Ca un pom roditor
E frig în trunchi si noapte e pe crengi,
Ingheată seva-n vasele lemnoase,
O teamă fără margini l-a cuprins,
Că s-ar usca sub aste vremi geroase...
Golase ramuri se tot zbat in vânt
Chemând zadarnic anii tineretii,
Când sub a sa coroană de smarald
Se odihneau răpusi de griji drumetii.
Gustau din fructe si plecau pe rând,
Convinsi că-l vor găsi când s-or întoarce;
El era pomul vietii răbdător
Hrănind pe toti cu liniste si pace.
Copiii-n joacă se urcau in el,
Iar ramurile mândru încărcate
Se îndoiau supuse-n mâna lor,
Ca să le pună-n sânuri nestemate...
De-acum drumetii si copiii lor
Vor trece mai departe cu mândrie,
Uitând c-a fost aici, cândva un pom
Ce i-a hrănit in vremuri de urgie...
MOSTENIRE
Dă-mi, mamă, mâna dreaptă să-ti sărut,
Că m-ai ferit mereu de nestiut!
Când pe un drum plecat-am amândouă,
Ploua din cer in noi lumină nouă.
Am mers alături opt împărătii,
Mi-ai spus povesti, ca trează să mă tii,
Să nu adorm, iar aurul din mine
Să nu cadă cumva in mâini străine.
Ne-am despărtit apoi la un liman...
Invătătura nu a fost in van,
Că singură aflându-mă cu timpul,
Tot drept am mers si drept mi-am păstrat chipul.
Dă-mi, mamă, mâna dreaptă să-ti sărut,
Chiar dacă astăzi e un strop de lut!
FULGII DE ZĂPADĂ
Cu zborul lor haotic si frivol,
Aprind speranta unei lumi mai bune,
In vatră moare ultimul tăciune
Si mă asteaptă tărmul nins si gol.
Plutesc pasivi la suferinta mea,
Acoperă mizeriile toate,
Le fac uitate. Eu trăiesc in noapte,
Că nu-i o bucurie iarna grea!
Intorc o filă nouă peste ieri,
Increderea a coborăt in fugă;
A noastră viată gri poate să curgă
Pe mai departe, prinsă in tăceri!...
|
Domnita Neaga 10/30/2013 |
Contact: |
|
|
