De vorbă cu Preotul Remus Grama de la Catedrala Sf. Maria din Cleveland Ohio
Ca preot la cea mai veche parohie din America (1904), Remus Grama trăieste de aproape un sfert de secol în mijlocul comunității ortodoxe de la Catedrala Sf. Maria din Cleveland Ohio, unde tocmai am fost invitată să țin o conferință despre mari scriitori sibieni.
Părintele Grama venise de la Youngstown si a fost instalat de episcopul Nathaniel în 15 august 1989 la această prestigioasă parohie, care atunci si-a sărbătorit a 85-a aniversare.
Preocuparea curentă este să păstorească înțelept, autoritar si responsabil pe credinciosii parohiei.
Puțini vizitatori ai locasului stiu cât de mult a contribuit el, părintele Remus, ca să transforme sala aceea “cu aspect mai degrabă de sură”-după cum observase poetul Ion Alexandru- în splendidul locas de acum. Binecuvântat a fost ajutorul financiar oferit de dl. Ted Miclău Jr. în acest scop.
Plin de inițiativă, părintele paroh administrează o biserică deosebit de frumoasă si reprezentativă, valoroasă si prin zestrea muzeului, cum cred că nu este alta pe pământ american, si bogăția bibliotecii, care tocmai se rearanjează, acum când se reface asfaltul parcării si urmează să se modernizeze Sala socială, completându-se cu friza metalică în care stă încrustată istoria românilor de la începuturile dacice până la epoca modernă. Asa cum lucrarea aceasta artistică se cere completată, pe ea îsi va găsi locul si imaginea românilor americani într-un viitor nu prea îndepărtat.
Să sperăm că la aniversarea celor 110 ani de anul viitor toate proiectele vor deveni realitate. Consilier cu relațiile externe ale bisericii ortodoxe române din America, Remus Grama a trăit în direct evenimentele din istoria României, de care se simte puternic legat.
-A/nca S/îrghie: Cum a fost demonstrația împotriva comunismului organizată în centrul orasului Cleveland în decembrie 1989 ? Ce inițiative au luat enoriasii parohiei dumneavoastră la răsturnarea istorică din 1989 în România?
R/emus/ G/rama/: S-a spus că în 12 decembrie 1989 la Cleveland ar fi participat la demonstrație enoriasii mai multor biserici românesti din localitate, între care erau ortodocsi, catolici si protestanți. De fapt, eu eram singurul preot. Stiți de ce? Pentru că riscurile nu lipseau, cu toții aveam rude în țară si la Televiziunea americană a fost transmis un reportaj. Mult mai amplă a fost manifestarea din 17 decembrie, când în rugăciunea făcută pentru luptătorii din România s-a spus că Nicolae Ceausescu poate să închidă granițele, nu si sufletele noastre. De Crăciun eu am cerut un proces împotriva comunismului. Cu un ochi râdeam, că neamul nostru a scăpat de o mare povară, si cu celălalt plângeam, pentru că nu era firesc ca tocmai în zi de Crăciun să se săvârsească o asemenea ucidere. În 26 decembrie a apărut în importantul cotidian „USA Today” chiar pe prima pagină un interviu cu Episcopul Nathaniel si Pr. Remus Grama, comentând istoricul eveniment din România. Imediat apoi, energiile s-au polarizat. Revoluția a fost un catalizator pentru comunitățile românilor americani, care au inițiat numeroase forme de ajutorare. Avocatul John Sibisan a făcut jonctiunea cu marea fundație americană “Brother’s Brother“, care chiar în luna mai 1990 a început să trimită tone de medicamente la unitățile medicale din țară.
-A.S.: Cum s-a implicat biserica în această dificilă activitate?
