De vorbă cu Leo Di Caprio
După filme recente ca Django Unchained, J. Edgar si Inception, Leo apare în The Great Gatsby ca o aureolă asupra spiritului extraordinar de puternic al lui ca actor. {ntr-adevăr, o poveste aparte în traditia „American Western”, dar cu întorsături picante, aplaudate de toti cei care au vizionat filmul. Carismatic, talentat si destept, Leo pretinde că trăieste o viată „normală” mentionând numai cu modestie activitatea lui filantropică dedicată „salvării pământului” si a specilor pe care le are.
DiC: Hello, Ray, văd că nu scap de tine nici la New York !
RA: So, ce-ti spune asta ?
DiC: Că ai gust... HA ! Cum ti-a plăcut filmul ?
RA: Va fi considerat un classic după cum e si cartea. Iar tu, ca de obicei, esti cameleonic !
DiC: Hmm, cameleonic, hey ? O să tin minte calificarea ta...care, dacă mă gândesc bine, nu-i departe de adevăr !
RA: Dacă actorii buni n-ar fi asa, n-ar fi actori buni. Corect ?
DiC: Când ai dreptate, ai dreptate ! Si ce te aduce la New York ?
RA: Glumesti, ca de obicei !
DiC: Mă rog, speram să ai un răspuns mai...
RA: Sărat....?
DiC: Okay, ce vrei să mai stii de la mine ?
RA: Eu?! Cititorii si admiratorii tăi, Leo, nu eu !
DiC: De ce nu, stii deja totul despre mine ?
RA: Da, da, cu un steak de 5 cm. între felii de pâine !
DiC: Ei, nici chiar asa !
RA: Sper că nu si de aceea ne vedem din când în când pe unde te „plimbi”. Merg după tine...
DiC: Mă plimb, hey? Am turnat trei filme în doi ani... abia am avut timp să mănânc un sandwich...hai să fim seriosi...e si natural că, atunci când un profesionist se maturizează câstigând în special experiente extraordinare, i se schimbă si punctele de vedere asupra vietii, profesiei etc....Ce te face în zilele astea să accepti un rol asa de diferit decât restul ?
DiC: E foarte simplu : accepti orice rol care-ti plăteste chiria. Mai încolo, vrei nu vrei, îti făuresti un stil de viată care costă si el si o tii tot asa până îti câstigi o reputatie. Odată ajuns acolo, esti plătit si mai bine, deci îti poti permite să alegi.Uneori mai gresesti căci pe hârtie povestea promite grozav, dar pe ecran sufletul ei nu apare oricât de bun ar fi actorul sau regia.
RA: Deci, e un risc neprevăzut, cu toate pregătirile si consideratiile.
DiC: Din cauza asta, chiar dacă ai experientă si te-ai sezonat, încă nu e o garantie că filmul va reusi..
RA: Deci, mult mai riscant decât în teatru.
DiC: Ah, da, pentru că în teatru poti să ajustezi după fiecare performantă, pe când în film, odată captat, acolo rămâi !
RA: Si, totusi, multi investesc în filme !
DiC: Slavă Domnului, dar trebuie să recunoastem că e o loterie, crede-mă !
RA: Pare cam asa... mă rog, e o realitate... si atunci, e mai bine să fii în fata aparatului decât în dos unde un regizor sau producător poate să albească.
DiC: Vorbind figurativ, desigur!!!
RA: Mai mult sau mai putin... adevărul este că filmul ne pasionează pe toti ca fiind una din artele cele mai cumplite, dat fiind multitudinea de specialisti fară de care un film nu se poate realiza.
DiC: {ntr-adevăr, nu este singular, ca în pictură, muzică etc.
RA: Până si la scenele intime si tot ai câtiva care te filmează sau urmăresc ca totul să arate perfect, pe cât se poate. Deci, cinci-zece indivizi, de la regizor si operatorii de aparat, lumină, sunet, la macheuri, costumieri etc. totusi, chiar dacă scena e limitată numai la acestia.
DiC: Asta asa e... ca să nu mai spun de pregătirile tehnice si repetitiile ca să calci exact unde au marcat cu cretă alba, căci altfel iesi din focusul aparatului.
RA: Dar cum rămâne cu actorul propriu zis ?
DiC: Cum adică ?
RA: Mă rog, săruturi ca săruturi care, mă rog, trebuie să-si adapteze un gust comun, dar cum se adaptează la o scenă de dragoste, deâbrăcat, de exemplu ?
