Luciri de reverie
Ascult în vremea asta doar tăcerea
Respiră înserarea prea liniștit, egal
Se-aude ora curgând în adierea
Aerului ce se-mbracă-ntr-un albastru pal.
Viclean mărește visul distanța și-o reduce,
Apar frânturi de viață și iarăși se ascund
E moale seara! Și... nostalgia dulce
Se luminează în vârtejul în care mă afund.
Dezvelind clipa sărită-atunci din ornic
Cum se perindă imagini ce s-au dus!
Căci gândul scormone, mereu, atât de dornic
S-aducă umbra din trecutul ce-a apus:
O umbră cam brunetă de atâta vară,
De-atâta dragoste era ușor uimită
Și, în parfum de chiparos și tămâioară,
Candoarea-i fu cu zâmbete acoperită...
...
Seara peste vise lasă, așteptat ecou
Mă simt lângă umbra radiind lumină
Din lumină se desprinde un miracol nou
(E-un fel de bucurie cu plângere divină).
Montreal/ august 2013
|
Lia Ruse 8/20/2013 |
Contact: |
|
|
