Salutări din Piatra-Neamt !
Pagini de jurnal paranormal
HAI, ACASĂ !
Să revii într-un loc, în care ai stat decenii, e ca si cum ai veni acasă. Te bucuri de fiecare dată, de cum vezi primele imagini cunoscute. Ti se umple inima când constati noutăti în aspectul orasului. Te întristezi la vederea unui loc, care, între timp, s-a deteriorat sau nu mai arată cum trebuie.
Plaiul nemtean cuprinde cele mai multe vetre de lumină de pe întinsul României. Lantul energetic spiritual e fiabil aici. De la începutul lumii actuale. Să fie ăsta secretul tineretii permanente a arealului de sub piscurile Ceahlăului ?
Muntele sfânt al strămosilor, strămosilor nostri plin de megaliti ce te duc cu gândul la turismul primordial sau la Războiul lumilor.
E o stare de liniste în toate. Pe stradă, liniste, în cartiere, liniste, pe potecile pădurilor, liniste. Doar prin bucătării auzi zgomot de veselă si tacâmuri. Mai mereu, la aceleasi ore. Apoi, liniste, liniste, liniste !
Pe la sărbători, ceva gălăgie, creată de invazia unor venetici. Pentru scurt timp.
*
Trenul intră, viguros, în gara ce se pregăteste să-si aniverseze centenarul pe 13 septembrie a.c. Cele trei vagoane, de pe timpul democratiei populare Dej, pocnesc din toate mădularele si varsă pi pironul, adus la standarde europene, câtiva călători, printre care si participanti la simpozionul de a doua zi. Gara asteaptă calm tăierea panglicilor, precum si panglicele pe care le vor scoate autoritătile locale si nationale la evenimentul anuntat. E ca o mireasă la cel mai bun cosmetician ! De data asta, a venit cosmeticianul.
Pe zi ce trece mai adaugă ceva.
Sus, văd denumirea statiei. Strămosii cunoasteau bine limba română.
Greu de tot si cu ortografirea corectă a numelui urbei: Piatra-Neamt. Chiar si cei meniti să o respecte si să o promoveze neglijează cratima. Ce reguli gramaticale ? Schilodesc biata limbă română, scris si oral, nonstop. Pe mail, pe facebook, la radio, tv, oriunde apucă ! Toti par grăbiti. Spre ce ?!? Pare de domeniul paranormalului. Programatorii de la Facebook, americani get-beget, scriu în limba română cu diacritice, iar noi, românii, stâlcim, la fiecare tastare, propria limbă ! Actualii, în număr tot mai mare, inclusiv cei cca 3,5 milioane de conationali ce folosesc această retea de socializare, nu mai stiu de existenta literelor alfabetului românesc: Ă, ă, Â, â, Î, î, S, s, T, t . O lectie mai dură, nu cred să existe pe acest canal de comunicare. O fi greu să-ti setezi calculatorul pe limba ta maternă ?
De fapt, aici se face distinctia între un intelectual si restul tugulanilor. Alfabetizati !?!
*
Soarele străluceste din plin. E mai cald ca la Bucuresti !?!
De vină-s ăstia cu încălzirea globală, mi-a spus lelea Safta.
Nu apucă taxiul să traverseze centrul si, brusc, se face noapte.
O aversă, ca pe timpuri, când vremea, cică, era normală, spală strada, masina, orasul,
ce se pregătea de eveniment.
Să fi auzit Pinalty că am venit ?!? Nu cred, sunt incognito !
Doar ardeleancă să mă dea de gol. Încă din tren tot aud:
”- Sărut mâna, doamna profesoară ! ”
În următorul minut, soarele e, aproximativ, la locul lui în drum spre culcare (!?).
Piatra, apare acum 1013 ani în Cronica lui Nestor: Korociunov Cameni (Piatra lui Crăciun), alături de Roman (Romanov Torg), Iași (Askai Torg) …, a devenit Piatra-Neamt după mica Unire, spre a se deosebi de alte Pietre. În total vreo 23, din care cea din Olt, punea serioase probleme. Piatra devine tot mai mult un oras din Vest. Din vestul Moldovei.
Să vină pompierii, să umple cisternele. Civilizatia comunistă si europeană ! Face to face !
Piatra-Neamt concurează tot mai mult cu orice altă localitate est-europeană trecută prin furcile socialismului / comunismului. În zbor ! Un fost oras turistic, oficial, începând cu 1923 si anii următori, care se îndreaptă cu mare viteză spre viitorul oras turistic, Piatra-Neamt.
Populatia a scăzut semnificativ. De la peste 125.000 la 85.055 de locuitori (2011). Din varii motive. Multi s-au retras pe la casele părintesti din jurul Pietrei, unde viata e mult mai ieftină. Marea industrie poluantă, generatoare de locuri de muncă, a dispărut.
