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.
Vietile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vietii mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.
De ce ?
De ce vulturii zboară peste munti
si nu vor să accepte un mal de mare?
De ce se aplaudă idile trecătoare
când luna pune singurătatea-n uitare?
De ce caut miniatura zilei viitoare
când viata este un gând printre stele?
De ce mai tin amintirile fără iertare
când candela curătă gândurile mele?
De ce numai cerbii stiu cărările
si albul zăpezii le împarte speranta?
De ce tin cuvinte pe strune de vioară
ca să mai aud cântând odată romanta?
De ce pentru o rugăciune luminată
nu trebuie să păstrezi abecedarul?
De ce nu am observat că e toamnă
decât după ce am citit calendarul?
|
Constantin Rusu 11/1/2013 |
Contact: |
|
|
