Dumitru Chican
Coborând din lumea Sfincsilor – diplomatii de carieră -, Dumitru Chican este un profesionist al scrisului, după ce decenii la rând s-a botezat si a trăit în oceanele de tăcere impuse de asumarea acestei meniri.
Pe cât de bogat si tânăr, tolerant si întelept, pe atât de fascinant si de o calmitate seniorială pare rigurosul licentiat în limbă, literatură si civilizatie arabă al Universitătii din Bucuresti, strălucit component al promotiei 1971.
Vreme de opt ani (din răstimpul 1973-1982) a fost atasat/consilier cultural si de presă la ambasadele României din Damasc (Siria) si Beirut (Liban).
A urmat perioada celor 15 ani de experientă umană si profesională cu totul aparte: 1984-1999, când a fost interpret prezidential de limba arabă si emisar prezidential special pe lângă sefi de state, mai ales din lumea arabă, dar si din afara acesteia.
A respirat acelasi aer, a dialogat, a transmis mesaje diplomatice si a negociat detalii ale unor viitoare întâlniri oficiale la cel mai înalt nivel, a redactat documente internationale ce urmau a fi aprobate bilateral sau în forumuri de cel mai înalt rang planetar, a vibrat tâmplă lângă tâmplă si a învătat din experienta de bărbati de stat si lideri incontestabili a unor personalităti cu aură mondială din amugul secolului al XX-lea.
A trăit, în acest context ultrasolicitant, deseori tensionat, mai tot timpul tumultuos, mii de ore si sute de zile – în comunicare si comuniune pe multiple planuri – cu: Anwar El-Sadat (presedintele Egiptului, asasinat pentru că a încheiat pacea cu Israelul, fiind primul conducător de stat arab care a cuvântat, memorabil, de la tribuna Knesset-ului, parlamentul unicameral din Tara Sfântă), Hossni Mubarak (Egipt), Yasser Arafat (Palestina; care a venit de zeci de ori în România), Hafez Al-Assad (Siria), Saddam Hussein (Irak), Regele Fahd (Arabia Saudită), Regele Hussein (Iordania), Ali Abdallah Saleh (Yemen), Elias Hraoui (Liban), Zayed Bin Sultan Al-Nahyan (Emiratele Arabe Unite), Regele Abdullah II (Iordania), Gaafar Nimeiri (Sudan), Moamer El-Qaddhafi (Libia), Itzak Rabin (Israel), Jacques Chirac (Franta).
Dumitru Chican a făcut fată tuturor acestor misiuni diplomatice pentru că, afirmam ceva mai înainte, este un om bogat – în sensul că are o vastă cultură generală si de specialitate, cu temeinice, profunde cunostinte filosofice, politice, literar-artistice si de artă a dialogului (esenta democratiei !).
E bogat si sufleteste, trăind tineretea perpetuă a celui ce si-a asumat si practică, zi de zi, cu probitate si pasiune, cu seriozitate, loialitate si maximă rigoare, una dintre profesiunile în care mirajul provocărilor si spectrul riscurilor ating cote paroxistice.
În anii 1994-1995, a fost ambasador extraordinar si plenipotentiar al României în Emiratele Arabe Unite, distins de presedintele acestui stat-minune cu Ordinul National de Onoare pentru contributii deosebite aduse la dezvoltarea relatiilor bilaterale politice, economice, comerciale, culturale româno-emirateze.
După ce, în 2002-2003, i-a fost încredintată sarcina de sef de misiune diplomatică la Ambasada noastră de la Sana’a (Yemen), a revenit în tara natală ca redactor pentru Orientul Mijlociu la Agentia de Presă RADOR, de pe lângă Societatea Natională de Radiodifuziune (până în 2011).
Din 2004 este, concomitent, director pentru Orientul Mijlociu si lumea arabo-islamică la revista Pulsul Geostrategic (Brasov) si conferentiar universitar la universitătile Natională de Apărare ,,Carol I’’, ,,Spiru Haret’’, ,,Dimitrie Cantemir’’, toate din Bucuresti.
În activitătile sale profesionale, Dumitru Chican si-a dovedit întelepciunea si toleranta – obligatorii în medii atât de diverse, marcate de cerinte specifice stricte si chiar de capcane ce trebuie anticipate si evitate.
