Iarmarocul - Serbarea serbarilor
De se întâmpla să fie sfârsitul lui august, nu puteai părăsi orașul fără sătreci, seara, prin iarmaroc.
Sărbătoarea laică cea mai asteptatădin an de la cei mici,până la cei aflati spre apusul vietii.
Pregătirile începeau cu săptămâni înainte.
La primăria orasului venea starostele iarmarocului, vestitul Iuju, (ce cutreiera toată Moldova) pentru negocieri si obtinerea autorizatiei.
Reamintesc. Iarmarocul a fost, de-a lungul timpurilor, forma reprezentativă de organizare a comertului interior. Din 1863, la Bârlad, se stabileste un iarmaroc anual (20-29 august) si altul săptămânal (martea si joia).
Oborul de vite a fost amplasat mai întâi lângă Biserica Sf. Voievozi, apoi la Sf. Gheorghe. Dar nu la cele săptămânale ne vom referim acum, ci la iarmarocul cel mare, cel anual.
Iarmaroacele mari se tineau cu prilejul zilei patronului spiritual al orasului.
Si, nu se putea iarmaroc fără ...bâlci.
Cu o noapte-două înainte, curgeau vagoanele si camioanele cu echipamentele, rapid montate pentru a începe distractia anului.
Tot felul de atractii: lanturi rotitoare, bărci, călusei, zidul mortii, diverse panarame, la propriu si la figurat, cu artiste aduse tocmai de la … Roma (Botosani), gogoserii, vată pe băt, înghețată, bragă, bere, mititei, roata norocului, încercarea puterii, tiribombe, butoaie, cojoace, cereale …
Zile de sărbătoare si profit pentru întreg orasul.
Nimeni nu dormea în noaptea noptilor, plină de mistere !
Toti asteptam bâlciul cel mare, de la care speram ca o minune să se întâmple. Si pentru multi chiar se întâmpla.
Mai ales pentru cei tineri, la vârsta primei iubiri.
Transportul se asigura cu: care, cărute, ghiociuri, bihunce, sarete, trăsuri, tramcare sau, la Bârlad, cu bastardul lui Diaconu (un dinozaur auto, un adevărat monstru, cumpărat cu banii proveniti din vânzarea florilor).
Siruri de care trase de plăvani, aduceau din satele tutovene / vasluiene, copii, babe si mosnegi, de care ceilalti membri ai familiei, oameni în puterea vârstei, aveau grijă să nu fie păcăliti sau furati de trântorii, dintotdeauna, prezenti activ la asemenea aglomerări.
Sau cu diverse produse la vânzare.
Lanturile lui Iuju, bărcile, căisorii, bicicletele, masinutele ... nu aveau odihnă seară de seară. Chiotele, tipetele, râsetele, zornăitul lanturilor depăseau sonurile fanfarelor din Valea Mare sau Cozmești, care se întreceau în cântări populare si a slagărelor ușoare ale timpului.
O fotografie la minut, dată după ...trei zile, făcută la Mireasa, la Foto-luxsau La grănicerul, era o amintire în ceată pentru anii grei ai bătrânetii.
Panaramele, dominate de departe de intelectualul Circ Kludski, luptau să obtină favorurile celor veniti să vadă omul de gumă, August prostu’ (interzis și el, săracul, prin anii ’50-’60) sau Mărioarasi Vasilache, precum și alte minuni aduse, an de an, pe post de noutăți absolute !
„- Lume, lumeee ! Pentru prima oarăîn orasul dumneavoastră !...
„Starurile”, venite de peste mări sitări, îsi puneau viata în pericol, la cererea publicului, pentru cinci lei intrarea generală, trei lei copiii si femeile.
Si, intrau bietii părinti, doar nu puteau să-si lase odraslele să fie mâncate sau atacate, Doamne fereste !, de femeia sarpe, sirena vie, femeia păianjen, femeia gigant, femeia cu douăcapete, omul cu limbă de bou si câte alte dihănii, grozav zugrăvite, pe pânza de-afară. Parada era cheia succesului. De multe ori, aproape jumătate din spectacol.