A rămas prima societate mixtă româno-italiană, performanta RIFIL, condusă, ani de zile, de un manager profesionist. De-al nostru. Altii, cei mai multi supercalificati, muncitori, curajosi, au luat calea bejeniei prin neagra străinătate. Aud că în Canada sunt multi pietreni, altii îmi spun că în Italia ar fi si mai multi ! S-a repetat procedura de la începutul secolului precedent. Primul din familie, ajuns în El Dorado, i-a tras, încet-încet si pe ceilalti.
Acum, orasul e vizibil îmbătrânit.
Am luat drumul Bucurestilor, după trei decenii de la repartizarea pe aceste minunate plaiuri, dintr-un motiv extrem de simplu. Primii nepoti se apropiau de vârsta începerii studiilor la litere, iar copiii, stabiliti de ani buni în Bucuresti, nu mai dădeau semne de revenire la poalele Pietricicăi. În plus, în oras se instala o o liniste, care nu era de bun augur, pentru stilul meu de viată. În permanentă miscare. A fost o mutare excelentă. Unii nu-mi dădeau șase luni în viesparul dâmbovițean. Au trecut,deja, aproape trei cincinale.
Cu folos pentru toate părțile. Sunt convins că marele Protector, manager al programului Homo sapiens (3), mi-a călăuzit pasii. Fie la cerere, fie prin intermediari, luându-mă de urechi si arătându-mi calea ! Îi multumesc în fiecare zi.
Nu sunt bogat, nici sărac. Când am avut nevoie de ceva, întotdeauna, a venit rezolvarea cea mai bună. Cum să nu fiu adeptul evreului, care i-a cerut lui Dumnezeu nu bogătii fără număr, ci un singur lucru: când are ceva de plată să bage mâna în buzunar si să scoată exact suma de care avea nevoie.
Gata, cu mărturisirile !
Fita / fâta orasului este tânăra Gondola. Nu, nu-i de origine romă !
Portocalie, of course, îsi dă aere pe deasupra urbei, invitând permanent la călătoria, pe care unii o visam de pe timpul ciuruitului. Existau si proiecte în acest sens.
Din găoacea aeriană, privesc orasul. Usor ruginit. La fel ca la Londra, Paris ... din motive, oarecum diferite. Coborâm în Perimetrul 51 de pe culmea Cozlei.
O constructie, parcă din Jules Verne, îmi încântă privirile si simturile.
Nu e finalizată, dar e, clar, transferată din lumea civilizată.
Pârtia de schi îmi lasă privirea să treacă spre Calea Romanului.
Servicile la restaurant, au fost excelente foarte bune, pălinca din partea casei ! Aud că patronul nu este de-al locului. Alt stil, altă educatie, nu ca prin unele surate din oras !
La calitatea serviciilor mai au de lucrat pietrenii mei. Altfel, nu vor crea circuitul turistic de altădată. Care îi poate salva si la care multi visează. Împrejurimile de basm, muzeele, aerul nu constituie un argument decisiv, ci calitatea serviciilor. Și-au fost, prin partea locului, crâsmari antedecembristi de renume. Ehei, Colibele haiducilor !
Ce ghiveciuri, ce sarmale, ce tochituri, stropite cu vinuri aduse mai din jios !
Dimineată. Soarele strălucitor îmi spune că va fi o zi superbă. În Bucuresti, diluviu !
- Andrei, ai închis geamurile la balcoane ?
Fac turul mic al orasului: Catedrala Domnească (1498), arhiplină, Turnul lui Stefan cel Mare (1499), Muzeul Cucuteni, bine organizat în vechiul sediu al Băncii Petrodava, cu piese de o valoare inestimabilă pentru cultura umanitătii. Numai promovarea acestei comori ar putea crea un adevărat pelerinaj al străinătătii la Piatra-Neamt.
Cultura Cucuteni (cca 5500-2750 î.H.), dezvoltată pe teritoriul pe care se află, astăzi, Moldova (inclusiv Basarabia), Bucovina (inclusiv din Ucraina), nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei, a precedat cu sute bune de ani așezările din leagănul lumii: Sumer și Egiptul.
Ceramica din cultura Cucuteni este unică în lume. Există unele asemănări doar cu o cultură neolitică din China. Apărută la un mileniu. După.
La ceramica tip Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și combinații, precum figurine feminine, decorate cu motive geometrice. În plan european singura rivala este, cultura minoică ! Cretanii stiind să pună fiecare piesă în valoare .
De retinut, că populația apartinătoare Culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe spatioase. Ocupațiile timpului: vânătoarea, agricultura și meșteșugurile casnice: țesutul, olăritul, confecționarea de unelte. La fel ca si acum.
