Andrew Carnegie - ( partea II a ) - Industria Metalurgică
În 1901, Carnegie avea 66 de ani şi dorea să se retragă din afaceri. Transformă întreprinderile sale în corporatii pe dividende pentru a se pregăti pentru pensionare. John Pierpont Morgan a fost cel mai important bancher din America. El observă căt de profitabile şi eficiente erau întreprinderile lui Carnegie. Datorită unei viziuni a industriei metalurgice stil integral care reduce costurile, consumatorii ar avea costuri scazute şi s-ar produce în cantităti mari cu salarii crescute ale muncitorilor.
Pentru a realiza acesta trebuia să cumpere întreprinderile marilor producatori printre care se numara şi Carnegie şi sa le uneasca într-o singura companie, eliminănd duplicarea şi reducănd rebuturile. Negocierile s-au terminat în data de 2 martie 1901, prin formarea United States Steel Corporation. A fost prima corporatie din lume cu market capitalization de peste $1 milion.
Cumpărarea a fost negociată în secret de către Charles M. Schwab (nici o legatura cu Charles R. Schwab) şi a fost cea mai mare de acest tip în industrie pănă la ora actuala în America. Totul a fost organizat într-un trust United States Steel Corporation, organizat de Morgan, iar Carnegie s-a retras din business. Întreprinderea metalurgică a fost cumpărată cu o sumă de 12 ori mai mare decăt căştigul anual —$480 milione ( în prezent $13.246.080.000) care la acea vreme era cea mai mare tranzactie comercială personală.
Partea lui Carnegie a fost $225.639.000 (azi $6.226.733.844) care a fost plătită sub forma de 5%, obligatiuni de 50 de ani în aur. Scrisoarea în care se hotara să se văndă partea sa a fost semnată la 26 februarie 1901. Pe 2 martie apare un circular care arata capitalizarea organizatiei United States Steel Corporation în valoare de $1.400.000.000—4% din averea natională americană la acel timp. Obligatiunile trebuiau să fie trimise în timp de două săptămăni la the Hudson Trust Company din Hoboken, New Jersey, în trust către Robert A. Franks, secretarul afacerilor lui Carnegie. S-a construit un loc special in cadrul casei ca să poată să tină atătea obligatiuni în valoare de $230.000.000. Se spune că “…Carnegie nu a vrut niciodata să atingă sau să vadă aceste obligatiuni care reprezentau fructul carierei sale în afaceri. Era ca şi cum s-ar fii temut că dacă le-ar vedea, ele ar dispărea ca şi aurul spiriduşilor irlandezi(leprechuan). Le-a lăsat să stea într-un seif în New Jersey în sigurantă fată de taxatorii din New york pănă era gata să se dispenseze de ele…”
Activist
1880–1900
Carnegie şi-a continuat cariera în afaceri şi şi-a îndeplinit şi unele dintre intentiile sale literare. Era prieten cu poetul englez Matthew Arnold, filozoful englez Herbert Spencer şi scriitorul umoristic american Mark Twain şi purta corespondentă şi îi cunoştea pe marea majoritate a preşedintilor americani, oameni de stat şi scriitori renumiti.
Carnegie a construit băi comunale pentru oamenii din oraşul său natal în Dunfermline în 1879.
În următorul an, Carnegie a donat $40.000 pentru o bibliotecă publică în Dunfermline. În 1884 el donează $50.000 spitalului Bellevue Hospital Medical College (acum o sectie a New York University Medical Center) pentru a fonda un laborator histologic, numit acum Carnegie Laboratory.
În 1881, Carnegie împreună cu familia sa şi mama sa de 70 de ani călătoresc în Anglia. Ei au mers cu caleaşca în Scotia şi au avut parte de ceva receptii în drumul lor. Călătoria s-a terminat triumfal în Dunfermline, unde mama lui Carnegie a pus piatra de fundatie la biblioteca Carnegie library la care fiul său donase banii. Critica lui Carnegie legat de societatea britanica nu înseamna că o displacea; dimpotriva, una din ambitiile lui Carnegie era sa fie un catalizator pentru o asociatie între persoanele care vorbeau limba engleză. A cumparat mai multe ziare din Anglia care să ceara abolirea monarhiei şi stabilirea unei republici britanice. Şarmul lui Carnegie si marea sa avere insemna că avea multi prieteni englezi inclusiv pe prim ministrul William Ewart Gladstone.
