Frecatul mentei
Am asociat totdeauna “ frecatul mentei” cu a nu face nimic, a sta degeaba, a te face că faci ceva, a pierde vremea , adică , tot pe româneste, “ a arde gazul”, “ a tăia frunză la câini” etc.
Din folclorul cibernetic, unde găsesti de toate, am aflat că obiceiul frecatului cu mentă se practica în Grecia antică. Mesele pe care se servea mâncarea erau frecate cu mentă, pentru răcoare si miros plăcut. Obiceiul a fost adus la noi de fanarioţi , în secolul XVIII, familiile înstărite din Bucuresti si din Tulcea adoptând repede acest tabiet de bon ton.
Pentru că servitorii din casele lor ajunsesera să-si dispute cu ardoare sarcina frecării meselor cu mentă, infinit mai usoara decât tăiatul lemnelor, spălatul rufelor sau alte activităti domestice, ,,a freca menta" a devenit sinonim cu ideea de a păcăli munca.
Asociatia de popularitate globală Romanian Mint Rubbing Association (RMRA), http://www.mintrubbing.org/ pretinde că “frecatul mentei”ar fi o tehnică de management al timpului si vieţii dezvoltată în România. Nu cred că am putea breveta tehnica deoarece păcălitul muncii se practică peste tot în lume, prin alte frectii.
Ca si la băutul vinului ,se cere cumpătare, altminteri " frecatul mentei" poate fi păgubos, si pentru cel care-l practică si pentru aproapele nostru.
Mai degrabă există oameni care să nu fi scris nicio poezie în viata lor dar de "frecatul mentei" n-a scăpat nimeni, nici săracul, nici bogatul, nici mai marii satelor, orselor si naţiilor, fie ei primari, presedinţi, regi, împărati! Globul nostru pământesc nu poate produce atâta mentă câtă mentă se freacă fără mentă!
Cine crede că nu a frecat niciodată menta, că este curat, să arunce primul piatra!
Eu nici nu îndrăznesc să pun mâna pe piatră, deoarece recunosc că însăsi scrierea rândurilor de mai sus n-a fost decât un mod de a freca menta. Dacă am păgubit pe cineva, îmi cer iertare!
Frecati menta cu folos!
|
Nicusor Gliga 9/23/2013 |
Contact: |
|
|
