HMCS Haida (Her Majesty's Canadian Ship) : O incursiune în istorie
O incursiune în istorie
In încheierea unei zile de excursii în aer liber, grupul nostru de prieteni a poposit, într-o după amiază înnourată de vară, pe malul Lacului Ontario, mai precis în dreptul Debarcaderului nr. 9 din orasul port Hamilton, unde, majestuoasă, nava-distrugător HMCS (Her Majesty's Canadian Ship) Haida si-a găsit, după un trecut zbuciumat, dar victorios, odihna.
Lansat la data de 25 august 1942, distrugătorul HMCS Haida, construit în Anglia, si numit după clanul nativ Haida, din Columbia Britanică, a servit pe mai multe fronturi de luptă în timpul celui de-al doilea Război Mondial, iar apoi a participat la diverse opera\iuni în timpul Războiului din Coreea si al celui Rece.
In pofida culorii sale cenusii – asortată în acea zi cu cea a norilor - si în pofida dimensiunii sale impunătoare (deplasament: 2 745 de tone, lungime: 377 picioare, adică peste o sută de metri), nava nu pare a evoca, la prima vedere, amintirea apăsătoare a anilor de război, ci mai degrabă ne întâmpină primitoare, ca o ambarca\iune de agrement, poate si datorită tinerilor voluntari care, zâmbitori, ne înmânează brosuri si ne dau indica\ii despre cum trebuie să se desfăsoare turul nostru.
O dată însă acest tur început, o tăcere plină de respect se lasă printre vizitatori, adul\i si copii, pe măsură ce acestia (si noi numărându-ne printre ei) pătrund pe rând în diversele încăperi, de la bucătăria unde se pregătea zilnic masa celor peste 200 de marinari si 18 ofi\eri, până la încăperea comună unde atârnau hamacele ce serveau drept paturi celor dintâi.
Pe pere\i, în lumina filtrată de hublouri, atârnă pozele acestora – to\i tineri zâmbitori, în uniforme desuete – imagini desprinse parcă dintr-un film al anilor ’40, si nu dintr-o realitate tumultoasă, plină de pericole. Cabina căpitanului, camera de telegrafie, cu registre si caiete de însemnări deschise, lăsate la îndemână, par a fi fost recent folosite. Urcând pe îngustele scări ce leagă între ele diversele pun\i si niveluri ale navei, nu mă pot împiedica să nu mă gândesc la rapiditatea si dexteritatea cu care marinarii le vor fi urcat, mai ales în situa\ii de alertă, în vreme ce eu cu greu îmi găsesc echilibrul, si mai ales curajul de a privi în altă parte decât la balustradele metalice de care m-am agă\at cu o for\ă izvorâtă din teamă.
O dată ajunsă pe puntea cea mai de sus, îmi dau seama atât de adevărata dimensiune a navei (uriasele sale elice, aflate astăzi pe \ărm, stau si ele mărturie), cât si de faptul că situa\iile de luptă (a căror amintire este întărită de prezen\a armamentului) au fost cât se poate de reale. Cerul întunecat de nori, care acum tulbură si face să freamete apa lacului, mă duce cu gândul la puternicele valuri ale oceanelor, valuri care de atâtea ori s-au izbit de pere\ii navei, făcând-o să tresalte. Cu câtă teamă avansez eu pe pasarelele înguste, evitând să mă uit în jos, la puntea de dedesubt, în vreme ce curajosii tineri de odinioară le parcurgeau fără îndoială cu pasul sigur, în pofida hulei, sau chiar a atacurilor venite de pe mare, din aer, sau de sub apă.
Printre bătăliile în care HMCS Haida s-a remarcat în timpul celei de-a doua conflagra\ii mondiale se numără cea din Canalul Mânecii (1944), si cea din Normandia (1944), în cea dintâi HMCS Haida (G63) venind în ajutorul surorii sale mai pu\in norocoase, HMCS Athabaskan (G07), lovită si scufundată de torpilele inamice. HMCS Haida a urmărit si distrus nava inamică, apoi s-a întors, salvând 47 dintre membrii echipajului navei scufundate (ceilal\i fiind lua\i prizonieri si elibera\i în mai 1945).
Astăzi, HMCS Haida este singurul distrugător din lume rămas din categoria “Tribal Class”, dintr-un total de 27, si totodată nava canadiană cu cele mai multe decora\ii primite în timpul cât a fost activă (1943-1963). Achizi\ionată de provincia Ontario în 1971, numită sit istoric de importan\ă na\ională în 1984, HMCS Haida, după un număr de ani petrecu\i la Ontario Place, a fost adusă în august 2003 în Hamilton, unde o putem astăzi vizita pentru a ne aduce aminte de trecutul nu prea îndepărtat, si de a aprecia, încă o dată, valoarea inestimabilă a păcii.
|
Eliza Ghinea 9/2/2013 |
Contact: |
|
|
