Festivalul George Enescu ; Finis Coronat Opus - Amurgul zeilor
Comentând concertele anterioare ce s-au succedat în cuprinsul ciclului capodoperelor wagneriene, Das Ring des Nibelungen, am sublinia gândirea si eficienta dirijorală a lui Marek Janowski, capacitatea Maestrului de a mentine tensiunea derulării muzicii pe plan solistic, simfonic si dramaturgic, împlinind remarcabila triadă simbolică a Inelului de aur, Coifului “Tarnhelm” si Sabiei “Nothung”. Nu putem să nu fim uimiti de modul în care se manifestă ansamblul Rundfunk – Simfonieorkester Berlin, paleta timbrală, unitatea sonoritătii, diversitatea tempourilor si exactitatea ritmică în frazare, forta energetică, toate capabile a face auzită plenar muzica Magului de la Bayreuth pretutindeni în Sala Mare a Palatului si, prin intermediul transmisiilor live, în întreaga tară.
La începutul sustinerii seriei Wagner, reactia entuziată a publicului reflecta impresia convingătoare a trăirii evenimentului. Audierea în continuare a operelor a ridicat nivelul acestei opinii, seară de seară, înscriind aceste momente memorabile printre reperele de exceptie ale programului actualei editii, demonstratie greu de realizat în ambianta unor importante participări de mare anvergură.
Istoria capodoperelor Tetralogiei reflectă si depăseste rigorile cronologiei ce conduce în finalul epocii romantice la inaugurarea Festivalului de la Bayreuth, cu reprezentarea integrală a ciclului Inelul Nibelungului. Astfel, după initierea proiectului, în 1848, urmărim cadenta premierelor cu Das Rheingold (22 septembrie 1869, München), Die Waküre (terminată în 1856, premiera la 26 iulie 1870, München), Siegfried ( terminată în 1869, premiera 16 august 1876) urmată, în prima integrală a ciclului, de Götterdämmerung (terminată în 1874, premiera la 17 august 1876, Festspielhaus Bayreuth).
Am trăit, între 15 si 22 septembrie 2013, un astfel de eveniment unic, pentru prima dată desfăsurat în răstimp de opt zile, în Festspielhaus - Sala Mare a Palatului. Integrala ciclului wagnerian, dăruită nouă de artistii germani, supusi unei tensiuni ascendente, era greu de imaginat. Finalul triumfal al seriei Wagner cu Amurgul zeilor estel o încununare a întregii capodopere, după Siegfried, care simboliza cheia de boltă a ciclului. Dintre marile personaje ale “Tetralogiei”, zeii ne-au părăsit, ultimul dintre acestia, Wotan rostind sentinta prin care recunoaste că nu mai are puterea de a-l opri pe Siegfried din drumul destinului său, care nu salvează ci conduce spre prăbusirea Walhallei. Singura care poartă încă aura legendară este doar Brünnhilde ( impresionantă creatia Petrei Lang), dar părăsită de pecetea nemuririi. Având încă forta de a încredinta aurul damnat fiicelor Rinului, ea participă la evenimentelele amurgului, lucrare malefică a nibelungilor si oamenilor, Generos, compozitorul comentează în această naratiune densă, culminatiile simfonice ce vor conduce la finalul tragic prin discursul orchestrei (de la Călătoria lui Siegfried pe Rin la sinteza Marsului funebru), reflectarea conflictelor dramatice ale marilor solouri vocale (Cântul Brünnhildei). Eroul, purtător al inelului, Siegfried, este unul dintre putinele personaje care sunt păstrate până în final, Stefan Vinke având misiunea de a se opune, constient sau nu, agresiunii lui Martin Winkler-Alberich, Valentin Vasiliu-Günter si Eric Halfvarson-Haven. Ursitoarele readuc câteva voci din distributiile anterioare, precum Elisabeth Kulman, Daniela Denschlag, tripleta fetelor Rinului reapare cu imagini asemănătoare celor din Preludiu - Ileana Tonca, Alina Bottez, Sorana Negrea. Sonoritătilor simfonice le-au fost adăugate, ca un adaus de culoare care apartine numai finalului Tetralogiei, cele ale corului Filarmonicii bucurestene, pregătit de Iosif Ion Prunner.
Dominantă, ideea generică a sistemului componistic wagnerian, Wort-Ton-Drama, s-a împlinit în această integrală a Festivalului international “George Enescu” , dovedindu-si valoarea perenă în modul realizării interpretative de către Rundfunk – Simfonieorkester Berlin, sub impresionanta conducere a lui Marek Janovski, cel care a stiut să aleagă solisti demni de partitura wagneriană. Multă vreme, amintirea evenimentului, ca reper istoric al editiei XXI, va stărui în memoria noastră, de la Preludiu până la Amurg, conform maximei lui Vergiliu: Finis Coronat Opus.
|
Grigore Constantinescu 9/23/2013 |
Contact: |
|
|
