Limba noastră-i limbă sfânta
Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
( Iisus Hristos-Logosul dumnezeiesc)
Omul, prin sufletul său a fost creat de Dumnezeu, nemuritor, spiritual si liber. Plăsmuit după fire cu minte, asemenea Tatălui-Creator, unde toată cunostiinta îsi are izvorul în cuvânt asemenea Logosului-Fiul Creator unde sălăsluieste toată întelepciunea si, cu duh, asemenea Sfântului Duh-Creatorul, Dătătorul de viată-lumina tuturor bunătătilor (virtutiilor).
Prin Întruparea Logosului dumnezeiesc în Om, în Fecioara Maria, omul devine prin Sfintele Taine, crestin. El ia chipul lui Hristos, Care e Chipul lui Dumnezeu si prin înfierea Duhului ajunge fiu al lui Dumnezeu, prin conlucrare cu harul, credinta si faptele bune.
Asadar, iată Chipul Dumnezeirii: Minte, Cuvânt si Duh, dar ca Ipostasuri, ca Persoane dumnezeiesti, absolute în Tatăl, Fiul si Sfântul Duh.
Ca să ne vorbească Cuvântul despre Dumnezeu si Creatia Sa, S-a întrupat în Om.
Ca să vorbească Sufletul despre Dumnezeu si despre noi, ni s-a întrupat.
Asadar, nu poate exista minte fără cuvânt si nici cuvânt fără duh.
Acesta este sensul creatiei umane, iar cel crestin-ortodox este de a desăvârsi acestea trei în iubirea de Hristos.
Limba si credinta ortodoxă sunt temeiuri ale vietii, care urcă în dragoste ca încoronare a existentei, a trăirii hristico-liturgice.
Purtând Chipul Treimii în noi suntem deodată si totodată purtători de Dumnezeu si de lume.
În noi însine sălăsluiesc deopotrivă si ceilalti, în fiecare fiind simultan si el si noi.
La fel în lumea crestină a Mântuitorului trebuie ca fiecare Limbă a noastră, natională să grăiască prin sufletul Neamului cu inima lui Hristos în Limba dragostei universale, în Limba ortodoxă.
Gura celui bun vorbeste întotdeauna din dulceata inimii: Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseste spre mântuire. (Romani 10, 10)
Fiecare cuvânt are nuanta harului său: de lumină, de adevăr, de zidire, de înteles, de dreptate, de unitate, de rug mistuitor, de comuniune, de veselire, de laudă, de bucurie, de cântare, de binecuvântare, de mărturisire.
La Pogorârea Duhului Sfânt s-a instituit Limba sfântă si universală a dragostei crestine.
De atunci, din sfânta Zi a Cincizecimii, fiecare Natie are menirea de a vorbi în limba sa, în Limba dragostei crestine, în Limba ortodoxă.
Sensul fiecărei Limbi trebuie să fie adevărul, credinta, slava, bunavestire, dragostea si mărturisirea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, precum si Calea spre mântuire a fiecărui Neam.
Învierea Mântuitorului nostru Hristos a născut misiunea si vocatia Limbii de a deveni mesianico-mărturisitoare. Această putere dumnezeiască i-a fost conferită de harul Duhului Sfânt si se întrupează în crestin prin Botezul înnoirii, credinta împlinită în faptele bune si prin dragostea jertfitoare.
Logosul dumnezeiesc prin Întruparea, Răstignirea, Învierea si Înăltarea Sa de-a Dreapta Tatălui, înnoieste creatia prin: Lumea crestină-împărătească a Domnului Iisus Hristos.
Noua lume are ca drept divin, temeiul evanghelic: limba crestină mărturisitoare si jertfa ortodoxă sfintitoare, prin care se reflectă Dumnezeu, Neamul si omenirea.
Acest fapt dumnezeiesc este împlinit-desăvârsit de Sfintii Apostoli, de ucenicii lor si de toti urmasii lor întru mucenicie, sfintenie si mărturisire ortodoxă, până la Ziua Judecătii celei Mari.
Limba dacoromână-protodaca sfântă este Limba noastră ortodoxă!
Limba dacoromână este cel mai sublim Poem pe care Dumnezeu îl aduce cinstirii Fecioarei Maria si Neamului nostru preaales.
Poetii Crucii au scris în temnitele atee cu sângele si cu harul sufletelor lor înmuiate în credintă si-n iubire, Psaltirea Dorului, a Suferintei si a Jertfei întru Dumnezeu si Neamul nostru sfânt.
Prin Psaltirea Crucii întru Învierea Domnului, întru lauda Fecioarei Maria si-ntru Cântarea Cântărilor a Dorului Limbii dacoromâne se înaltă vesnic Neamul nostru la ceruri.
Fiecare crestin-ortodox trebuie să mărturisească Chipul lui Hristos, frumusetea Maicii Domnului, jertfa Sfintilor dacoromâni si Icoana binecuvântată al Limbii noastre sfinte!
Fiecare literă poartă în meditatia sa intimitatea cuvântului.
