Augustin Radu si Scoala Cornetti din Craiova.
Participând la sărbătoarea centenarului Scolii de Arte Cornetti din Craiova am avut prilejul să aflu mult mai multe amănunte despre istoria acestui nobil asezământ decât cele pe care le aveam în memorie, să-mi reamintesc multe lucruri despre întâmplări, persoane si personalităti legate de această scoală. Adolescenta si începutul maturitătii mi le-am trăit în paralel cu Scoala Populară de Artă, asa cum s-a numit pe vremea regimului comunist, având foarte multi prieteni si colegi care o frecventau la diverse specialtăti artistice.
Prezenta mea la această festivitate a fost benefică nu numai datorită faptului că m-am reîntâlnit cu multi dintre ei, depănând amintiri, dar am plecat înarmat cu un întreg arsenal de cărti si materiale publicitare pe care le-am citit si apoi le-am asezat la loc de cinste în biblioteca proprie cu care mă mândresc. Pentru mine, personal, cea mai încântătoare dintre cărtile acestea este primul volum editat în anul 2009, intitulat CORNETTI FAMILIA SI SCOALA sub semnătura autorilor Augustin Radu si Cristinela Corina Rosianu, surpriza constând în faptul că din primul capitol intitulat De la Savu la..... Cornetti, am putut afla istoria numelui de familie pe care-l port, fără să am vreo legătură de rudenie cu întemeietorii acestei scoli.
Aceiasi autori au semnat trei volume de peste 300 de pagini fiecare intitulate Scoala „CORNETTI” care sunt, de fapt, anuare ale scolii, de la înfiintare până în zilele noastre, pe perioadele 1911-1935, 1936-1956, 1957-2010. Dar domnul Radu nu s-a multumit doar cu atât. Si-a continuat de unul singur munca de sisif scotând după sărbătoarea centenarului un alt titlu de carte, în două volume, SCOALA „CORNETTI LA CENTENAR” 1911/1912 – 2011/2012, de această dată fiind singurul semnatar.
Citind această ultimă carte am avut surpriza să descopăr persoane depre care nu mai stiam nimic de ani de zile, cum ar fi doamna Dinora Colan, mama lui Dan Munteanu-Colan un bun prieten, sau pe domnul Sigmund-Iacob Seifert, tatăl unei alte prietene din tinerete. Iar spre finalul volumului 2, ca ilustratie la prezentarea pianistei Maria Popescu-Breasta, fiica preotului Grigore Popescu-Breasta, apare celebrul cuplu Constantin Popescu-Breasta cu sotia sa, cunoscuta „artistă” Sonia Cristofir, nelipsiti de la cele mai importante manifestări culturale care au loc în Craiova zilelor noastre.
Desigur, cartea reprezintă o istorie scrisă, în mod cert necunoscută, a acestei scoli de artă care a dat de-a lugul anilor o serie mare de artisti, unii de talie mondială, oferindu-ne informatii vaste despre primii mentori denumiti Cei zece profesori-ofiteri, sau ofiteri muzicieni care sunt: Gheorghe-George Fotino, Savel Horceag, Mihail Mărgăritescu, Jean Bobescu, Mihail Bârcă, Stefan Popovici, Constantin Paraschivescu, Scarlat Fotino, Ovidiu Gheorghiu, despre care, foarte putini, au vagi informatii.
Capitolul „Breviar istoric” ne poartă printr-un scurt istoric al scolii la 1939, ne prezintă lista directorilor scolii, printre care cunoscutii Gheorghe-George Fotino, Jean Bobescu, Ion Alexandrescu, Emil Lerescu, Ion Hagiescu, Petre Severin si, în sfârsit, Victor Pârlac cel care trăieste si expune lucrări de artă si astăzi.
Urmează o serie de cunoscuti profesori ai secolului 20 între care Laura Ionescu, Dinora Colan, Nicolae Marinache, Siegmund-Iacob Seifert, Maria Popescu-Breasta, Flavius Tripon si altii. Îmi pare rău că celebra profesoară de canto, Laura Marconi, tante Laura, cum îi spunea nepotul său Nicusor Serbănescu cu care am fost coleg de grupă si prieten în anii facultătii, nu are un capitol special pe care l-ar fi meritat. Doamna Marconi este cea care i-a îndrumat pasii regretatei soliste Doina Badea, dar si unei serii de anonimi care au făcut parte din corurile Filamonicii „Oltenia” si mai târziu din cel al Teatrului Liric din Craiova. Nu trebuie să-i ignorăm nici pe italienii prezentati în capitolul „A tutti gli italiani”, cei care au predat ori au absolvit cursuri în scoală.
