Poezii
Topire
Prea ninge peste tot ce e frumos,
peste tot ce e urât prea ninge,
până-n gânduri intră ninsoarea;
se încinge o bătaie cu bulgări
între creier si vocea creierului,
o ruptură e în codul personal al poetului
muza l-a trădat si el trebuie
să astepte până la topirea zăpezii.
Pasiune
Peste noi cerul ploua cu iubire;
care erai tu, care eram eu ?!
Nu ne mai primea timpul
să ne găsim:
el era prea putin
si noi prea absenti ,
noi si el :un triunghi
nemuritor si nefiresc de firesc.
Întâlnire cu Luna
Spre abecedar se îndreptau
ochii tăi flămânzi,
cu mâini tremurânde, luceferi se-adunau
într-un surâs azvârlit pe fereastră,
strângi cerul sub pleoape alergate
si înzăpezit te surprind
ca-ntr-o întălnire cu Luna.
O lumină ciudată
O mână nevăzută s-a oprit
si ne-a scris numele
pe geamul înghetat;
inima mea a prins contur
din esenta căldurii
ne–a învăluit o lumină ciudată
si am iesit în ninsoare
să–i auzim fosnetul
fără să–i trezim visele.
Gelozie
Câine slefuit în licoarea minciunii,
vulturi cu aripi de argint se reped
în pulpele tale, chircite a-trebare,
mormane de oase rotunjesc genunchiul
întors în tărână, în blestemele timpului,
peste pietre si vânăt acerb, pe coroană de os,
cu lăcomie de gâde rupi aripi si tremuri,
sălbaticule june, eroare-n morminte,
un câine va pieri din gheară de câine!
Sub degetele ploii
Sub degetele ploii se adună-un timp stiut
numai de tine si numai de mine;
linistea ei se prelinge
peste plete si pleoape
ca pentru bucuria verii.
Ploaia părăseste cerul
doar pentru noi,
ea încerca, alunecoasă
să ne păstreze
ca pe un trofeu al iubirii, ...
s-a prelins de atâtea ori
peste îndrăgostiti,
inconstienti si absurzi,
i-a învăluit zeieste,
cu acelasi refren,
cu aceleasi incantatii,
aceiasi melodie saltă sub degetele ploii,
aceeasi iubire i-a furat degetele!
La poarta cerului
M-ai depasit cu o aripa
atât cât îngerul tau
sa-mi vada totusi chipul
si mai ales ochii
si sa-mi citeasca gândurile
si sa-mi simta iubirea,
atât cât sa ghiceasca
un El si o Ea, aceiasi
de la începuturile lumii,
El, îngerul tau si
El, îngerul meu
ne-au pregatit
pentru sarbatoarea iubirii,
ne-au daruit camasile zilei si noptii
împodobite cu praful stelar
zornaitoare
ca niste banuti din aur
pe gâtul dansatoarei,
ghicitoarei cu ghiocul:
aveam doar paisprezece ani
si ea stia ca acum
vom pluti, doar noi
si îngerii nostri,
la porta cerului
sa-i furam timpul!
Netocire
Te-alerga lumina cu aripi de dor,
cu sanda de aur tu loveai în pietre,
risipindu-ti umbra pe sub tei înfloriti,
te strecurai în ziuă precum un vis în vis,
numai ea, sub pleoape, te păstra captivă,
si-ti ducea ofrandă o aripă, un dor,
o zi mai senină si mai înflorită,
o cărare-n seară cu tei linistiti,
si sandaua încă nu ti s-a tocit.
Altitudine
Ce mult as fi vrut să te privesc
cu soarele-n piept si pe fată,
să râd de fluturii ...
aruncati peste orase
si pustietăti …
satanice femei? mirese?!
firave iluzii peste ape
si pământ răscolit de patimă,
...
univers gol de prejudecăti
si încărcat cu fluturii acestia:
inel din feeria zeiască
peste umerii mei.
Starea de aripă
(Bratul însângerat)
Starea de aripă te copleseste:
Îti invadează zâmbetul
Si ochiul, si mersul,
îti invadează aripa
înmuiată în praful ceresc,
îti invidiază bratul însângerat,
îti invidiază Moartea,
( . . . )
tu n-ai să mori!
Niciodată nu mor
Amintirile vin si pleacă, precum cocorii,
umezesc ochii de acolo de unde sunt
si expediază un zâmbet la purtător
pentru fiecare poveste de-a lor!
Nu rămân datoare purtătorului,
îl răscumpără cu fiecare secundă,
cu fiecare bătaie a inimii,
aici este un ogor unde
numai amintirile cresc,
înfloresc si niciodată nu mor.
Dincolo de dincoace
De acolo de unde începe nemărginirea
m-as arunca
în nemărginira parfumului de tei
si de fân proaspăt cosit,
si te-as privi,...
de acolo
de acolo de unde începe nemărginirea!
Ei si Ispita
Fiecare cu "nordul" său:
în nordul tău cuvintele sunt reci
limbute împărătese,
În nordul meu e liniste:
cuvintele tac dar se sărută
lacome de sărutări,
zilele n-au nopti
si noptile n-au zile!
Totul e ca-n biblie:
numai un el si o ea,
totdeauna
nevinovat de fericiti,
totdeauna
fericiti si vinovati,
dar numai ei,
totdeauna numai ei,
ei si ispita
El e regele regilor
(A fi ateist este o mare eroare)
E trist că Dumnezeul tău e cersetor,
El e Regele regilor si nu e ce spui
decât în cugetul tău de virtuos ateu,
si nu uita că tot ce ai e de la Dumnezeu,
El doar dă, nu ia, asa precum spui tu!
Nu e dator nouă, nimănui, ...
El e vesnic Creator....
E vesnic Dăruitor.
Războiul pe aripi de înger
( Ultimul zbor!)
Cuvinte blânde, cu ochii mari si întrebători
au năpădit buzunarele călătorilor,
stau acolo ca în niste sertare ale unui fisier
din biroul de criminalistică,
se urcă până în gâtul călătorilor,
le stau în gât si riscă să sară de acolo
la primul hop;
se sugrumă între ele pe rând,
ca într-un circ al foamei de cuvinte;
cu ochii lor vinetii privesc trotuarele
mai pedepsite si mai neglijate ca ele!
Se pare că nu e chiar asa de rău să fii cuvânt!
Poti cocheta cu o aripă de înger
si atunci te tii mare: privesti lumea, de sus,
nu de alta, dar nu mai stii să cobori!
Oricum, si dacă o faci, pe cont propriu,
o faci doar o singură dată: la ultimul zbor!
|
Marinela Preoteasa 8/22/2013 |
Contact: |
|
|