Fiecare literă gătită frumos suie urcusul de lumină al cuvântului.
Fiecare literă se primeneste deschizându-se celeilalte cu strălucirea sa.
În corul de rugă fierbinte al literelor, cuvântul serafic cântă.
Numai într-o astfel de îmbrătisare, fiecare cuvânt tresaltă de bucurie.
Fiecare literă trebuie să devină o sursă de lumină a cuvântului său.
Fiecare literă trebuie să trăiască fiecare clipă în oricare cuvânt.
Fiecare cuvânt trebuie să primească nectarul literelor pentru a da miere vorbiri.
Fiecare literă, cu portul ei majestuos, să se prindă în hora de sărbătoare a cuvântului.
Când în fiecare literă se adună polenul harului, cuvântul respiră duhovniceste.
Când literele plâng de bucurie ochii cuvântului se umplu de cer.
Literele, fie copaci, fie flori, fie stele, fie iarbă, fie ape, fie cântări, fie rugi, trebuie să devină cuvinte-doruri după chipul si asemănarea frumusetii omului iubitor.
Literele frumos mestesugite par niste păpădii aprinse în candelabrul cuvântului.
Literele smerite dau cuvântului o înfătisare evlavioasă.
Într-un cuvânt profanator literele sunt răstignite.
Frumusetea cuvântului trebuie să împodobească sufletul fiecărui crestin.
Prin geneza sa, cuvântul trebuie să trăiască intens în noi pentru a deveni o Carte deschisă oricui, o Evanghelie a tuturor.
Omul poate schimba cuvintele la fel cum si ele îl pot schimba pe el.
Asemeni crestinului si cuvântul „ este” ! „ A fi”este grădina lor.
Crestinul care crede în cuvântul său îi va cunoaste frumusetea.
În fiecare cuvânt ortodox trebuie să se întrupeze crestinul în toată splendoarea lui.
Crestinul ortodox, asemenea poetului crestin-mistic, trebuie să fie permanent îndrăgostit de cuvântul ales.
În nici un cuvânt nu trebuie să ajungă pustia autorului sau prostia vorbitorului.
Cuvântul trebuie să fie religios, ca să curgă deodată cu întreaga sa mireasmă.
Fiecare cuvânt bun este o mlădită a Pomului vietii Neamului, care este Limba noastră.
Limba dulce este pom al vietii. (Pilde 15,4)
Cuvântul bun arată altruismul autorului.
Cuvântul ales trebuie să fie pur si simplu o revărsare de har.
Cuvântul ales arată maturitatea literelor si dragostea autorului.
Fiecare cuvânt ales e o grădină ce cântă si fiecare literă e un rod în pârgă.
Fiecare cuvânt ales e un ciripit de rândunele si un tril de ciocârlie.
În fiecare cuvânt ales se reflectă omul frumos, iar în om, Însusi Dumnezeu.
Cuvântul nu trebuie să fie expresie sau formulare, ci mărturisire.
Cuvântul ca vlăstar al Logosului este deopotrivă îndemn, evocare si viată.
Cuvântul este un ciorchine de lumină, din ale cărui litere-boabe musteste tămâioasa cugetare.
Subtilitatea cuvântului zămisleste inteligentă.
Cuvântul zboară din dorul prezent în dorinta viitoare.
Fiecare cuvânt ales poartă semintele rodirii depline.
În fiecare cuvânt ales trebuie să te nasti din nou, altfel el seacă sau moare odată cu tine.
În cuvântul ales se împlinesc si autorul si vorbitorul.
Frumusetea cuvântului o dă lumina harului său.
Cuvântul ales al Limbii noastre se cuminecă în har si lumină tuturor, ca pâinea, vinul si jertfa sfântă.
Cuvântul trebuie să fie pentru om o liră care să-i încânte sufletul, nu să-i răsune-n buzunar.
Cuvântul ca si crestinul trebuie să ardă în spiritul lui, ca să lumineze.
Cuvântul frumos înfloreste într-o simultaneitate de miresme.
Cuvântul ales este o onomatopee a frumosului.
Cu cuvântul crestin trebuie să avem o legătură, nu superficială ci spirituală.
Cuvântul ca să rodească plăcut mirositor trebuie lucrat, nu cu acreală, ci cu acrivie.
Frumusetea si boieria întelepciunii o dă cuvântul ca mărturisire.
Crestinul ortodox-mărturisitor este purtătorul de cuvânt al Logosului.
Logosul-Cuvântul dumnezeiesc este Actul de nastere-facere al Creatiei.
Cuvântul ales, cu toate rubedeniile sale ortodoxe, a pus temelia Culturii crestine.
Cuvântul ortodox mărturisit este apoteoza spiritului crestin.
Mărturisirea este o artă a creatiei, o asceză a purificării si un potir al împărtăsirii.
În fiecare sământă a cuvântului ales este un scutecel de borangic al viitorului.
Prin cuvântul ales dăruit atingem rugăciunea neîncetată, pocăinta neîntreruptă si dragostea nemuritoare.
Cuvintele au har numai pentru cei care le află darul.