Lista cunoscutilor mei, unii dinztre ei prieteni apropiati, este lungă. Dintre acestia îi pot cita pe următorii:Drăculet Gheorghe, Bohoreanu Smaranda, Prisecaru Iris sisurorile ei, Calcinovschi Marinela, Dariciuc Veronica, Tăvălică Valeriu, Tută Mariana, Vlădeanu Mihaela, Anghelescu Mircea, Traistă Vicenta, Gavrilă John, Budică DanSertis Cornelia, Hălălău Mirela, Prhon Victor, Bărăgan Denisa, Mironov Mihai, Camenită Radu, Marceal Ionescu. Iar dintre cei care s-au dedicat unor profesii artistice urmând cursurile unor facutăti de specialtate, din generatia despre care am amintit, îi citez pe Remus Rizescu, Simon Karpel, Dan Demetrescu, Valer Dellakeza, Dan Ionescu, Tiberiu Stoianovici (acum Kissauer), Octav Calleya, ultimii doi fiind artisti de talie mondială. Să nu-l uităm nici pe profesorul doctor în medicină Valentin Cârlig care, de decenii întregi, conduce corul Universitătii de Medicină din Craiova cu care a avut nenumărate succese.
Este uimitor cu câtă minutiozitate autorul si colaboratoarea sa au adunat fotografii de epocă, diplome, certificate, nenumărate alte documente precum si partituri muzicale originale pe care ni le prezintă în facsimil. Mai luăm cunostintă de afise diverse, articole din presa timpului, coperti de cărti, opere de artă produse ale celor care au condus si îndrumat diverse cercuri din cadrul scolii, foarte multe provenite din arhiva institutiei dar destul de multe regăsite prin migala si stăruinta autorului.
Cărtile domnului Augustin Radu constituie o istorie de peste un secol a vietii artistice a orasului nostru drag, Craiova, si numai răfoirea lor pentru a admira splendidele fotografii poate constitui un prilej de memorare a acestei istorii.
Am vorbit până acum despre operă si nu am spus un cuvânt despre autor, unul dintre cei mai longevivi directori ai scolii, fie că aceasta s-a numit Scoala Cornetti, Scoala Populară de artă ori, pentru scurt timp, Scoala de Artă Grigore Gabrielescu. Sperăm că domnia sa va bate recordul de longevitate în functie detinut până în prezent de doamna Mioara Dr. Giuriade.
Ei bine, tânărul Augustin Radu este absolventul Facultătii de Fizică a Universitătii din Craiova pe vremea când cei de vîrsta sa aveau un număr limitat da facultăti pe care să si le aleagă în acest oras, dar doreau să aibă o profesie care să le asigure o viată linistită în societatea comunistă în care se născuseră. A fost repartizat la Slatina după terminarea facultătii, dar nu s-a împăcat cu situatia având cu totul alte porniri sufletesti, alte dorinte, stârnite de profesorul său de la Scoala Populară de Artă, Dima Burcă, alături de care figurase mai întâi ca „audient”, apoi ca elev si în final ca absolvent al cursului de Artă fotogarfică si cinematografie. Talentele sale ascunse au răbufnit atunci când s-a reîntors în urbea natală si a devenit profesor la acest cerc de studiu în anul 1979.
Instalarea sa pe postul de director al scolii, în anul 2000, a fost benefică deoarece domnul Augustin Radu a făcut tot ce este posibil pentru a pune capăt peregrinărilor de care aceasta a avut parte de-a lungul celor o sută de ani de existentă, căpătând clădirea de pe strada Jietului si anexele acesteia, clădiri pe care le-a amenajat asa cum trebuie pentru desfăsurarea în cele mai bune conditii a cursurilor de diverse specialităti.
|
Costinel Savu 9/8/2013 |
Contact: |
|
|