In 1886, fratele mai mic al lui Carnegie Thomas se stinge la varsta de 43. În timp ce este proprietarul uzinelor metalurgice, Carnegie cumpără la pret foarte scăzut cele mai valoroase mine de fier de lăngă Lacul superior. În acelaşi este criticat. Dupa călătoria sa în Anglia, experientele sale sunt descrise în An American Four-in-hand in Britain. Deşi înca era implicat în conducerea afacerilor, Carnegie începe să scrie în diferite reviste, mai ales la Nineteenth Century, editor fiind James Knowles şi la revista cu foarte mare influentă North American Review, editor fiind Lloyd Bryce.
În 1886, Carnegie scrie cea mai radicală scriere a sa intitulată Triumphant Democracy. Foarte libertin în folosirea statisticilor ca să îşi ilustreze punctul de vedere, cartea arată ca sistemul republican al americanilor este superior celui monarhic britanic. El prezinta o viziune foarte favorabilă şi idealizata a progresului american şi critica familia regală britanică. Pe coperta era reprezenată o coroană regală şi un sceptru rupt. Cartea a creat foarte multe controverse în Anglia şi i-a facut pe americani sa aprecieze mai mult progresul economic american vănzănd 40.000 de copii mai ales în Statele Unite ale Americii.
În 1889, Carnegie publică cartea "Wealth" în luna iunie în revista North American Review. Dupa ce a citit-o, Gladstone a cerut să fie publicată în Anglia, unde a apărut sub numele de "The Gospel of Wealth" în the Pall Mall Gazette. Articolul a fost discutat foarte mult. Carnegie spunea că viata unui industriaă bogat trebuie să aibă două părti. Prima parte să acumuleze bogătii iar a doua să îşi re-distribue bogătiile pentru cauze filantropice. Filantropia face ca viata să merite să fie traită.
Carnegie a fost de asemeni un mare ziarist care scria în mod constant la ziare şi la editori. Cunoştintele sale legat de ziaristică vin înca din copilărie. El va publica de asemeni trei cărti de călătorii. Una din ele este intitulata Round the world iar el începe să o scrie pe cănd călătorea în Anglia şi Scotia.
În 1898, Carnegie a încercat să aranjeze independenta statului Filipine. Cum răazboiul Americano-spaniol se apropia de sfărşit, Statele Unite ale Americii au cumparat Filipinele de la Spania pentru $ 20 milione. Pentru a preăntampina ceea ce el numea imperialism din partea americanilor el oferă personal aceeaşi suma Filipinelor pentru ca poporul să îşi cumpere independenăa de la Statele Unite ale Americii. Nu se concretizează nimic. Carnegie de asemeni a fost împotriva anexarii Cubei de către Statele Unite şi în acest fel a fost victorios în sensul ca multi conservatori au fondat American Anti-Imperialist League, printre care erau şi foştii preşedinti ai Statelor Unite Grover Cleveland şi Benjamin Harrison şi personalitati literare ca Mark Twain.
1901–1919: Filantrop
Ceea ce a finantat: Carnegie library, Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie United Kingdom Trust, Carnegie Hero Fund, Carnegie Mellon University, şi Carnegie Museums of Pittsburgh
De asemeni: Carnegie Hall, Tuskegee Institute, şi Hooker telescope
Carnegie şi-a petrecut ultimii ani din viată ca şi filantrop. Din 1901 îşi îdreaptă atentia către spiritul civic la care s-a devotat dăruindu-se proiectelor publice. El scrisese despre subiecte sociale şi responsabilitatea marilor averi în Triumphant Democracy (1886) şi Gospel of Wealth (1889). Carnegie cumpără Skibo Castle în Scotia, şi se stablieşte aici o parte din timp iar alta la New York. El s-a devotat toata viata pentru a face donati de capital pentru interesul public şi pentru avansuri sociale şi educative.
