O noua viziune - Famila fara copii ?!
O noua forma de deconstructie a familiei bantuie prin lume: familia fara copii.
Acum 4.000 de ani cind s-a scris pentru prima data in istorie despre familie, ea a fost conceputa ca si un contract de casatorie intre barbat si femeie, cu intentia de procreare.
Primele legi ale umanitatii au fost devizate sa protejeze cuplul casatorit si copiii care au rezultat din ea. In alte cuvinte, familia era inteleasa ca si casatoria legitima intre barbat si femeie, plus copiii proveniti din ea. In ultima decada observam respingerea agresiva a acestei definitii, un subiect despre care scriem des. Fie ca e vorba de casatorii intre persone de acelasi sex or intre persoane multiple, ele toate deviaza de la intelesul original al familiei si casatoriei. Tot in ani recenti s-a coagulat inca o noua viziune a familiei – familia fara copii, un subiect despre care inca nu am scris.
Alegerea subiectului de astazi a fost determinata de publicarea la inceputul lunii in Time Magazine a unui articol de fond intitulat “The Childfree Life: When having it all means not having children”. (“Viata fara copii: cind a avea totul inseamna a nu avea copii”) Articolul a facut valuri in publicatiile de limba engleza si il aflati aici: http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,2148636,00.html] Titlul e sugestiv si discuta una din dimensiunile noii ideologii de familie – familiile fara copii.
Viata e frumoasa la 40 de ani pentru cei care nu au copii, incearca sa convinga articolul. La 40 de ani barbatul si femeia inca sunt sanatosi, in plina ascensiune profesionala, plini de vigoare si increzatori in sine. La 50 de ani viata le suride chiar si mai mult. Sunt impliniti profesional, au atins apogeul venitului, sunt fara datorii, sunt si mai confidenti. Se gandesc sa se pensioneze mai devreme, sa ia vacante exotice in tinuturi indepartate, sa-si cumpere un iaht, masini de sport, sa petreaca mai mult timp impreuna ca si cuplu. Daca ar fi avut copii pe parcursul vietii nu ar fi ajuns aici, spune articolul din Time. Caci pentru a creste un copil pina la varsta de 18 ani in America inseamna investitii de 234.000 de dolari, pe linga celelalte investitii: timp, rabdare, sacrificii personale. Ori cu acesti 234.000 de dolari ai putea sa-ti implinesti viata si mai bine. La doi copii asta ar insemna un efort financiar dublu, duble investitii de timp, rabdare si nervi. Se merita? Categoric nu, concluzioneaza domnisoara Lauren Sandler, autoarea articolului.
O ideologie anti-viata, antifamilie, anti-copii
Toate ideile acestea stranii pornesc de la notiunea eronata ca ne ingramadim prea multe fiinte umane pe aceasta planeta finita in resurse si potential.
Ea denota zgarcenia generatiei contemporane care dispretuieste trecutul, se gandeste doar la ziua de azi, si nu priveste spre viitor.
Generatia care gandeste asa isi are ideologii ei. Unul dintre ei, astazi batran, a facut valva in anii 60 cu o carte care a facut inconjurul lumii in scut timp - Population Bomb (“Bomba populatiei”). Autorul e Paul R. Ehrlich, actualmente profesor de biologie in Departamentul de Biologie la Stanford University in California. Cartea lui a pus frica in oamenii politici din ziua lui facindu-i sa creada ca societatea globala se afla la marginea unei prapastii din cauza exploziei demografice de dupa al Doilea Razboi Mondial. Ehrlich i-a motivat sa adopte politicile anti-umane si anti-natalitate din anii 70 ale caror efecte se simt si azi.
