Grădinarii Maicii Domnului
Ȋn ciuda prognozelor meteorologice, care anuntau un an capricios ( ca în ficare an) mai ales pentru agricultură, pâna la urmă s-au făcut si porumbul si grâul si floarea-soarelui si strugurii si merele si legumele…
După potopul care a lăsat pe alocuri pagube, lacrimi si multe griji în perspectiva răcirii vremii, s-au reîntors zilele de toamnă însorite, ca o mângâiere, ca o binecuvântare pentru toată lumea.
Invitat de un prieten, am ajuns la sfârsit de săptămână prin sudul judetului Teleorman, într-un sat, cu vreo 1700 de suflete, asezat într-o depresiune amplă, putin adâncă, cum sunt cele din câmpie. Obisnuiti din reclamele turistice cu peisaje montane sau maritime, ne-am putea întreba ce poate să ofere un peisaj dezolant de câmpie? Un cer amplu, de un albastru curat, o hemisferă aproape completă si , printre salcâmi si pomi fructiferi, satul asezat ca în palma lui Dumnezeu, asa cum sugerează o sculptură a lui Carl Milles, “ Palma lui Dumnezeu” (vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Milles)
Impresionată de atmosfera patriarhală, de haina multicoloră pe care o îmbracă toamna, de linistea care domneste între cer si pământ, o doamnă, rudă a prietenului, îmi spune: “ Nu simtiti , oare, că România este Grădina Maicii Domnului?” Sub propriile mele impresii, nu departe de cele ale doamnei, am răspuns afirmativ.
Dimineata anunta o duminică superbă si, mai în glumă , mai în serios am zis: “ Hai să vedem ce fac grădinarii… Maicii Domnului, într-o zi de duminică!” sugerând să mergem la biserică. Prietenul meu, având o treabă în târg, propune să trecem mai întâi pe acolo si apoi să ajungem la liturghie. Până la urmă, am pornit spre biserică, am intrat, am dat un pomelnic, si am ascultat pericopele din Apostol si Evanghelie ( Luca 7,11-16, Ȋnvierea fiului văduvei din Nain), după care , prietenul meu s-a dus la la treburile lui. Am rămas mai departe în biserica mică dar îngrijită si curată ( aveam să aflu că prin grija preotului si fără mare entuziasm din partea sătenilor) , asezată la marginea satului pe un tăpsan. Gândul m-a dus la gadareni, imaginându-mi că au făcut, până la urmă, o concesie, permitându-I Mântuitorului să rămână ,dar nu în mijlocul lor ci undeva la margine, să Se descurge cum stie si să nu Se astepte la milostenii din partera lor.
Ȋn biserica mică, îngrijită, curată dar săracă, pe partea stângă se află patru femei mai în vârstă; pe partea dreaptă, la strană, preoteasa dă replicile, citind si cântând, si alte doua femei si subsemnatul. Preotul si opt enoriasi, punându-mă si pe mine la socoteală, desi nu fac parte din parohie. Si dacă ,într-o duminică, doamna preoteasă nu poate veni din pricini binecuvântate, si nici un alt enorias nu e prezent? Preotul singur nu poate oficia Sfânta liturghie. Doamne fereste! Pe masa prinoaselor, câteva lumânări, un vas cu anafură si un altul cu agheasmă. Nu tu pâini, nu tu roadele toamnei, nu tu o sticlă de vin… Preotul face slujba ca la carte, citeste clar toate pomelnicele ( atâtea câte a aprimit) si pentru vii si pentru adormiti, si tine o predică frumos construită si plină de învătăminte, ca si cum ar fi de fată tot satul. Ȋnafară de preot, nu se împărtăseste nimeni cu Trupul si Sângele Mântuitorului. Unde sunt, măcar copiii? Ies din biserică multumit pentru cele ce am auzit si cu un gust amar pentru cele ce am văzut.
Ajuns acasă, îl întreb pe prietenul meu câti oameni erau târg. “ Două mii nu, dar cel putin o mie da” imi răspunde. Gândul mă duce iarăsi la Evanghelie, la cei zece leprosi vindecati, din care numai unul, adică 10 %, se întoarce si-I multumeste lui Hristos. Lucrurile se pare că stăteau bine, comparativ cu mai putin de 0,01% multumitori fată de mia crestini ortodocsi târgoveti, care a întors spatele invitatiei la Cina cea de Taină, cu meniu “ sărăcios”, doar o lingurită cu pâine si vin dintr-un potir.
Cazul de mai sus nu este însă exceptia care ar confirma regula de dreptmăritori cresini ortodocsi ce suntem. După 1989, când am făcut saltul din imperiul necesitătii în cel al libertătilor de tot felul, oameni cu spirit de business si de initiativă, au început să organizeze târguri sătesti duminicale , unde poti vinde si cumpăra tot ce-ti doreste inima. Târgul sătesc este o variantă populară, în aer liber, al mall-lului orăsenesc. Toată suflarea crestină, cu mic cu mare, cu treabă sau fără treabă, aleargă la târg, la mall, să se delecteze cu varietatea măfurilor, să cumpere, să se întâlnească cu prietenii, să guste delicatese de sezon …
Cum s-o fi simtind Maica Domnului văzând că , în gradina ei, buruienile nepăsării înăbusă florile Evangheliei? Cu sigurantă varsă lacrimi si le atrage atentia grădinarilor, doar doar s-or trezi. Si arsita, si potopul, si cutremurul, si boala, …bat ca niste clopote.
Se pare că somnul e greu ca plumbul si putini se trezesc. Ar trebui să ne trezim toti la timp, să nu ne ia Maica Domnului grădina.
|
Nicusor Gliga 10/10/2013 |
Contact: |
|
|