El a fost un sustinător al mişcării pentru reforma silabisirii pentru a promova răspăndirea limbii engleze.
Printre eforturile filantropice mentionăm înfiintarea de biblioteci publice în toată America, Marea Britanie, Canada şi în alte tări vorbitoare de limba engleză. Prima biblioteca Carnegie library s-a deschis în 1883 în Dunfermline. Metoda sa era de a construi şi echipa, dar numai cu conditia ca autoritătile locale să doneze terenul şi bugetul de operare şi întretinere. Pentru a asigura interesul local în 1885, el a donat $500.000 oraşului Pittsburgh pentru o bibliotecă publică, şi în 1886, el doneaza $250.000 oraşului Allegheny City pentru o sală de concerte şi o bibliotecă; şi $250.000 oraşului Edinburgh pentru o bibliotecă gratuită. În total Carnegie a donat fondurile pentru 3,000 de biblioteci, aflate în 47 de state americane, în Canada, Anglia , Irlanda, Australia, Noua Zeelandă, Indiile de Vest, şi Fiji. A donat de asemeni Ł50.000 pentru a fonda University of Birmingham în 1899.
Aşa cum arată Van Slyck (1991) în ultimii ani ai sec 19 s-a împămăntenit ideea bibliotecilor publice gratuite care trebuie să fie disponibile publicului american. Cum să fie condusă şi construită o biblioteca a fost un subiect foarte mult dezbatut. Pe de o parte se cerea ca biblioteca sa aiba eficientă în administrare şi operare, pe de altă parte filantropiştii bogati doreau clădiri care întăreau metafora paternalistica şsi puneau în evidentă măndria civică. Între 1886 şi 1917, Carnegie reformează donatiile şi proiectele bibliotecilor prin încurajarea unei mai mari legaturi între cele două.
El doneaza $2 milioane în 1901 pentru a începe Carnegie Institute of Technology (CIT) din Pittsburgh şi aceeasi sumă în 1902 pentru a fonda Carnegie Institution în Washington, D.C. Mai tărziu a făcut donatii şi la alte şcoli. CIT face acum parte din Carnegie Mellon University. Carnegie a fost în consiliul de conducere al Cornell University.
În 1911, Carnegie devine binefacătorul George Ellery Hale, care încerca să construiasca un telescop de 100 inci (2.5 m) Hooker Telescope în Mount Wilson, şi a donat 10 milioane şi institutiei Carnegie Institution sugerănd să se construiasca mai repede telescopul: " Sper că munca la Mount Wilson va fii urgentată dat fiind că sunt foarte curios să văd rezultatele. Aş dori sa fiu satisfacut pănă plec pe lumea cealaltă plătindu-mi o parte din datoriile către pămant arătand secretele noilor ceruri." Telescopul a fost inaugurat la 2 noiembrie 1917, cănd Carnegie era încă în viată.
În Scotia, donează $10 milioane în 1901 pentru a infiinta Carnegie Trust for the Universities of Scotland. Acest trust este creat print-un titlu semnat la 7 iunie 1901, cu parafă regală la 21 august 1902. Trustul este fondat printr-un cadou de $10 milioane (o sumă nemaivăzută la ora respectivă; la vremea aceea asistenta data de guvern la toate universitătile scotiene era de Ł50,000 pe an) scopul fiind de a îmbunătătii conditiile pentru cercetarile stiintifice în universitătile scotiene şi a permite tineretului talentat să poata să urmeze cursurile unei universităti. El este ales Lord Rector al University of St. Andrews. A donat de asemeni sume mari de bani oraşului Dunfermline, locul său de naştere. În plus Carnegie a cumpărat o proprietate privată care a devenit parcul Pittencrieff Park care este deschis publicului, înfiintănd trustul Carnegie Dunfermline Trust pentru populatia din Dunfermline. În onoarea sa o statuie a fost înaltată acolo. El a donat $10 milioane în 1913 pentru trustul Carnegie United Kingdom Trust, o fundatie care organizează burse.
