Subiectiv : Apa să fie clară
Ca să zăresti adâncimea râului până la fund, apa trebuie să fie clară, altfel nu vezi decât pâcla gălbue a moleculelor insolubile ce se las tărăte de apă câtre destinatii necunoscute. In adâncimea ei, apa e cărăusul predestinat ce duce din timpuri imemorabile în drumul ei particulele desprinse din huma mamă, plante si busteni ale căror rădăcini au rămas fără suport în malul erodat, semintele unor fructe purtate de vânt pe luciul ei si care vor rodii sau pierii pe alte lanuri, si de multe ori, grăunte de tezaur auriu ce nu-si vor pierde stelara lor stălucire nicodată. Apa e izvor de viată, de cărăusie si de meditatie. La fel e si timpul.
Ca si apa, timpul îmbracă uneori haina clară a diminetilor însorite în care se poate deslusi depărtările ascunse în orizont, ori cenusie ca pâcla de ceată ce te izolează de lumea înconjurătoare ce numai prin sunet se lasă cumva înstiintată. Ca si apa, timpul duce în drumul lui ireversibil destinele atâtor popoare, tări si vieti ale căror trăiri au îmbogătit istoria si au dus la realizarea omului contemporan asa cum e reflectat de evenimente astăzi. Timpul este creatorul conceptiei noastre despre viată astăzi, pentru că nimeni nu se va întoarce la teoria pământul plat în secolul XXI. Timpul este vehicolul descoperirilor stiintifice si tehnologice si în mersul lui monoton, au fost realizati pasi gigantici ce-au săltat nu numai progresul ca atare, dar însăsi longevitatea umană si calitatea lui de vietuire. În timp perspectivele vietii în viitor au potente de miracol prin noile descoperiri în medicină, stiintă si explorări în alte zări si alte adâncimi. Dar aceste potente nu se pot realiza decât în conditii de pace si totală libertate.
Apa e trimisă pământului din cer prin ploi si zăpadă, dar acestea nu cad uniform peste tot. Sunt locuri cu ploi abudente si locuri unde un strop nu se iveste în ani. Unde nu e apă, viata e precară; unde e prea multă apă, viata poate fi în pericol, dar apa ca factor al vietii a îmbogătit pământul cu bunătăti si omul cu cunostiinte si idei. La fel e si timpul.
Ca si apa, timpul nu a creat uniform peste tot destinele oamenilor. Sunt locuri unde timpul pare că se scurge mai lent decât în alte părti ale lumii. Progresul unor continente ar fi rămas complect necunoscut celor cu tempoul lent fără contributia exploratorilor celor din lumea avansată. Inegalitatea nu pare să tulbure pe cei rămasi în urmă; mai curând, “Progresul” pare să-i sperie. Cei avansati, cu cele mai onorabile intentii vor să-i ajute, trimit medici si medicamente să-i lecuiască de boli, mâncare ca să fie hrăniti si case ca să poată locui, dar multe spirite făra recunostiintă continuă să se împotrivească. Timpul nu poate fi împins din spate.
Ca si apa, si focul a fost trimis din cer. Omul a învătat să transforme focul în lumină. Cu ajutorul focului, omul a transformat roca în fier, si-a făcut unelte, masini, avioane si a cucerit văzduhul spre cele mai îndepărtate planete. Omul a inventat si arma ca să se apere. Arma a atras omul ca unealtă de joc. Copiii sunt si ei atrasi de arme, la fel si omul din locurile ne avansate. Nu vrea “Progres” dar vrea arme; si arme a căpătat. Acum se răzbună pe aducătorii de Progres. E asta o joacă a Timpului?
În timpuri străvechi oameni se apărau de dusmani construind cetăti cu ziduri inalte împrejmuite de apă si turnuri de apărare. Era greu de penetrat în aceste cetăti si de aceea legenda îl venerează si astăzi pe istetul Odyseus care a elaborat Calul Trojan. Cu ajutorul acestui cal, Grecii au pătruns în cetatea Troyei întrodusi acolo de naivitatea Troyenilor care după ce-au tinut piept timp de zece ani Grecilor, au crezut că acestia le-au lăsat în dar calul. Cu o mână de oameni în interiorul cetătii, Odyseus a deschis larg portile în fata Grecilor care au distrus în întregime una dintre cele mai avansate cetăti ale timpului, Troya.
Calul Trojan al timpurilor noastre se numeste liberalismul. Cetătile noastre si-au dărămat de mult zidurile de apărare asa că nu mai e nevoie nici de Calul Trojan. Tehnica modernă a introdus în palma fiecăruia un instrument de comunicare ieftină, rapidă si secretă între oameni. Cei ce urăsc de moarte Progresul se slujesc de fructele lui cu îndemănare si eficentă, chiar de aici, din interiorul cetătii în care ne crestem copii. Vulnerabilitatea Troyenilor este si vulnerabilitatea noastră.
Zilele trecute, pe 21 septembrie, în Nairobi, Kenia, un grup de teroristi apartinând organizatiei Al-Shabab au pătruns simultan pe trei intrări în Westgate Mall la ora prânzului, oră de mare aglomeratie. Detonând grenade si împuscând în multime, majoritate civili si copii adunati la o competitie culinară într-o zonă retrasă a mallului, a creat panică si teroare în multime. Înarmati cu arme sofisticate si purtând veste bullet-proof, au luat captivi ce au fost împârtiti în grupuri de musulmani si infideli. Musumanii au fost lăsati să plece iar ceilati au fost împuscati ori detinuti ca ostateci. La interventia securitătii si mai târziu a armatei, au tinut piept timp de trei zile luptei, transformând întregul mall în ruiune si omorând peste 60 de victime (se crede că sunt cu mult peste sută), între care si doi Canadieni. Datorită sistemului de mesaj prin twiter, multi dintre teroristi au avut abilitatea de-a se organiza în defensivă si chiar părăsi locul măcelului nestingheriti. Astăzi se stie că actiunea a fost pregătită si planificată din timp, s-au familiarizat cu topografia celor patru nivele ale mallului si au închiriat un spatiu comercial pe care l-au transformat în deposit de munitie. Din păcate, răspunsul organelor de apărare nu a avut sansa unei asemea pregătiri anterioare.
Apa spală pietrele, focul se acoperă cu cenusă iar timpul alină durerea prin uitare. Ca să zăresti adâncimea râului până la fund, apa trebuie să fie clară. Claritaea nu se dobândeste tinând ochii închisi si nici îngropând capul în nisip. Claritatea uneori e dureroasă, te obligă să faci sacrificii, te tine treaz si cu ochii lucizi te obligă să dai prioritate adevărului: Dacă nu putem clădi inapoi cetatea în jurul nostru, cel putin să stăm cu ochii tintă pe calul Trojan.
Toronto/ Oct 2013
|
David Kimel 10/16/2013 |
Contact: |
|
|