Cuvintele Cuvântului sunt mlăditele mângâierii crestine.
Cuvintele alese au cea mai frumoasă înfătisare în vesmântul luminii lor.
Numai cuvintele duhovnicesti îti brodează chipul în lumină.
Mărturisirea, ca pocăintă, aduce crestinului răstignit pe crucea-cuvintelor lumina iertării.
Prin inima si mâna poetului toate versurile cântă.
Cuvintele psalmilor sunt niste domuri ale întelepciunii.
Rafinamentul vorbirii vine din măretia cuvintelor.
În iezerele lor de aur cuvintele se adună într-o aură de curcubeu.
Deseori cuvintele au pasiune pentru autor si compasiune pentru vorbitor.
Cuvintele întelepte din strămosi ne primenesc si rămân în noi ca niste divine-ecouri.
Cuvintele nu se împletesc din flori de mucegai, ci din corole de foc.
Cuvintele alese sunt pajii de lumină care-nsotesc alaiul de nuntă al Limbii noastre, gătit în straiele populare tesute din aurul duhului, din azurul agoniselii, din argintul rugii si din rubiniul jertfei.
Toate cuvintele Psaltirii împletesc în crestin corola fericirii.
Doar Cuviosii si Sfintii, cât sunt pe pământ, se hrănesc cu mireasma mărgăritarelor cuvintelor sărace, simple dar împlinite în har.
Păcatul este ghimpele care-si înfige spinii în petalele suave si delicate ale cuvântului.
Cuvintele alese sunt faguri si vin, melodioasă chemare si pâine dăruită.
Limba dacoromână-protodaca are licentă divină.
Limba noastră este pâinea sfântă-cea de toate zilele a Neamului dacoromân.
Fiecare cuvânt ales al Limbii dacoromâne este un imn liturgic, un psalm de foc si o dulce rapsodie a Milosârdirii Maicii Domnului.
Fiecare cuvânt frumos al Limbii noastre dacoromâne este o terapie ortodoxă.
Fiecare cuvânt înmiresmat al dulcei Limbi dacoromâne e un psalm aprins în ruga lui.
Limba dacoromână este Catehismul Logosului dumnezeiesc.
Limba dacoromână este Filocalia Neamului nostru preaales.
Limba dacoromână s-a scris în Pisania Carpatină a Neamului cu duh de lumină si jertfă de sânge.
Toate dorurile si doinele trecutului străbun au fost strânse în vioara fiecărui cuvânt al Limbii noastre.
Toate cuvintele Limbii noastre sunt miresme de zări si petale de-azur.
Toate cuvintele Limbii noastre, croite din freamăt de litanii si lujeri de borangic, sunt lacrima de seară si cântecul diminetii în oblăduirea serafică a dumbravei primăverilor în care surâd sfintele răzvrătiri.
Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne e tors din sfiala Fecioarelor Sibile, urzit din vesnicia Neamului, tesut din aura mucenicilor si brodat din jertfa poetilor crestini.
Limba noastră-dacoromână este Catapeteasmă de Artisti, Eroi, Cuviosi, Sfinti, Martiri si Mărturisitori.
Limba noastră-dacoromână este Ctitorie ortodoxă cu Dascăli-pedagogi, Poeti, Monahi, Ierarhi si Voievozi.
Limba noastră este cel mai binecuvântat Poem al Dorului divin.
Fiecare mărturisitor al cuvântului ales care s-a dăruit /se dăruie cu slujire sfântă lui Dumnezeu si Neamului prin educatie, cinstire, rugă, poezie, laudă, carte pilduitoare sau cântare este un Voievod măret al Limbii noastre ortodoxe.
Cei ce gândesc, vorbesc, scriu si-nfăptuiesc cuvintele alese ale Limbii noastre ortodoxe devin Mlăditele înmiresmate ale Frumusetii Cuvântului Dumnezeiesc.
Idealul cuvântului ales este frumusetea vesniciei Limbii noastre sfinte.
Cuvântul duhovnicesc este împlinirea cuvântului ortodox.
Cuvântul duhovnicesc este o Cruce spirituală a Limbii noastre.
Cartea vietii noastre pământene este citită cu glas tare în cer la Marea Judecată, la toti Îngerii, Sfintii si Prietenii nostri de către Îngerul păzitor. De aceea trebuie să ne îngrijim atent si din vreme să fie scrisă smerit, în suflet, cu pana de argint a dreptei-credinte, înmuiată în cerneala de aur a milostivirii.
Limba noastră ortodoxă este Icoana făcătoare de minuni a Neamului dacoromân!
Să mărturisim cuvântul cel de folos zilnic si să ne împărtăsim permanent cu Limba noastră ortodoxă!
Amin!
Brusturi-Neamt, Sfânta Vineri+ 9 August 2013:
+ Sf. Ap. Matia; Sf. 10 Mărturisitori pentru Icoana lui Hristos; Sf. Mc. Antonin.
|
Gheorghe Constantin Nistoroiu 8/27/2013 |
Contact: |
|
|