Carnegie a stabilit un fond de pensii în 1901 pentru foştii săi angajati de la Homestead şi în 1905, pentru profesorii de colegii americane. Ultimul este cunoscut mai tarziu ca şi TIAA-CREF. O cerintă era pentru a primi fondurile, ca şcolile legate de biserică să se deconecteze de biserica dacă vor să primească fondurile.
Interesul sau pentru muzică îl determină să doneze fondurile pentru constructia a 7,000 de orgi la biserică. A construit şi era proprietarul faimoasei săli Carnegie Hall din New York City.
Carnegie a fost binefacatorul lui Tuskegee Institute sub Booker T. Washington pentru educatia African-American. L-a ajutat pe Washington să întemeieze National Negro Business League.
A fondat Carnegie Hero Fund pentru America şi Canada în 1904 ( mai tărziu şi în Marea Britanie, Elvetia, Norvegia, Suedia, Franta, Italia, Olanda, Belgia, Danemarca şi Germania) pentru a recompensa eroismul. Carnegie contribuie $1,500,000 în 1903 pentru construirea Peace Palace în la The Hague şi donează $150,000 pentru Pan-American Palace în Washington, locul pentru biroul International Bureau of American Republics.
Carnegie a fost onorat pentru filantropia sa şi sustinerea artelor ca membru onorific al fraternitătii Phi Mu Alpha Sinfonia în data de 14 octombrie 1917, la New England Conservatory of Music în Boston, Massachusetts. Misiunea fraternitătii era în concordantă cu valorile lui Carnegie de a dezvolta tineri care să îşi folosească talentele ca să creeze armonie în lume.
Dupa standardele titanilor secolului 19, Carnegie nu era avid de a face bani ; pe de alta parte contrastul între viata sa şi cea a muncitorilor săi şi a saracilor în particular era foarte mare. “Poate donănd o parte din bani îşi găsea o justificare pentru această avere“ spune biograful sau Joseph Wall.
Pentru unii Carnegie reprezintă visul american. El a imigrat din Scotia, a venit în America şi s-a îmbogătit. El este cunoscut nu numai pentru succesul său ci şi pentru operele sale de binefacere, nu numai pentru operele de caritate dar şi pentru promovarea democratiei şi a independentei tărilor colonizate.
Carnegie s-a stins din viată la 11 august 1919, în Lenox, Massachusetts de pneumonia. El donase deja $350,695,653 ($4.8 milioane în banii din 2010). La moartea sa averea de $30,000,000 a fost împărtită la fundatii, locaşuri şi asociatii de caritate şi la pensionari. Este înmormăntat la Sleepy Hollow Cemetery în North Tarrytown, New York. Mormăntul este amplasat la Arcadia Hebron, la intersectia Summit Avenue şi Dingle Road. Carnegie e aşezat nu departe de organizatorul de sindicate Samuel Gompers şi alte persoane importante din Epoca de Aur(La Belle Epoque).
Andrew Carnegie Dictum
• În prima treime a vietii să te educi căt mai mult.
• A doua treime să căştigi căt mai multi bani.
• Ultima parte a vietii sa doneze unor cauze nobile care merită.
Deşi se dedicase filantropiei se tinea departe de cercurile religioase. El dorea să fie cunoscut ca şi un "pozitivist".
Din notatiile lui Carnegie către sine însuşi:
“Omul nu trăieşte numai cu păine. Cunosc milionari care nu au ceea ce poate să te facă uman şi cunosc muncitori şi oameni săraci care au bogătii pe care milionarii nu le pot atinge. Mintea face trupul să fie bogat. Nu există clasă mai demnă de milă decat cea care nu are decăt bani şi nimic altceva. Banii dacă sunt exaltati mai mult decăt trebuie fac din om o fiară. Aspiratiile mele sunt mai înalte şi anume de a fii contribuit la luminarea si bucuria mintii, spiritului şi un pic de dulceata în viata celor care muncesc in Pittsburgh. Cred ca aceasta este cea mai nobilă folosintă a bogătiei.”
|
rubrica de Dana Mateescu 10/16/2013 |
Contact: |
|
|