R.G.: În următorii 6 ani Preasfintitul Nathaniel, ierarhul Episcopiei românilor ortodocsi din America, a coordonat efortul acestei acțiuni stabilind planul si strategiile aplicate, astfel că, până în 1996, s-au donat 80 miliarde de dolari în ajutoare. Ați stiut acest lucru? Imediat după Revoluție, pe vremea ambasadorului Virgil Constantinescu de la Washington s-a organizat prima luare oficială de contact după 1947 a ortodocsilor americani cu țara. A fost trimis în România un reprezentant al episcopului nostru, preotul Dimitrie Tătulescu, pentru coordonarea ajutoarelor, constând în trimiterea de paturi pentru spitale, aparate medicale pentru bolnavii de T.B.C. si diabet. După cum ați înțeles deja, parohia mea a facilitat expedierea a 7 tone de carte medicală distribuită în principalele centre universitare, unele cărți, (cum este, spre exemplu, Anatomia lui Gray, care valora atunci 200 $ ), sunt deosebit de utile. Din cercetarea noastră ulterioară a reiesit că, din păcate, unele dintre ele s-au furat la Constanța, ca apoi să se vândă la negru. Cunosc foarte exact situația pentru că în 1990 am fost trimis de către Episcopie în țară ca să urmăresc plasarea ajutoarelor si să deschid noi căi de comunicare în acest scop. Întrucât nu exista o infrastructură pentru o asemenea activitate, am constatat că biserica era instituția cea mai autorizată să plaseze ajutoare la cei mai necăjiți dintre cetățeni, iar episcopiile si protopopiatele locale au activat din plin. Mai mult, era necesar un organism reprezentativ si în raport cu instituțiile politice americane. Apoi s-a înființat Fondul de Ajutorare a României, având pe Părintele Richard Grabowski drept coordonator. Sfintia sa a fost un adevărat Moş Crăciun care venea în numele Episcopiei cu daruri de peste ocean. Eforturile Înaltpreasfintitului Arhiepiscop Nathaniel Popp au fost recunoscute de Universitatea Oradea cu un doctorat onorific.
-A.S.: Sincer vorbind, cititorii din România vor fi foarte surprinsi să realizeze că la o asemenea depărtare geografică de pământul patriei activează români preocupați de problemele naționale mai direct decât mulți dintre cei din țară. Practic, cum ați procedat?
R.G.:La inițiativa episcopului Nathaniel s-a înființat CORA, adică Congresul româno-american, prin care s-a auzit glasul românilor în Congresul S.U.A. Scopul urmărit de noi era acceptarea României în structurile vest-europene. La început am activat singuri si am ajuns la concluzia că nu aveam voturi si ca atare, nu puteam influența politica americană. De aceea, CORA si-a sincronizat eforturile cu ale celorlalte 23 grupuri etnice est si central-europene din America. Astfel am văzut că ni se deschid usile la Casa Albă, de unde s-a dat apoi unda verde pentru extinderea Pactului NATO. Atunci când am militat pentru retragerea Armatei a 14-a din Transnistria, nu am reusit. În schimb, ne-am bucurat de Pactul NATO, ca protecție pentru România. Senatorul de Ohio George Voinovich a participat la Conferința de la Praga din 1996, când s-a primit cel dintâi val de țări estice în structurile NATO. După cum stiți, România nu se număra printre acele țări, dar ea avea promisiunea că va intra în NATO în faza a doua. Cu o delegație în 22 august 1996 am fost invitat la Casa Albă la recepția oferită de doamna Hilary Clinton, care revenise din România si care ne-a informat despre demersul vizitei sale acolo. Era o dovadă a atenției de care se bucura comunitatea românilor în America. Fotografia acelei întâlniri apare în istoria parohiei noastre.
-A.S.: Cu ce ați contribuit dumneavoastră si românii parohiei din Cleveland la o asemenea decizie cum a fost intrarea României în NATO?
R.G.: Demersurile noastre s-au manifestat prin numeroase forme care se datorează multor personalități, organizații si comunități. În seara conferinței de la Praga, noi făceam o demonstrație de susținere la Cleveland, împreună cu celelalte 23 naționalități, si anume în comunitatea estoniană din estul orasului nostru. Consulul onorific George Dobrea si eu am fost protagonistii acelei întruniri interetnice, de suport. Senatorul Voinovich, care se afla la întâlnirea sefilor de state din Praga, ne-a sunat spre a ne ține informați despre situație, citând afirmatiile presedinților aflat la Praga în acel moment hotărâtor. România avea pe Ion Iliescu în această funcție si încercam să înțelegem care erau asteptările imediate ale țării noastre de origine. Ulterior, cu ocazia ceremoniei de primire a României în valul doi, Episcopia a fost invitată, iar eu am fos delegat de Ierarhul meu, I.P.S. Nathaniel la Casa Albă si la Ambasada României din America. Am vorbit la recepție, precizând că România nu trebuie să intre în acest pact ca o țară inhibată, ci ca un stat care va aduce multe lucruri pozitive prin bunul său simț. Ziarul “ Plain Dealer “ cu un milion de exemlplare din Cleveland mi-a luat un interviu, întrebându-mă puțin insinuant de ce susțin ca preot un asemenea eveniment militar. Am răspuns clar că noi privim NATO ca pe un pact de ocrotire a păcii, deoarece “Hristos este Domnul păcii.” Atunci s-au deschis porțile buneivoiri a Statelor Unite si ale Occidentului pentru România. După 1998 sub aspect politic entuziasmul comunităților s-a diminuat, căci rolul românilor americani nu mai era la fel de important ca înainte. S-a schimbat spectrul preocupărilor noaste. În martie 2001 am reunit şi sărbătorit aici pe cei 50 copii adoptați în Ohio. Pentru ei la biserică s-au organizat ore de limba engleză, ca să-i ajutăm pe copiii veniți din România să se adapteze.