Dorinta de cunoastere, imensa curiozitate stiintifică, spiritul scormonitor si acribia documentării, capacitatea de analiză si de sinteză, conexiunile inteligente si darul speculativ se regăsesc în cele peste 400 de materiale cu caracter academic dedicate, în peste patru decenii, orientalisticii, culturii si civilizatiei arabo-islamice, sociologiei istorice, stiintei islamului, conflictelor, politicilor si strategiilor în zona Orientului Mijlociu, dialogului inter-religios – găzduite nu doar de revista Pulsul Geostrategic, dar si de publicatii de specialitate din Egipt, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Siria, Kuwait.
De ordinul sutelor sunt traducerile/adaptările/ răsădirile din arabă în română publicate încă din anii studentiei – în Amfiteatru si Ramuri, apoi în Secolul XX, Contemporanul, Viata Românească, Luceafărul, Familia…, ca si din română în arabă, care au văzut lumina tiparului în renumite reviste din sase state din Orientul Apropiat.
În calitate de reprezentant al Europei de Sud-Est la Forumul International pe tema ,,Dialogul inter-religios si intercultural’’ (Dubai, 2004) a sustinut mai multe comunicări stiintifice si s-a dovedit deosebit de activ în cadrul dezbaterilor, unde a avansat puncte de vedere judicioase si bine cumpănite.
Prima dintre cele 18 cărti (publicate în ritm sacadat, din 2004 până acum): Omul de după om. Islamul în contextual modernismului si postmodernismului, cu o primă editie în arabă si o a doua în română, a fost încununată cu două premii internationale: Premiul Târgului International de Carte de la Sharjah (Emiratul Dubai), respectiv, Premiul pentru cea mai bună carte străină a anului despre problemele culturii si civilizatiei Islamului (Dubai, 2004).
…Chemati la Ploiesti de spiritul celui mai iubit poet român din anii ’65-’83 si de mai apoi: Nichita Stănescu, călăuziti, desigur, si de stelele lor norocoase, poetul Gheorghe Pârja, directorul de editură Alexandru Peterliceanu si cărturarul Dumitru Chican – un adevărat Dimitrie Cantemir al magicei culturi arabe – s-au reîntâlnit la editia din 2009 a Festivalului International de Poezie ,,Nichita Stănescu’’. Cei doi frati din Maramuresul istoric, Pârja si Peterliceanu, au hotărât să nu-l mai scape nicio clipită din ochi pe Dumitru Chican, mai ales că, în acele împrejurări, acesta a primit laurii Premiului pentru volumul Singurătatea din umbra palmierului (traduceri din poezia kuweitiană). Volumul astfel încununat în urbea natală a lui Nichita Stănescu fusese girat exact de Editura ProEma din Baia Mare, la care Gheorghe Pârja este consilier editorial, iar Alexandru Peterliceanu – director.
De aici încolo s-a pus la cale o colaborare foarte strânsă, cu aparitii editoriale în cadentă de metronom vienez. După câteva ceasuri de taină, deloc grăbite, au avut temeritatea să se angajeze la înfiintarea si lansarea pe piata românească de carte a unei colectii cu totul deosebite, cu impact irefragabil: Al-Maktaba Al-Arabiya/ Biblioteca Arabă, pe care Editura ProEma a inaugurat-o odată cu imprimarea volumului România si Orientul Mijlociu în oglinzi paralele, subintitulată Memoriile unui general…Memoriile unui interpret prezidential (Baia Mare, 2010). Generalul vizat nu e nimeni altul decât controversatul Ion Mihai Pacepa, trădător al neamului românesc, semnatarul halucinantei cărti Orizonturi rosii, încropită ,,la trei mâini’’, printre ale cărei ite otrăvite se zăreste chipul hidos al sperjurului dusmănos.
Spicuim din Motivatia editurii băimărene: ,,În cartea sa, Dumitru Chican – si el memorialist, dar reflectat într-o altă oglindă, paralelă cu aceea din care ne priveste Pacepa – ne dezvăluie, sau ne reaminteste, un adevăr devenit truism: acela că, de-a lungul anilor, poate chiar de la tiparnita lui Constantin Brâncoveanu – dăruită Alepului sirian, de la care slova tipărită s-a răspândit în vastitatea acestei arii de cultură care este lumea arabă – relatiile comune dintre România si Orientul arab au beneficiat de permanentă, trăinicie, diversitate si rodnicie (…).’’
