Fantasticul apei în proza românească - o carte de Laura Filipas
Reluând o interesantă teză de doctorat, cartea urmăreste această temă pe diverse paliere, precum simbolistica, mitologia, fiintele acvatice, insula si specificul apei ca reverie, fabulatie si cosmar.
O cuprinzătoare bibliografie include textele vizate, din literatura română si universală, scrise de Mihai Eminescu, G.Baronzi, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Alexandru Macedonski, Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu, Fănus Neagu, de la Motte-Fouqué, Jean Giraudoux, Heinrich Heine, Maxim Gorki, Marguerite Yourcenar, Lampedusa, basme culte si folclorice, precum si critica de specialitate: G.Călinescu, Elena Zaharia-Filipas, Marin Besteliu, Ovidiu Bârlea, Roger Caillos, Gilbert Durand, Adrian Fochi, Artur Gorovei, Simeon Florea Marian, Gheorghe Vrabie, Claude-Levy Strauss etc.
„Preliminariile” subliniază deschiderea tematicii apei, în arealul românesc, către fabulos, magic si fantastic, mentionând atasamentul spiritului popular fată de cosmogonia acvatică, observat de Mircea Eliade. Autoarea enumeră speciile literaturii folclorice care includ tema, legendele despre băltile orasului Bucuresti, înregistrând si comentând secvente din texte scrise de Mihai Eminescu, Nicolae Milescu Spătarul sau Ion Budai-Deleanu.
Un mare interes prezintă consideratiile despre apa miraculoasă, apa vie si apa moartă, fântâna tineretii vesnice, loc de întâlnire pentru îndrăgostiti, sau capcană, roua si variantele legendei Domnului de Rouă (folclorică, la Dimitrie Bolintineanu, Adrian Maniu, Ion Barbu), ablutiunile, lacrima, ordaliile, proba căratului apei în lumea rurală si în lumea basmului.
Dintre fiintele acvatice, unele sunt reale si multe fantastice: pestele urias, fabulos, stima apei, zânele apelor, iar în literatura mediteraneeană si scandinavă cunoscutele sirene.
Insula ca paradis apare în scrieri antice si moderne,în proza lui Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski si Mircea Eliade, mai putin în secolul al XX-lea.Din mitologia apelor este retinută, mai la începuturi, Geneza cerului si a pământului, deasupra apelor, apoi legenda potopului, paparudele,ploaia, miturile Dunării si afluentilor ei.
Din capitolul „Apa – reverie, fabulatie, cosmar”, cititorului îi rămân întipărite în memorie paginile dedicate corăbiei, ca simbol al aventurilor marine, stranietatea si amintirile tulburi ale călătorilor si, implicit, prozatorilor, despre mare, sau imaginea pestelui urias care loveste barajul ce îi întrerupe drumul către marea libertătii.
Element primordial al existentei si spiritualitătii, alături de aer, pământ si foc, apa – temă generoasă a literaturii culte si folclorice - oferă un vast câmp de observatie, împreună cu pădurea, muntele sau fenomenele meteorologice, carstice si cosmice caracteristice universului naturii românesti.
Cartea Laurei Filipas, extrem de atractivă deopotrivă pentru filologii supercalificati, ca si pentru cititorii de proză si eseu, este o importantă contributie stiintifică, filologică, literară si de cercetare folclorică, dedicată misterelor si mitologiei subacvatice, în acelasi timp o naratiune plină de surprize si prospetime.
|
