Sterilizarea, adoptia sau eutanasierea câinilor maidanezi !
În zilele din urmă societatea mioritică a clocotit de pasiuni si proteste, două fiind motivele principale ale acestei efervescente: Rosia Montană si maidanezii.
Dacă primul subiect este relativ mai proaspăt, cel cu maidanezii are o vechime zdravănă. Problema cu acesti maidanezi este actuală si acută; ba mai rău, se acutizează pe zi ce trece.Dacă numai în Bucuresti sunt ca la 100000 de câini vagabonzi, probabil că în restul tării, în celelalte orase si sate, se adună un număr halucinant, undeva către UN MILION!
Solutiile propuse pentru a rezolva această problemă ar fi cam trei si anume sterilizarea, adoptia si mult hulita eutanasiere. Ar mai fi o solutie, dar propusă cam timid: RESPONSABILIZAREA! Este vorba despre responsabilizarea proprietarilor de câini, dar si a ONG-urilor care-i protejează, precum si a asa zisilor „iubitori de animale”, adică legea să le impună clar obligatiile , expuse deja în diverse reglementări, mai mult sau mai putin respectate.
De fapt vedem că stăpânii de câini îsi plimbă protejatii fără lesă si botnită si nu adună niciodată dejectiile acestora!
Cât despre sterilizare, ce să mai vorbim, majoritatea stăpânilor de câini sar în sus de partea de sud a spatelui când aud de ea.În privinta ONG-urilor protectoare ,care de fapt ne-au dovedit că luptă pentru mentinerea câinilor pe străzi, aceasta fiind si justificarea existentei lor si motivul de a cere bani, si a „iubitorilor” putem constata o cvasi-totală iresponsabilitate a acestora: au plătit vreodată acestea/acestia vreun leu despăgubire pentru daunele si suferintele îndurate de către cei muscati de către „iubitele lor patrupede lătrătoare”, asa cum ar trebui să se întâmple în orice stat de drept? Evident că nu. Ia să fie trasi la răspundere, cum e firesc, să vedeti cum dispar în ceată!
Autoritătile statului, după un sir lung de bâlbâieli, se pare că-si revin la normal, în sfârsit.
Să revenim acum la celelalte solutii.
Despre adoptie ,ca solutie, o putem considera valabilă doar pentru exemplarele canine simpatice si amatorii de câini sunt totusi în număr limitat, oferta depăsind cu mult cererea.
Deci adoptia rezolvă un procent mic din problemă. Sterilizarea implică o interventie chirurgicală mult mai complicată si deci costisitoare la femele, mai putin la masculi, dar este solutia pe termen lung, câinii sterilizati urmând să mai trăiască vreo zece ani, iar necesitatea eliminării maidanezilor de pe străzi se manifestă ACUT, ACUM!
Solutia sterilizării maidanezilor umple de fapt doar niste buzunare si nu rezolvă ACUM problema. Bun, să zicem că adunăm toti câinii de pe străzi si-i cazăm în padocuri. Un simplu calcul aritmetic ne arată cam ce sume sunt necesare pentru cazarea si întretinerea celor aproximativ UN MILION de câini vagabonzi – niste sume halucinante, în comparatie cu subtirimea sumelor alocate pentru bolnavii din spitale, de exemplu, sau pentru copii.
Cine are acesti bani disponibili si cine este de acord să-i cheltuiască pentru niste animale perfect inutile, ba chiar nocive pe deasupra? Aceasta nu este, evident, solutia, ci doar o măsură tranzitorie.
Atunci care ar fi, totusi, solutia eficientă? Exact aceea atât de hulită : eutanasierea.
Acum câteva decenii exista aceeasi solutie, se aplica si avea rezultate, ba era si eficientă economic pentru că se valorificau pieile de câine iar restul se ducea pentru fabricarea făinii proteice.
Acum intervin proteguitorii ,strigând indignati că li se încalcă dreptul la viată protejatilor lor, apar acuzatii de cruzime, lipsă de suflet, hainie,vai,vai,vai!!!
Da, dar aceeasi protectori ai câinilor uită că mănâncă zilnic carne, care provine din uciderea unor animale ce nici măcar nu fac vreun rău cuiva, asa cum fac câinii!
Deci uciderea în masă a porcilor de Crăciun, măcelărirea a sute de mii de miei de Pasti, asasinarea în abatoare a altor sute de mii de vite, vitei, pui sau păsări este OK, nu se pune, acestea NU au dreptul la viată! Sau nici n-or fi animale (dreptul lor la viată unde este?), or fi cumva considerate...vegetale, sau chiar...roci? Maaare mister! Sau, poftim, sobolanii si soarecii sunt exterminati de către firme specializate în...deratizare, care firme îi otrăvesc si respectivele animale mor în chinuri ; nici măcar nu e vorba de eutanasierea lor! Păi da, dar...rozătoarele sunt nocive, se zice.
Adevărat, dar câinii maidanezi sunt cumva...benefici? Dar de animalele de laborator or fi auzit acesti...vajnici „iubitori”? Soarta lor este si mai crudă, pentru că sunt supuse la niste experiente deloc benefice pentru ele si la sfârsit mor în chiuri, de dragul stiintei.
Am văzut cum respectivii „iubitori”, exclusiv de câini, desigur, au izbucnit în lacrimi când au auzit că legea cu eutanasierea câinilor a fost aprobată si promulgată, ba unii s-au si tăvălit pe jos.
De ce nu izbucnesc în lacrimi la poarta abatoarelor? Au cumva tupeul să privească la groaza din ochii acelor vitei, dusi inexorabil spre moarte? Sau se multumesc să topăie de bucurie cu ocazia înjunghierii porcului de Crăciun, bucurându-se de moartea acestuia în chinuri? Probabil că la fel se bucură si de moartea unui miel care moare în dureri atroce, sufocându-se cu beregata tăiată.
Las mai la urmă o altă categorie de „iubitori” de animale si anume vânătorii. Acestia ucid niste sălbăticiuni din pura plăcere de a ucide iar nu din vreo necesitate. Desigur că dumnealor au câini de vânătoare la moartea cărora ar vărsa lacrimi amare, nu?
Am mai văzut liste lungi de personalităti politice, artistice, etc, care s-au exprimat cu mare indignare împotriva singurei solutii capabile să rezolve problema maidanezilor, fără să propună vreo alternativă valabilă, si FĂRĂ să miste un degetel sau să rostească vreun cuvintel întru apărarea celorlalte animale ASASINATE ÎN MASĂ într-un număr mult mai mare decât al totalitătii câinilor!
Si atunci nu cumva ne întrebăm unde este normalitatea în societatea noastră si dacă nu cumva suntem bolnavi, rău bolnavi, printre altele si de ipocrizie?
|
Andrei A Radu 9/26/2013 |
Contact: |
|
|