-A.S. Ce alte evenimente socotiți că merită amintite pentru cititorii din țară?
R.G.: Ca urmare a eforturilor anterioare, presedintele George Busch l-a invitat în S.U.A. pe Ion Iliescu în luna mai 2003. Presedintele Iliescu a dorit să viziteze cea mai veche comunitate de români din S.U.A. si a fost direcționat oficial cu toată delegația sa de 60 de persoane, parlamentari în bună parte, spre Cleveland. Am primit cadouri din partea delegației 500 cărți si 3 icoane. Ca invitat în America al Casei Albe, presedintele nu putea să nu fie întâmpinat cu respect. L-am primit pe Ion Iliescu, zicându-i: Dacă veneați cu 15 ani în urmă, n-ați fi fost primit, pentru că aici era centrul rezistenței anticomuniste. Aveți contacte cu Moscova. De aceea vă rugăm să ne ajutați în demersul nostru de a aduce în America osemintele generalului George Pomutz, a cărui statuie, realizată cu sprijinul Asociației Pomutz din Timisoara, decorează curtea interioară a Catedralei noastre, si moastele sfântului Policarp, care fusese retinut cu domiciliu forțat de către comunisti în România. Mormântul său se află la Alba Iulia. Cu referire la Pomutz, ni s-a răspuns mai târziu că extinderea orasului Smolensk a cauzat desființarea cimitirului în care generalul fusese îngropat si toate osemintele găsite au fost depuse într-o groapă comună. În schimb, cu privire la readucerea rămăşitelor pâmânteşti ale primului nostru episcop, Policarp Moruşca, Patriarhia Română a condiționat aceasta de potentiala unire a bisericilor ortodoxe româneşti din America, o chestiune încă nerezolvată deplin.
-A.S.: Sunteți consilier cu relațiile externe al Episcopiei Ortodoxe Române din America. La ce evenimente majore ați participat în această calitate?
R.G.: Ar fi multe de spus. L-am însoțit în câteva delegații oficiale în 1995 pe Episcopul Nathaniel în România sau l-am reprezentat în 2005 la întâlnirea cu Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, participând la aniversarea a 90 ani ai Patriarhiei Române. În 2007 am reprezentat pe Inalt Preasfințitul Arhiepiscop Nathaniel la intronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Bucuresti. Un an mai târziu, I.P.S. Nathaniel si delegația Episcopiei noastre a purtat un dialog de reconciliere cu reprezentanții Patriarhiei Române de la Bucuresti. După cum se stie, încă în 1947 Episcopia Română din America s-a desprins din Patriarhia Română, respingând un guvern ateist. Între Episcopia veche, a noastră, si arhiepiscopia înfiintată în 1951 aparținătoare Patriarhiei române, s-a inițiat un dialog de reconciliere încă din 1992 la care am participat intens. Azi cele două eparhii, desi nu au ajuns la o unificare administrativă, întrețin relații fraternale, slujind împreună si având comuniune euharistică. Între Biserica Ortodoxă Română-BOR- si Episcopia Ortodoxă Română din America -ROEA- azi au loc schimburi la nivel ierarhic.
-A.S.: Sunteți absolvent al reputatei Facultăți de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Ce ați găsit cu cale să inițiați în această calitate?
