Scrisoare către Observatorul
Socot că datorez un tribut de recunostintă domnului Puiu Popescu, gazetar, om de suflet si maestru poligraf de clasă pentru strădania cu care produce această elocventă voce a diasporei care este OBSERVATORUL.
În vremile de restriste în care trăim numeroase publicatii dispar ori se convertesc în efemeride electronice lipsind cititorii de componenta senzorială cu care tipăriturile ne-au învătat din copilărie, dar în pofida modelor care vin si trec domnul Popescu continuă să ne răsfete cu o gazetă adevărată si de calitate. De asemenea bogătia de articole si idei vehiculate de publicatia sa îi fac cinste si pe noi ne umple de mândrie. Numai dânsul stie cum face, dar face bine, fapt pentru care îi prezint aici multumiri publice.
Printre numeroasele articolele cu care ne desfată OBSERVATORUL si pe care le urmăresc cu interes si plăcere îmi atrag adesea atentia cele scrise de domnul David Kimel. Dânsul abordează curajos probleme controversate si doresc să-l felicit în mod special si din toată inima pentru contributia domniei sale cu articolul “Rătăcit în Lume”. Mărturisind o experientă de viată oarecum asemănătoare cu a dânsului înteleg prea bine sentimentele care l-au inspirat si mă bucur să constat că nu toti contemporanii nostri se complac în a adopta, fată de evenimentele ce ne conditionează existenta, atitudinea strutului. Acelora însă Domnul Kimel li-se pare a fi un fel de Casandră si neînvătând ei nimic din trecutul istoric reeditează fatala greseală a troienulor preferând să-l ignoreze.
Ar fi timpul să deschidem larg ochii si să înfruntăm cu obiectivitate si curaj adevărul de netăgăduit: generatia noastră este o generatie irosită, multiplu nenorocoasă. Mai întâi ca popor am fost aruncati de politicieni fără scrupule în gura molohului sovietic pentru ca restul lumii occidentale să se poată bucura de liniste. Apoi am fost inuman sacrificati de proprii nostri frati si vecini pentru niste himere otrăvite, străine sufletelor noastre. Cei care, uneori cu riscul vietii, am scăpat din iad ne-am nimerit în insula lotofagilor la apusul soarelui, iar noaptea care se apropie se anuntă glacială si bântuită de spectre înfricosătoare.
De aceea trebuie să fim recunoscători celor ce prin strădania lor ne tin treji. Ei nu sunt “looseri” asa cum îi etichetează unii ignoranti pentru care limba română n-are destule epitete peiorative, ci dimpotrivă – adevărati binefăcători. Cândva are să fie vai si amar de cine crede orbeste în sfârsitul ferice al furtunii. Fiindca atunci când tsunami-ul ce ne poartă pe toti în fragilele noastre corăbioare pline de vise va izbi stâncile malului n-o să ne rămână decât plânsul si scrâsnirea dintilor.
oct / 2013 - Naramata B.C
|
Gabriel Watermiller 10/29/2013 |
Contact: |
|
|
