Designer Smaranda Schächtele si „Sarea si piperul” în modă
Rubrica mea este de cultură. Dar în secolul 21, când tot ceea ce ne înconjoară este fabricat, în care clientul este ultra-pretentios, unde competitia între diversele companii este acerbă, frumosul pătrunde implicit peste tot: în pachetele în care se vând produsele, în obiectele de uz casnic, în mobilierul pe care îl folosim, si evident în modă. Frumosul e atât temporar cât si mereu valabil, atât local cât si universal. Moda este o artă subtilă si complicată pentru că se schimbă încontinuu.
În decembrie anul trecut am găsit-o pe Smaranda Schächtele la masa de lucru în atelierul ei din Düsseldorf înconjurată de schite. Lucra la un caiet de modă. Schite de toate felurile, desene frumoase si expresive cu modă pentru bărbati si femei erau prinse pe toti peretii ce o înconjoară. Desi ea se ocupă numai de modă feminină. Absolventă a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucuresti, Smaranda lucrează în domeniul studiul tendintelor în modă de circa 3 decenii. Într-o lume în care serviciile se pierd atât de usor, în care somajul este atât de mare, e uimitor cum Dna. Schächtele a rămas să lucreze pentru aceeasi editura practic o viată întreagă.
Pasiunea pentru arhitectură i-a fost „pusă în leagăn” de părinti arhitecti. Mama, Florica Vasilescu, a lucrat în arhitectură de tîrguri si expozitii în anii 50, apoi viata a dus-o în cîmpul artelor plastice, iar spre sfîrsitul activitătii ei a lucrat în domeniul tapiseriei. Tatăl Smarandei, Nicolae Vasilescu, este autorul frumosului Far din Constanta si a multor proiecte de arhitectură industrială unele premiate de Uniunea Arhitectilor. Fata lor, Smaranda, le-a urmat calea. Studiul arhitecturii i-a sensibilizat dragostea pentru frumos, i-a dat simtul proportiilor. În anii studentiei într-un Bucuresti sumbru unde nu se găsea nici o îmbrăcăminte de gata, Smaranda îsi desenează si coase singură hainele. O dată venită în Berlinul de Vest, la începutul anilor 80, după 2 ani de lucru într-un birou de arhitectură, cedează pasiunii pentru modă. Berlinul se afla într-o extraordinară efervescentă, era o enclavă creatoare, o insulă în mijlocul DDR-ului, leagănul unui nou suflu de avantgardă. Marcat de expozitia „Zeitgeist“ (1981) unde s-au consacrat pictorii Georg Baselitz, Markus Lüpertz, Elvira Bach, Jörg Immendorf, Berlinul fierbe de creativitate.
Sub influenta miscării PUNK londoneze, se creează la Berlin în domeniul modei si al fotografiei, KLUB AVANTGARDE BERLIN, pe scurt KAB. Smaranda urmează un curs de modă la Paris, începe să creeze primele ei modele vestimentare, participă la expozitii alături de membrii KAB. Creatiile ei poartă amprenta spiritului neconventional, necomercial, inovativ, prin care se caracterizau creatorii din grupul KAB. Este epoca în care moda nu se mai crea doar la Paris, Londra si Milano, ci si în Germania, cu designeri ce se lansează rapid pe plan international, ca Jil Sander si Wolfgang Joop. „Astăzi nu mai cumperi o haina pentru că îti „trebuie”, ci pentru că este deosebită, si îti accentuează personalitatea.” îmi spune Smaranda.
După ce participase în 1983 cu desene la câteva publicatii de modă, Smaranda este invitată, împreună cu o redactoare, să alcătuiască un caiet de tendinte, neexistent pe atunci în Germania. Publicatiile de genul acesta, “cahiers de tendences” se făceau la Paris, Londra sau New York propunând industriei textile modele adaptate la cerintele pietei. Smaranda desenează pentru primul FASHION TRENDS, care apare în Octombrie 1983 la Düsseldorf, si care în cel mai scurt timp, devine bestseller international. La întrebarea cum se documentează pentru aceste caiete, Smaranda îmi răspunde: „Încep prin a face o analiză profundă a tendintelor în modă, a noutătilor aduse de marii designeri. Consult sute de fotografii de la designer-shows. Meseria mea este foarte creativă pentru că din multitudinea de tendinte lansate, trebuie să filtrez ceea ce cred si simt că ar putea prinde peste un an. Ca să faci ce fac eu sînt necesare profunde cunostinte ale pietei, care diferă dela tară la tară, si care, mai departe, se împart în segmentele luxury, premium, si medium market.”
Ce face Smaranda este o muncă de vizualizare a tendintelor, de analiză si sinteză, de nouä creatie si de prezentare. Schitele dânsei, noile modele sant sunt în primul rînd în spiritul tendintelor, clare si usor de înteles pentru executia tiparelor si cu grafică impecabilă. Schitele Smarandei sunt apreciate de editorul acestor caiete pentru
silueta si avîntul lor, linia, expresivitatea, faptul că formele create de dânsa seduc pe loc cumpărătorul. Întrebările pe care si le pune în timp ce crează sunt: „Am ales o pozitie a corpului care să exprime cel mai bine silueta respectivă?” „Se potrivesc mai bine ochelari de soare, sau nu?” Se potriveste o frisură cu păr scurt sau lung?” „Ce posetă se poartă la ansamblul propus?” „O linie mai groasă, mai accentuată, sau una subtire, ca de păianjen?”