„- Ce-i pictat afară, înăuntru-i viusi natural !”, te asigurau animatorii cu vorbe pline de accente exotice, cu ținute extravagante, doar-doar vei scoate leutii pentru a vedea jigăritele animale tinute în custile din interior.
Totul în frunte cu înfricoșătorul sarpe„12 metri de la cap la coadă, 9 metri de la coadă la cap, în total 30, care omoară boul, cu coada, dintr-o lovitură. Fereste, bade, să nu te omoare !”
Stripteuzeletimpului, racolate de prin împrejurimi, după un instructaj sumar, erau lansate, cu surle si trâmbite, pe scena din fată, la paradă pentru a arăta ce n-a mai văzut lumea ! „- Afară-i vopsit gardu !” Înăuntru, copii rămâneau uluiti cum curgeau bănutii din urechile unui confrate luat pe sus, în arenă, de către maestrul prestidigitator. Gheorghe si Ileana se minunau cum a putut să le ghiceascănumele domnu’ cititor de gânduri.
În aglomeratia bâlciului, auzeai, nu de putine ori, „- Prindeti hotu !”. Toti duceau, instinctiv, mâna la buzunar si răsuflau usurati.
Numai unul tipa sfâșietor, stârnind mila celor din jur.
Răzbunarea pe dusman nu putea fi potolită decât la omul care-ti dădea pusca si trei alice pentru a trece în lumea umbrelor: banditul, vânătorul, rata, mirele si mireasa, câinele si pisica, soarele și luna sau cocosul cântător.
Zidul mortii făcea mai mult „victime”în rândul privitorilor, ametiti de volutele curajosului motociclist echipat ca-n Jules Verne.
Gogoasa înfuriată, mai mult lungădecât lată, vanilată si supercrocantă, făcea ravagii, fără nici o discriminare, de la copii la cei mai distinsi domni însotiti de elegantele lor cucoane.
Limonada, bereaerau la mare căutare, potolind setea dată de micii sau cârnatii picanti, ce umpleau cu fum atâtător tot iarmarocul.
Tiribombele stârneau isterii, ca si bărcile ce zburau prin aer. Alba-neagra făcea zeci de victime. „- Asta are, asta n-are, asta nu-i câstigătoare !”
Într-o clipă, se duceau banii obtinuti pe-o vacă, un porc sau dintr-o altă afacere abia încheiată. Roata norocului, multiplicată în n-șpe exemplare, umplea casele cu ghipsuri colorate. Când aveai noroc ! Iar câstigarea unei sticle cu doi ochi albaștri, plătită, uneori, de zece ori mai mult
decât una luată de la băcănie, crea o bucurie de nedescris.
Apăreau pe piată recoltele de fasole, grâu, cartofi, linte, floarea-soarelui ... Noi poloboace asteptau botezul focului cu zeama de lemn strâmb.
Peste care, însusi Burebista a vrut să pună opreliste.
N-a reusit, bietul rege !
Acum, se încheiau afacerile cele mai bune. Urma adălmasul.
Vinul curgea în valuri. Până și bătăile erau un lucru firesc între flăcăii din satele învecinate, ce se întâlneau, acum, pe un teren neutru.
Cauza, veche de mii de ani ! Fetele din satul lor, ce făceau ochi dulci celor din alte sate ! Prin octombrie se înregistrau, de altfel, si cele mai multe răpiri sau fugi, deseori abil organizate, de la părinti.
După zarvă si negocieri, urma nunta ca-n povesti, cu iertăciunile.
Adrenalina era la cote maxime, spre miezul noptii.
După care, toti se retrăgeau, încet-încet, spre casele lor, întorcând, ades, capul, pentru a mai vedea odată luminile. Tot mai puțin strălucitoare.
Timp de un an, mulți trăiau cu nostalgia hărmălaiei din noaptea mirifică.
Iarmarocul îsi muta catrafusele spre Vaslui (1-8 septembrie), Negresti, Roman ... după cum erau rânduielile laice și crestinesti.
Apud Sergiu-Marian Găbureac: Bârladul de odinioară și în zilele noastre și Pași prin Piatra-Neamț. Editura Biblioteca Bucureștilor
|
Sergiu-Marian Găbureac 9/9/2013 |
Contact: |
|
|