Colectia Al-Maktaba Al-Arabiya, a Editurii ProEma, propune incursiuni în ,,grădina secretă’’ a lumii arabe, unde convietuiesc, într-o perfectă îngemănare si alăturare, istoria si literatura, poezia si meditatia mistică, dezbaterea discursivă pe marginea existentei sau a sfidărilor contemporaneitătii; un univers pe cât de fascinant, pe atât de putin înteles, si care îsi păstrează de secole atractivitatea si puterea de farmec, cu nimic mai prejos decât spatiile creatoare ale celorlate culturi – se reliefează în finalul Motivatiei.
Prefata, intitulată Demontarea unei operatiuni de război informational împotriva memoriei istorice a României, este scrisă de Aurel I. Rogojan, General de brigadă (r), care panoramează, cu maximă claritate si argumentatie irefutabilă, de-a lungul a 16 pagini de carte, cât de putin adevăr si câtă minciună enormă, intoxicare malefică viermuiesc în fumigena aruncată de pretinsul autor Ion Mihai Pacepa: Orizonturi rosii.
Aurel I. Rogojan afirmă răspicat – si aduce apoi zeci, sute de argumente – că mărturiile inedite ale ambasadorului Dumitru Chican ,,nu numai că arată realitatea unui război psihologic si mediatic, lansat sub lejera semnătură a lui Pacepa, dar ne oferă si prilejul unor profunde reflectii în legătură cu o anume incapacitate de ne asuma si respecta istoria. Chiar si numai pentru a nu repeta erorile – care, după ce am fost în cărtile mari ale vietii internationale, ne-au expediat în conul de umbră al politicii lumii’’. (s. n.)
Iată doar câteva astfel de realităti istorice: 1. Tratatul de pace de la Camp David, încheiat, în 1979, între Israel si Egipt, a fost construit la Sinaia (…); 2. Acordurile palestiniano-israeliene încheiate la Oslo, în septembrie 1993, au fost creionate la Snagov (…); 3. prima întâlnire neoficială palestiniano-israeliană a avut loc la Costinesti, pe litoralul românesc al Mării Negre, organizată de Nicolae Ceausescu.
La fel de incitante sunt celelalte volume (de până acum) din colectia Biblioteca arabă a Editurii ProEma. Prima dintre ele este Noapte de decembrie, apărută în acelasi an, 2010, cu aceea care a deschis colectia amintită. Partea I: Chipurile lui Saddam Hussein; Partea a II-a: Saddam Hussein – detinut de înaltă valoare (n.n. procesele-verbale ale celor 15 interogatorii realizate de anchetatorii americani, dar si alte documente oficiale, traduse în premieră la noi); Partea a III-a: Crizele umanitare ale Irakului.
În preambulul asigurat de editură: Emirul si drumetul pocit (trimitere clară la poemul-capodoperă Noapte de decembrie al lui Alexandru Macedonski), este evidentiat caracterul de carte-document, apoi se subliniază transant: ,,Lectura este o desfătare, ca lectura unui foarte bun roman de actiune, politist chiar, si asta nu doar fiindcă tema este exotică pentru un european, dramatică pentru orice om civilizat si tragică pentru un întreg popor, dar si pentru faptul că se ia în dezbatere diferenta de mentalitate dintre Occident si Orient, se punctează paradoxuri precum democratia care distruge si dictatura care construieste’’ (s.n.).
Nu ne putem abtine să nu selectăm, pentru cititorii nostri, câteva detalii ce pot să pară socante: întrebat unde a ascuns armele de distrugere în masă, Saddam răspunde ironic: ,,Dacă le-as fi avut, le-as fi folosit împotriva voastră’’; ,,Făcătura de mari dimensiuni, minciuna globală, faptul că marile puteri se conduc după exceptii si nu după reguli, suficienta americană si atitudinea de jandarm, din vremea lui G. W. Bush, se transformă – în Noapte de decembrie – în personaje cărora le tine piept o personalitate, cea a lui Saddam Hussein, un om profund credincios, cu principii pe care nu le negociază, oricare ar fi pretul, sub conducerea căruia Irakul a avut unul dintre cele mai mari ritmuri de dezvoltare economică din lume. (…) Hussein a inscriptionat steagul tării cu cuvintele ,,Allah e mare’’. (…) Unul dintre motivele declansării războiului din Kuwait a fost faptul că emirul acestui stat a jignit femeile irakiene. Demnitate, credintă, patriotism si cavalerism, toate în stil arab, greu de tradus pe limbajul jandarmilor lumii’’.
Un alt detaliu frapant pe acest subiect: în martie-aprilie 2010, USA Today, CNN si Fundatia Gallup au realizat un sondaj de opinie în Irak. La întrebarea: ,,Irakienii l-ar fi înlăturat pe Saddam Hussein, dacă anglo-americanii nu ar fi intervenit militar ?’’ -, 89 % au răspuns NU.