Fiecare sezon este altfel, întotdeauna se schimbă cîte ceva. Si Dna. Schächtele reuseste să capteze si să transmită în desen aceste schimbări, uneori minimale. Arta dânsei este stiinta proportiilor si a „ochiului pentru essential”. Si iată aici se vede tributul adus de studiile de arhitectură.
„Schimbările în modă sînt multiple si extrem de sensibile.” îmi explică Smaranda. „Există sezonuri cu schimbări surprinzătoare si altele în care ai senzatia de „déjŕ vu”.
Ceea ce este semnificativ, este să vorbim mai bine de „stiluri” decît de „mode”.
Stilurile se creează prin diferite combinatii a unor elemente aparent nepotrivite.
Să luăm de exemplu asa numitul business-look. În acceptiunea initială, format dintr-un blazer si o fustă sau pantalon, în ziua de azi acest stil este conceput mult mai decontractat, în asa fel încît, să functioneze si after work. De multe ori doar unul din elemente este cel „relaxat“: la un blazer clasic se asociază o fustă sau un pantalon dintr-un alt material sau de altă culoare. Sau invers, pantalonul sau fusta sînt clasice, iar în loc de blazer se îmbracă o jachetă în forma unui bluzon linear si minimalist. Acesta este un nou STIL.
Impulsurile date de informatie pentru munca mea de creatie sînt complexe. Le folosesc depinzînd dacă lucrez la un caiet pentru modern woman sau la un caiet pentru joung fashion. În ultimii ani, moda trăieste din combinatii neasteptate, are din ce în ce mai putine reguli rigide. Libertatea de a combina paiete în miezul zilei cu jeans, sifon de mătase cu lînă cu aspect rustic, stofe de tweed multicolor cu dantelele cele mai fine. Rochii transparente la care se poartă biker boots. Sînt sezonuri unde pietrele aplicate sînt mari cît o moneda, fără ca nimeni să se gîndească la kitch. „Lipsa de respect” si provocarea sunt un aspect important în modă, care o împing înainte si deschid drumul ideilor noi. Sunt „sarea si piperul”.
Îmbrăcămintea femeii „modern business woman” este confortabilă si totusi business: the new business look. Acest nou fel de îmbrăcăminte nu ar fi fost posibil fără revolutia materialelor supraelastice (de exemplu Lycra). Fibrele supraelastice au evoluat razant în anii 80-90, paralel cu cultul de a face sport, si dorinta de a exhiba un corp perfect:s-au creat colectii întregi pentru jogging, aerobics, biking, golf, într-o proportie inexistentă pînă atunci.
Trăim în era materialelor „high-tech”. Fibrele supraelastice, care au invadat Europa la începutul anilor 90(în America existau deja), a fost o revolutie. O dată îmbrăcate, nimeni nu mai vroia stofe care să nu fie măcar 3% elastice. Aparitia microfibrelor, altă revolutie. Dintr-o dată puteai să ai un mantou de ploaie catifelat ca o piersică si usor ca fulgul. Au urmat stofele cu membrane împotriva apelor de ploaie si a vîntului. Apoi stofe din fibre obtinute în eprubetă, cu moliciunea si aspectul pläcut al viscosei, al mătasei, jerseurile fluide... Formele s-au adaptat acestor noi stofe. Datorită elasthan-ului, moda a devenit mai apropiată de corp, fără să strîngă nicăieri. Au fost posibile modelări mai sensibile, moda a devenit sexy. Femeile se simt libere, nimic nu le constrînge miscările.
Transmiterea meseriei din generatie în generatie se cunoaste de secole si rămâne valabilă si azi, ca în cazul familiei Vasilescu-Schächtele. Smaranda a luat calea părintilor ei, pe oblică, deviind de la arhitectură spre modă. În acelas fel fiica Smarandei, Tana, urmează pasii mamei ei, îndreptându-se spre aspecte de management al modei. Tana a studiat economia la Paris si tocmai a obtinut un master remarcabil la ESCP. Pasionată si ea de modă, a lucrat, printre altele, în redactia unui magazin de modă. Recent a publicat în Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung articolul cu amuzantul titlu „Decolleté? mais non!” despre obiceiurile vestimentare ale francezilor. O scurtă si ironică recenzie a vanitătii. Tana scrie si pentru două blog-uri de modă si life-style: The Random Noise si LIGA STUDIOS. Uneori foloseste ilustratiile ... mamei ei.
Am întrebat-o pe Smaranda ce le poate recomanda doamnelor. „E foarte simplu: nu urmati orbeste o tendintă, ci luati atît din ea cît va subliniază propria Dvs. personalitate. Gînditi-va la dozajul ingredientelor! E mai bine să vi se spună: „Ce bine arăti astăzi!” decît : „Ce rochie frumoasă ai!“
Moda este o artă. Dar nu numai. Este si o stiintă ce urmează strict legile economice.
Articolul a fost publicat si în www.omnigraphies.com
Septembrie 2013, Los Angeles, California
|
Profesor Ileana Costea 9/23/2013 |
Contact: |
|
|
