Festivalul George Enescu : Exceptia drept confirmare a idealului
Accademia Nazionale din Santa Cecilia este, pentru muzicienii români, un reper important al multor cariere artistice, fapt de natură a influienta si receptivitatea melomanilor nostri fată de productiile interpretative apartinând Corului si Orchestrei ilustrei institutii.
O reascultăm, după septembrie 2011, si în actuala editie, condusă de personalitatea de maestru international a lui Antonio Pappano, cu două programe diferite. Mai întâi muzică de Ravel, Enescu si Dvorak, iar în seara următoare, de joi, în momentul culminant al omagierii bicentenarului Giuseppe Verdi, cu impresionantul Recviem. Excelenta caracterizează evolutia orchestrei, capabilă prin performanta calitătii sonore (în special compartimentul coardelor) să ridice nivelul auditiei muzicale în Sala Mare a Palatului, adesea discutabilă în alte împrejurări. Probabil că Antonio Papano este autorul acestei perfomante, cu vibratie emotională meridională. Pentru muzica lui Ravel si a contemporanului său Enescu, discursul lui Papano pare să-i apropie, pornind de la imaginea acvatică din miniatura impresionistă si urcând la poemul apelor, enescianul Vox Maris. Impresionantă desfăsurare (excelent tenorul Marius Vlad Budoiu, ca replică vocală a corului) ce dovedeste că Papano a înteles mesajul lui Enescu. Finalul primului program, cu Simfonia nr. 9 “Din lumea nouă” de Antonin Dvorak a fost emotionant, cu volute poetico-dramatice expresive (mai ales în superbul Largo) demne de evenimentul la care am asistat.
Recviemul verdian în care dirijorul Papano a selectat un cvartet solistic pe măsura capodoperei – Ludmila Monastirska, Ekaterina Semenciuk, Salmir Pirgu, Rene Pape - a rezonat la unison cu idealul capodoperei în veriunea Orchestrei si corului dell’Accademia Santa Cecilia. În traditia muzicală italiană, creatia lui Verdi este un monument filosofic si artistic pe care, la fiecare auditie, îl percepem prin importanta sa ca mesaj de credintă în valorile umanitătii. Suntem convinsi că, pregătind cele două concerte din cadrul Festivalului, maestrul Antonio Papano si ansamblul pe care îl conduce ca dirijor si director artistic au dorit să aducă în România toată nobletea spiritualitătii italiene, de care dintotdeauna am fost legati ca faptă si afinităti. Evenimentul are această încărcătură de noblete si afectiune, răsplătită de ovatiile publicului.
|
Grigore Constantinescu 9/12/2013 |
Contact: |
|
|
