,,Să trăiesti, maica mea...’’
O adiere-
printre spicele coapte
cosasii săltând
La Tincuta, cum îmi place mie să numesc comuna Tinca, Tenke în maghiară, fiecare îsi vede de treaba lui. Sunt si au fost si aici localnici plecati la lucru în Italia, mai cu seamă. Dar si în Spania, Anglia,Germania, Olanda, Franta,America etc.
Cu sacrificiile de rigoare, si cu realizările sau cu deceptiile pe care le simti în conversatiile întâmplătoare cu cei care si-au încercat norocul peste tot în lume.
Tincuta mai are si oameni bătrâni sau mai tineri plecati de data asta ,,dincolo’’ ,unde suntem asteptati toti, fără să stim de ce si când.Vecinii nostri, decedati pe neasteptate într-un accident stupid de circulatie, ne spuneau uneori că n-ar dori să rămână unul fără altul.
Clipa nefericită i-a luat pe amândoi deodată anul trecut în sâmbăta Pastelui. A rămas gospodăria lor singură, asteptând o rezolvare a situatiei create ad-hoc.Alt vecin a făcut infarct si a căzut cosind iarbă, acum patru ani, la vremea amiezii, în grădina unui tincan.
Familia rămasă fără el a luat drumul bejeniei, ,,la Italia’’ cum spun nepotii rămasi fără ,,toto’’, pe care îl iubeau tare mult.S-au aclimatizat de urgentă copiii, noilor conditii, printre străini, unde n-au cum să zburde ca aici, la Tincuta.
Merg acolo la grădinită, dar când se întorc acasă nu au voie să iasă la joacă, să nu-i deranjeze pe vecinii lor.Vara Seba si Alex vin cu drag aici, cu părintii si bunica văduvă, câteva zile, la căsuta în care s-au născut. Aleargă nestingheriti prin curtea plină altădată de orătănii si mai ales , însufletită de glăscioarele lor vesele. Sunt tare bucuroasă când îi revăd si ei simt acest lucru.Le ofer dulciuri si îmi multumesc:,,gratie’’, în limba lui Cicero.
Au plecat însă înapoi, vara aceasta, cu totii, degrabă, cu o săptămână înainte de terminarea concediului, pentrucă ,,patronul l-a chemat pe tati la lucru’’.Am simtit chiar eu un cui în suflet stiind că au stat prea putin aici. Si au prins o vremea rece, neprietenoasă, ploioasă.
Au rămas mai mult în casă.Bunica si părintii lor n-au stat o clipă, au tot reparat câte ceva la casă.Au plecat pe când zilele s-au înseninat si au devenit calde si frumoase. Ce mult le-ar fi plăcut să alerge prin curtea lor mare! N-au apucat să se bucure de sederea la casa bunicii.
Vara Tincuta se însufleteste. Nouă ne vin nepotii de la Cluj sau din Oradea. Ne place să stim că, schimbând locul, ei se revigorează. Cristina, adolescentă cu responsabilitate încă de pe acum, se pregăteste pentru profesiunea pe care vrea să o urmeze, aceea de medic. Astfel că a venit la bunici cu cărtile de Biologie. Îi place să citească literatură beletristică si stiu că a ales ce i se potriveste pentru formarea ei în viitor. Schimbă câteva impresii cu verisorul ei de la Oradea, Tavi, student care a trecut în al doilea an la Management.Vremea e prielnică vacantei si sufletul se umple de încântare!...
Cât îl priveste pe Teo, el e ,,student’’ la grupa mare din toamnă, domnule, ce crezi?
E bucuros să îsi afle prieteni, mai ales fete:Edina, Boghi, Emike, Denisa dar si un băiat, Daniel.
O trupă întreagă!...Mă joc cu ei, le intru în voie, mă simt tânără,ce mai!...,,Un salut din vechea Troie!’’ le strig de pe terasă si ei îmi răspund ,,ahoe!’’, si-nc-odată de nevoie:,,ahoe!’’...aud glasurile copiilor aflati în bazinul de înot sau pe balansoar.Îi învăt cântecelele pe care le stiam pe când mergeam cu elevii în tabără.Copiii aleargă prin curte, se joacă de-a v-ati ascunselea..Se duc si acasă la Denisa si Daniel si iau ouăle de la găini din cuibar si vin cu ele în căusul palmelor lor drăgute...Daniel ia în brate câte o găină sau un cocos iar Denisa ne arată un desen despre o comoară pe care trebuie să o găsească prin preajmă...
După plecarea lui Teo, o chem pe Edina la ore de engleză, doar la anul are Bac-ul, si nu-i glumă cu limba lui Shakespeare!...O lasă pe cătelusa Bela în grija surorilor gemene si,învată de pe acum.Timpul e neiertător iar examenele devin mai serioase, deja.
După plecarea copiilor si nepotilor nostri ,ies într-o dimineată în grădină si ,,îl grăiesc ‘’pe Ghită, vecinul care strânge lucerna din grădina celor aflati acum ,,la Italia’’.
Îmi răspunde la salut cu o formulă care mi-a mers la inimă:,,Să trăiesti, maica mea!’’.
Îi cer voie să-i fac o poză.,,Cum să nu, e o cinste pentru mine’’, îmi spune, fără să bănuiască ce onoare mi-a făcut cu salutul lui plin de bun simt.
Intru în casă si îi spun sotului meu ce încântată sunt de salutul lui Ghită, care are si el un nepot de seama lui Teo.
Mă uit însă si în oglindă si mă dumiresc, aflând chiar de la mine că, iubind copiii, n-am nicio sansă ca să fiu bătrână în sensul clar al cuvântului, si că o să mă copilărec în continuare, fiind poate si ,, maica’’ altor semeni de-ai mei…,,Să trăiesti, maica mea...’’
|
Haibun de Gabriela Gentiana Groza 8/1/2013 |
Contact: |
|
|