DiC: Hey, aici e diferenta între cum se filmează în America fată de străinătate, depizând de cultura tării respective.
RA: Asta asa este ; în Europa, mai ales, asa este...
DiC: Ah, aici ai pus punctul pe „i” , căci dacă scena cere absolut în arhitectura ei ca să existe nuditate, o facem ca actori buni, dedicati să expunem sentimentele povestii pe care vrem s-o redăm cu întelegerea, însă, în spiritul regizorului respectiv care ne descrie cum vrea s-o turneze din punct de vedere artistic si nu pornografic.
RA: Si, deci, din cauza asta actorii preferă să lucreze cu un anumit regizor ?
DiC: Parte da, pentru că nu toate povestile au scene sexuale, iar unii regizori s-au specializat pe scene de lupte si ansamblu, iar altii pot traduce psihologia unei scene si, în general, unde scot capodopere cum a fost Titanic si chiar Django Unchained a lui Tarantino, pe care noi toti îl stim cât de talentat si îndrăznet este.
RA: De acord, este un tip total aparte! Dar să nu uit... stiu ca esti un bun prieten cu Tobey McGuire, dar numai acum ati participat împreună într-un film...cum se face ?
DiC: Adevărul e mai mult din cauza circumstantelor. Noi doi aproape că am copilărit împreună si am rămas prieteni buni chiar după 20 de ani ! Când a venit momentul să fim amândoi în Gatsby, ne-am zis, după ce am dezbătut situatia între patru ochi, să ne aventurăm cu acest film care are toate sansele să devină un clasic mai modern, dat fiind că n-am vrut să plagiem filmul precedent jucat de Robert Redford. Asa că ne-am hotărât să-i dăm o interpretare mai severa care mi-a permis să beneficiez de faptul că-i mai usor de jucat rolul unui criminal decât al unui sfânt !
RA: Asta asa este si stiu la ce te referi.... drama cere o anumită structură clasică, nu ca în comedie ; de multe ori nu stii de unde vine o surpriză care permite si instantanee de improvizatie. Deci, ai de gând să continui să faci si niste comdedii, dat fiind că majoritatea filmelor sunt dramatice ?
DiC: N-am nicio problemă cu actoria într-o poveste comică ce reiese din felul în care e scrisă si regizată cu gust. Cine stie, poate în viitor, dacă se iveste ocazia, m-as încumeta si la roluri comice mai riscante.
RA: Ai învătat ceva de la Gatsby, caracterul si povestea lui în general ?
DiC: Asa după cum înveti si de la celelate roluri la care accepti să intri sub pielea lor ca să întelegi mai bine ce i-a făcut să fie cum sunt, diferite de multitudine. De unde si acest narcotic care se numeste actorie, altfel, cum poate cineva să-si asume rolurile respective într-o singură viată, mai ales că circumstantele difera chiar de la stradă la stradă, dacă nu chiar de la un apartament la altul ?
RA: Stiu că esti dedicat luptei contra poluării pământului si salvarea speciilor pe cale de disparitie... ce-i nou în domeniul ăsta ? Pari să fii atât de ocupat turnând filme, cum reusesti să îti faci timp si pentru alte activităti ?!
DiC: Imi pare bine că mă-ntrebi de o activitate care mi-e foarte dragă, în afara filmelor...Chiar, te încurajez să urmăresti o activitate pe care casa de licitatie Chritie’s o va face curând (si va fi filmată) în care am adunat 33 din artistii cei mai mari din lume si care au contribuit cu lucrările lor la o licitatie prin care să adunăm fonduri dedicate conservării pământului. Vreau să multiplic asemenea activităti în timpul meu liber; o doresc enorm, Ray, enorm...Da, am ceva timp liber si, dacă nu, o să fac pauză ca sa mă ocup de asta, este extrem de important pentru mine, Ray, crede-mă! Altfel, citesc, vizionez filme din alte tări, voiajez, nu prea sunt un bucătar bun (am râs). Muzica? Aproape constant, dar de cântat la vreun instrument, nici gând !
RA: Am auzit că ai făcut un salt până si în Rusia...
DiC: Rusia? A da, ca să ajut la o conferintă care să salveze tigrii de acolo...
Nota Observator:
Restul interviului se poate citi in forma tiparita a Observatorului din 15 Ovtombrie a.c.
|
de la corespondentul nostru in Hollywood Ray Arco 10/16/2013 |
Contact: |
|
|