…Si încă unul: Saddam a fost executat prin spânzurare, în ziua de 30 decembrie 2006, la ora 6. ,,Asa cum l-au prezentat imaginile surprinse de corespondentii si cameramanii autohtoni, condamnatul a murit calm, cu seninătate si cu Coranul în mână, ultimele cuvinte fiind Allah Akbar (Allah e mare) !’’
La fel de captivante sunt celelalte două cărti publicate de orientalistul Dumitru Chican în 2011: Primăvara arabă sau Chipurile lui Ianus, structurată în patru capitole: Chipurile istoriei, Omul, Răscoala, Apele se întoc la matcă, La care ?, urmate de Anexe -, respectiv, Mic lexicon al Orientului Mijlociu. Subintitulat Istorie, conflicte, politică, religii, valori si concepte (394 pag.).
Toate volumele publicate de Dumitru Chican în colectia Biblioteca arabă constituie lucrări de pionierat pentru Europa centrală si de Sud-Est, cărti care – asemenea unor oglinzi venetiene – deschid valuri succesive de porti tainice si orizonturi cuceritoare spre magnifica istorie, cultură, filosofie arabă, spre lumea mirabilă a Orientului Mijlociu (atât de aproape de noi si, totusi, pentru cei mai multi, atât de exotic si ezoteric). Totodată, ele constituie studii fundamentale, cărti de referintă, rod al unui travaliu greu de imaginat, al muncii de ocnas fericit (!), dedicate de ambasadorul Dumitru Chican dialogului intercultural si inter-religios.
Dintre cele nouă cărti de autor scrise până acum de Dumitru Chican, trebuie amintite neapărat: Exercitii de reîntoarcere (poezii, Baia Mare, Ed. ProEma, 2009), Între Califat si Globalizare. Eseuri despre Islamul contemporan (Brasov, Ed. Pastel, 2009), Jihad sau drumul spre Djanna (Bucuresti, Ed. Corint, 2011), cărora li se adaugă (inedit, deocamdată) Dictionar modern român-arab (20.000 de termeni-titlu, 65.000 de corespondente arabe, 5.600 de expresii si utilizări contextuale).
Prolificul Dumitru Chican a publicat, în paralel, opt volume de traduceri, printre care: Pribeagul. Zeii Pământului. Furtunile, poeme în proză de celebrul autor libanez Jubran Khalil Jubran (Bucuresti, Ed. Herald, 2009); Siragul mărgăritarului sau de hronicul împăratilor crestini ai Bizantului – cronică apocrifă în limba greacă de la 1400, tradusă în arabă în sec. XVII, de Patriarhul Macarie al Antiohiei si Paul de Alep (Ed. Cuget Românesc, 2009); Azazel sau îngerul răului, roman filosofic de Yussef Zeidan, Egipt (Baia Mare, ed. ProEma, 2010); Isus, Fiul Omului, poeme în proză de Gibran Khalil Gibran, Liban (2011); Punte între sentimente, dublă antologie bilingvă româno-arabă si arabo-română din poezia română si irakiană contemporană (2012).
Personalitate fascinantă si de o senitătate seniorială, orientalistul, omul de cultură Dumitru Chican are deja o operă remarcabilă, demnă de pretuire si de laude întrutotul întemeiate. Cu obârsii de nezdruncinat în fertilul, preistoricul sol carpato-danubiano-pontic, Dumitru Chican este mistuit de dorul de Acasă, de România, atunci când se află în lumea mirifică a Orientului Mijlociu – desi, acolo, în lumea arabă se simte tot Acasă.
Paradoxal au ba, atunci când se află în patria natală, România, Dumitru Chican trăieste cu ardoare dorul de lumea califilor, a beduinilor, tuaregilor – pentru că Lumea arabă constituie pentru el tot Acasă.
Răstignit între două puncte cardinale, el rămâne călătorul păerpetuu, dăruit drumurilor initiatice, pe care le descoperă, de fiecare dată, cu fervoare genuină si frăgezime de copil inocent, lăsat liber să trăiască, să iubească, să spere si să moară, apoi să reînvie, să o ia de la capăt, ca un Sisif în dimineata muntilor de foc din două culturi si civilizatii atât de diferite, atât de originale, dar, în fond, atât de armonios complementare, întru universalitatea si eternitatea spiritului uman.
|
Dan Lupescu 8/22/2013 |
Contact: |
|
|