In ianuarie anul acesta Paul Erhlich si sotia lui Anne H. Ehrlich au publicat un studiu controversat, intitulat Can a collapse of global civilization be avoided? (“Poate fi evitat un colaps al civilizatiei globale”?), in Proceedings of the Royal Society din Marea Britanie. Concluzia celor doi este ca suprapopularea planetei este factorul principal care amenita un colaps al civilizatiei la nivel global. Spun sotii Ehrlich: “Environmental problems have contributed to numerous collapses of civilization in the past. Now, for the first time, a global collapse appears likely. Overpopulation, overconsumption by the rich and poor choices of technologies are major drivers; dramatic cultural change provides the main hope of averting calamity.” (“Problemele de mediu au contribuit la colapsul numeroaselor civilizatii in trecut. Astazi, pentru prima data, un colaps global apare posibil. Suprapopularea, consumul excesiv al celor bogati si adoptarea de tehnologii nepotrivite sunt factorii principali. O schimbare culturala dramatica e speranta principala pentru evitarea calamitatii”.) [Textul integral al studiului poate fi citit aici: http://rspb.royalsocietypublishing.org/content/280/1754/20122845.full.pdf]
Ehrlich ne spune ca toate civilizatiile trecute care s-au prabusit au fost limitate geografic. In contrast, zice el, pentru prima data in istorie se poate vorbi despre posibilitatea ca intreaga societate globala sa se prabusasca. Factorii principali sunt suprapopularea planetei si consumul excesiv al resurselor ei. Pentru a tine in viata pe cele 7 miliarde de fiinte umane care ocupa planeta la ora actuala, zice Ehrlich, e nevoie de inca o jumatate de planeta pe linga cea in care locuim. Cu fiecare fiinta care se naste, gradul de deteriorare al planetei creste. Ce-i de facut, atunci, intreaba el? Printre sugestiile oferite e si aceea a reducerii drastice a populatiei. Pentru asta e nevoie de o schimbare in gandirea oamenilor, zice Ehrlich: “widely based cultural change is required to reduce humanely both population size and overconsumption by the rich. … The industrial revolution set civilization on the road to collapse, spurring population growth, which contributed slightly more than overconsumption to environmental degradation. Now population combined with affluence growth may finish the job.” (“schimbari culturale radicale sunt necesare pentru a reduce uman nivelul populatiei si consumul excesiv al celor bogati … Revolutia industriala a plasat civilizatia pe o traiectorie a colapsului, generind cresterea populatiei, care a contribuit mai mult decit consumul excesiv la degradarea mediului. In prezent, populatia in combinatie cu afluenta probabil ca vor cauza colapsul”.)
O alta sugestie a profesorului Ehrlich este acordarea de “drepturi depline femeilor”, deoarece, spune el, in societatile unde femeilor li se acorda “drepturi depline” ele au copii mai putini, ori de loc, si asta ajuta la incetinirea natalitatii. In plus, accesul la avort si contraceptive, zice el, trebuie facilitat. In ani recenti profesorul Ehrlich a promovat avortul selectiv in favoarea baietilor, din acelasi motiv: cu cit sunt mai putine femei pe planeta, cu atita natalitatea va scadea.
Cultura Moderna – O Cultura Anti-Copii?
Cu putini ani in urma un proeminent medic italian a publicat un editorial in care descrie una din constatarile lui din consilierea cu cupluri: cuplurilor moderne le este teama sa faca copii. In generatia tinara, zice el, s-a inpamintenit ideea ca standardul de viata descreste cind se ivesc copiii in familie. Si rezultatele acestor doctrine se vad. In mai 2010 la o conferinta a episcopilor italieni s-au facut niste constantari ingrijoratoare: Italia se sinucide. Mai mult de jumatate din familiile italiene la vremea aceea nu aveau niciun copil. Jumatate din familiile cu copii au doar unul singur iar cealalta jumatate are 2 copii. Doar 5.1% din familiile italiene au 3 sau mai multi copii. http://www.zenit.org/article-29396?l=english
Ideologia anti-umana e intilnita mai pregnant la statul asistential (asa numitul “nanny state”) unde totul se reduce la bani, bani si bani: cat costa sa aduci fiinte umane pe lume, cat costa sa le intretii, cat costa sa le educi, cat costa se le platesti pensiile la batrinete? Costul e o obsesie pentru nanny state. Costurile scad daca se nasc mai putini copii si oamenii mor mai devreme. Marea Britanie e un exemplu tipic al acestei obsesii. Anul trecut Marea Britanie avea 120.000 de familii problema (“problem families”), prin care se intelege familii cu copii multi. Dintre aceste 120.000 de familii 20% aveau peste cinci copii. Statul britanic cheltuieste anual 9 miliarde de lire sterline pe familiile problema, acordindu-le beneficii, ingrijire medicala, ori pentru rectificarea problemelor de comportament al copiilor. O membra a cabinetului britanic a afirmat anul trecut ca femeilor cu multi copii ar trebui sa le fie rusine pentru ca au multi copii, adaugand ca de fapt copiii din familii mari au cauzat revolta tinerilor britanici din 2011. Femeile cu multi copii trebuie sa inceteze sa mai gesteze, zicea ea. [Articolul poate fi citit aici: http://www.telegraph.co.uk/news/politics/9416535/Problem-families-have-too-many-children.html]
Atitudinile anti-natalitate sunt deseori intilnite si la academicieni. In ani recenti un profesor auatralian a lansat idea unei taxe speciale (numita “ecological tax” adica “taxa de mediu”) pe familiile cu mai mult de doi copii.
AFR va recomanda: Celor pasionati de subiectul suprapopularii planetei le sugeram recenzia cartii recent publicate a lui Danny Dorling Population 10 Billion. Recenzia a fost publicata in publicatia britanica The Guardian pe 5 iulie. [http://www.theguardian.com/books/2013/jul/05/ten-billion-stephen-emmott-review/print]
sursa AFR
|
Nicusor Gliga 8/20/2013 |
Contact: |
|
|
