Tablete pentru prieteni : Omenirea la răscruce.
motto:" mi-e dor de adevăr în fiecare clipa pentru că
peste tot e minciună "!
Pluteste în aer...;se simte că patrunde pînă în fundul făpturii omului senzatia de nefericire
pe care o determină o stare de nesigurantă , o senzatie că suntem pe o corabie a cărei cîrmă s-a rupt si plutim la voia întimplării pe un ocean învolburat si dusmănos. De ce s-a ajuns aici ?
Cauzele sunt multiple, dar vinovatul principal identificat este ...omul, autorul atîtor victorii tehnice si umanistice, care a stiut să dea ansamblului omenirii foruri si legislatii admirabile după al doilea război mondial în scopul de a evita eventuale conflicte în viitor, a sucombat sentimentelor egoiste si de clan care au dus la situatii conflictuale în ultimii 40 de ani, dominate de fanatisme ideologice, religioase, etnice, etc care au dus la crimele abjecte la care omenirea asistă zilnic.
Lumea este divizată profund, fiecare individ si grup uman crede că detine adevărul pe care tinde să-l impună nu prin discutii academice sau tehnice, ci prin actiuni adversariale si violente; încrederea între oameni nu mai există si locul acesteia a fost luat de suspiciune, minciună, crimă.
Toate încercările de conciliere între grupurile politico-ideologice au fost un esec lamentabil; încercarea occidentului de a interveni în conflictele din Orientul mijlociu-focar de agitatie - au rămas infructuoase si încercarea de convertire la un sistem democratic în Ira,. Afganistan si Pakistan nu a reusit. Ca si în Siria, aceste state rămîn dominate de diviziuni politico-religioase, cauză de continuă instabilitate sub conducerea autocratica a unei grupări politice.
Dacă civilizatia occidentală apare oarecum unită în ceea ce priveste obiectivele mari, ea este divizată în privinta modalitătilor de rezolvare a crizei actuale a omenirii; de exemplu, unele state europene sunt pentru o nouă interventie în razboiul civil din Siria, în timp ce majoritatea americanilor se pronuntză contra unei interventii militare în acel focar din cauza potentialului de agravare a unui conflict care, din regional, se poate transforma în ceva mult mai larg. Ce este de făcut în acesta situatie?
Dacă logica evenimentelor a identificat "omul" drept cauza a acestei conjuncture, sunt voci care pretind că singura posibilitate de evitare a unor catastrofe mondiale este de a modifica "omul" prin schimbarea inter-relatiilor umane; solutia sugerata ar fi cointeresarea -interconexiunea -iînterumană. Aceasta ar însemna ca oamenii să identifice si să recunoscă un scop si interes comun si, impreună, sa lucreze în vederea realizării acestui proiect care este benefic întregii comunităti umane !! Acestă armonizare ar fi o modalitate de salvare comună.
Nu se poate nega că acest fel de gîndire nu este –din pdv teoretic - constructivă; dar pentru a realiza asa ceva e nevoie de... timp; trebuie cîteva generatii educate în acest sens ca să se poată spera într-o realizare pozitiva; ori, omenirea nu este egală cultural si moral, nu are aceleasi valori si nu are la dispozitie timpul de a realiza un astfel de proiect, deoarece siutatia actuală este încordată, antagonismele si ura au atins intensităti necunoscute în istorie de la invaziile barbare sau atrocitătile naziste si comuniste.
În aceste conditii, nu se poate spera la stabilirea de raporturi civilizate si umanistice între grupări umane antagoniste asa cum apar ele în realitatea contemporană. Solutia propusa pare iluzorie, nepotrivită realitătii.
O alta sugestie, care apare mai realist, este ca Occidentul să fie unit si pregătit să opună o fermă rezistentză politică si, la nevoie, militară, care să constitue o fortză de disuaziune fatză de tendintele de destabilizare a păcii regionale si mondiale de către fortze teroriste abuzive;"si vis pacem para bellum" este o formulă care nu trebuie uitată, pentru că, asa cum a s-a întîmplat în cazul Siriei, are utilitate practica: în fatza amenintării de utilizare a fortei, părtile interesate au recurs la compromisuri utile, evitînd pierderi care apăreau serioase.
La amenintarea fortzei brute trebuie răspuns cu inteligentză si fermitate; timpul ezitărilor în a lua decizii în fatza evenimentelor acute si presante constituie o greseala care poate fi fi expoatată de cei înteresati; pe de altă parte, nu trebuie neglijată diplomatia, acolo unde se poate, utilizată, asa cum s-a ilustrat în criza siriană, unde o interventie armată americană a fost amînată în urma unor aranjamente diplomatice.
În fatza faptului că forurile internationale de tipul ONU s-au dovedit nepregătite să rezolve astfel de situatii încordate,neavînd posibilitatea practică de a impune deciziile sale, sau altele, precum Consilul de securitate nu poate lua decizii din cauza dreptului de veto manipulate de blocul ruso-chinez, nu rămîne ca mijloc de actiune eficace în a evita dezastrul unui conflict planetar decît unirea solidă a Occidentului .
Blocul politic occidental si fortza armată a SUA sunt singurele posibilităti care se pot opune fortelor care urmăresc destabilizarea civilizatiei la care a dus progresul tehnologic creat de lumea vestică.
Toronto / sept 2013
|
Dr. Dinu Dimitriu 9/27/2013 |
Contact: |
|
|