R.G.: Până în 1989, apele relațiilor țării noastre comuniste cu America erau înghețate. Am înființat Asociația “Andrei Saguna”, consacrată preoților din America absolvenți la Sibiu si activată în 1990. Ca presedinte al asociației, (care are Buletinul “Alma Mater” publicat de preotul dr. Cornel Todeasa din Bridgeport, CT), am contribuit la acel dezgheț al relațiilor dintre România si America. Cu sprijinul neprecupetit al fratilor preoti am trimis la Facultatea sibiană care ne-a format computere si ajutoare financiare, colecția Sfinților Părinți, în limba engleză, precum si dictionare biblice şi alte lucrări teologice de valoare, am facilitat vizita din iulie 1994 a decanului, Pr. Profesor Dr. Mircea Păcurariu cu soția lui, doamna profesoară Minerva, beneficiind de sponsorizarea Asociației. Apoi am mijlocit venirea Inalt Prea Sfinției Sale, Serafim al Germaniei, care a venit si aici, la Cleveland etc. Academicianul Mircea Păcurariu a scris prima dată după revolutie, în “Telegraful Român”, articole despre istoria adevărată a episcopiei. Desi în exil pe vremea comunismului era perceput ca portavoce a comunismului, după ce la Geneva în 1988 afirmase că nu se distruseseră în România socialistă bisericile, Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost operat pe cord la Clinica din Cleveland, prima în lume, la care vin prinți si regi, sefi de state, cei mai bogați oameni ai Planetei. Poate nu stiți că, la initiative noastră, Poşta Română a emis unicul timbru dedicat unei biserici din afara României, al catedralei noastre, atunci când am avut aniversarea de 90 de ani, în 13 ianuarie 1995. Vernisajul a fost făcut în Cleveland de Ministrul Telecomunicațiilor. În 9 octombrie 1995 împreună cu Episcopul Nathaniel am făcut parte din delegația episcopiei în România ca să sărbătorim autocefalia Patriarhiei Române. Am fost onorat atunci cu Crucea Patriarhală. Cu mitropolitul Anania al Clujului, în 1995, la Bucuresti am slujit Sfânta liturghie, dar un an mai apoi Anania ne-a numit într-un interviu “necanonici”. Eu i-am răspuns printr-o scrisoare în care l-am lăsat să ştie că:”Penița care mă încântase cu atâtea pagini minunate, de data aceasta mi-a încrâncenat auzul”. Cred că el însuşi spunea ca “oamenii mici se ceartă, cei mari dezbat idei, polemizează.” Apoi ne-am iertat cu Anania reciproc. Dacă relațiile între oameni, chiar între parohii, se ameliorează, cele externe sunt mult mai greu de perfectat.
-A.S. Ca preot, ce împliniri ați avut în parohia din Cleveland?
R.G.: Dumnezeu mi-a dat multe bucurii ca paroh, chiar dacă este greu, foarte greu să aduci oameni de diferite opinii politice pe o aceeasi pagină. Generația veche pe care am păstorit-o nu a uitat suferințele îndurate. Unii au trecut Dunărea înot, au fost arestați fără motive temeinice, apoi au murit neîmpăcați. Eu am jubilat când în 1990 m-am întors în țară si am văzut că românii nu mai sosoteau ca înainte, ci puteau să-si exprime liber opiniile. De-a dreptul am plâns să constat o asemenea schimbare. Abia după 10 ani transformările de adâncime care se petreceau în România au început să fie simtite şi aici în comunitatea româno-americană. Vedeti dvs., integrarea se face la nivel cultural. În acest sens, fiind paroh la cea mai veche biserică ortodoxă din America ( 1904), avem aici un muzeu al catedralei noastre, înființat încă din 1960. Dar autorul lui moral este Anisoara Stan, care în 1922 a lecturat despre cultura românească în America, scriind cartea From Shore to Shore. Ea a colectat costume, obiecte artizanale de valoare, pe care le-a dăruit bisericii. Importante au fost si vestigiile Pavilionului Românesc al Expoziției din 1939 de la New York. Am primit multe colecții particulare, cu tablouri de Grigorescu, Luchian, Paladi, Steriade etc. Ne mândrim cu friza neamului românesc din Sala socială. Sunt donații ale românilor diasporei. Nu, părintele nu acceptă pentru conaționalii nostri din America termenul de “diasporă”, pentru că multi dintre români viețuiesc aici dinaintea multor alte naționalități si nu mai au nici poziția si nici sentimentul proaspeților sosiți. Ca să fiu bine înțeles, as da exemplul imigranților americani si canadieni de acum 100 de ani, care după două-trei generații născute aici nu se mai socotesc nicidecum “diasporă”. Iată de ce conaționalii nostri de aici, aflați în aceeasi situație, sunt pur şi simplu români-americani, cu dragoste netărmurită pentru tara de origine şi cu mândria de a fi cetăteni americani.
Interviu realizat la Catedrala Sf. Maria din Cleveland Ohio, în 21 septembrie 2013, de Anca Sîrghie.
|
Anca Sîrghie 10/6/2013 |
Contact: |
|
|