Prin zona rurală.
Muzeul de Etnografie, Muzeul de Artă, Curtea Domnească (1491) (mostră), Colegiul National Petru Rares, (1869). În urma vizitei regelui Carol I, din 1877, se ridică actuala clădire dată în folosintă în 1892, liceu generator de valori locale, nationale, modiale.
Alături, Biserica Trei Ierahi, Teatrul Tineretului, greu încercat de lăcomia si obtuzitatea unor autorităti locale (noroc că sunt trecătoare).
La o azvârlitură de bumerang, Sinagoga, Muzeul de Stiinte Naturale cu o superbă colectie de pesti fosili, scosi din coasta Pietricicăi, iar mai la vale Muzeul de Istorie.
Unul din artizanii obtinerii Independentei tării, Mihail Kogălniceanu, cu oarece interese funciare prin județ, ne invită insistent la vizionarea unor valoroase piese. Mai ales, numismatice. De ordinul miilor. Fiind descoperite pe aici atâtea tezaure, partidul unic a dat dispozitie să fie transferate pe la alte institutii. Nationale !
Asa au fost fur-luate multe valori culturale ale locului. E timpul restituirilor !
Trec si pe la bătrâna casă în care a locuit vesnic călătorul Calistrat Hogas ce ne chema cu Pisicuta lui pe drumuri de munte.
În apropiere, singurul segment de stradă, din centrul orasului, de dinainte de război.
Mai sunt câteva insule de oras european antebelic, strada de la primărie spre stadion fiind edificatoare. Aici se mutaseră vip-urile comuniste, în locul celor trimisi la canal..
La Piatra-Neamt mai poate fi vizitată o minune.
Unicul sediu de bibliotecă publică construit pe cuprinsul patriei, în epoca de aur !...
Un areal unde poti rămâne o zi-două fără să stii când trece timpul.
Sunt atâtea de spus !...
Până si Primăria a devenit punct de atractie turistică. Cum ? Vii la Piatra si să nu-i vezi exponatul principal ? Pinalti, noul Catavencu, al locului ! Spune, tot lelea Safta. Doar de prin aceste locuri s-a inspirat conu Iancu pentru nemuritoarea scrisoare pierdută ! Afirmă subsemnatul. Noroc că are consilieri buni ! Si, am înteles că-i mai si ascultă ! Mai ales pe cei personali. Uneori. Altfel, n-ar fi primar ! Piatra nu a dus niciodată lipsă de edili vrednici, doar ”vremurile de aur” au tinut-o, oarecum, pe loc si lăcomia unor postdecembristi.
Chiar a dat și Bucureștilor doi vrednici primari: unul interbelic și unul actual..
Câtiva indivizi, “oameni de bine”, strecurati abil la Rivolutie, pe sub pături, pe lângă pereti si apoi, cu mâna până-n umăr în coliva natională sau judeteană !
Si dăi, si luptă … alte scrisori, biletele, telegrame, telefoane !…
*
Mi-a displăcut, noua amenajare a piatetei de la Catedrala Domnească. Unde sunt florile si gazonul de altădată, ce dădeau viată zonei, invadate doar de piatră ?
Nu sunt suficiente cartierele-lagăr, pline de betoane ?
Din fericire, marile blocuri ale epocii Dej, apoi ale celei de aur, îsi reevalueză permanent starea. Arhitectii au reusit să atenueze agresivitatea cenusiului.
Lipsesc, însă, foarte multi arbori.
Atentatul are loc, acum. Pe fosta stradă Emil Costinescu, celebru ministru de finante liberal, azi tot Republica I ! Castanii centenari cedează si s-au gândit să-i înlocuiască.
Cu ... platani ! Dacă la Timisoara, alt edil ”inteligent” a plantat palmieri, de ce să nu se facă marea schimbare si la Piatra ? Lăsati castanii la locul lor ! Sunt atâtea străzi golase pe care se pot pune platani. Desi, stejarul si bradul (argintiu) sunt arborii locului.
Trec Podul Sculy, peste Cuiejdiul deseori năbădăios, neamenajat, încă, cum trebuie.
Ochii mi se izbesc, a câta oară, de blocul sanitar (laboratoare), plantat premeditat acolo de ateii trecutului de tristă amintire, pentru a obtura privirea spre monumentala biserică Sf. Ioan Botezătorul (Mărătei). Ce deschidere, cu scări largi si fântână, as face !
Peisajul s-ar schimba total prin punerea în valoare a superbei verigi energetice.
Da, lantul energetic protector mai are foarte putin si este adus la standardele biblice.
Stadionul, european, se pregăteste de mica aniversare, 20 de ani de la pătrunderea în prima ligă ! Nu pot fi trecute usor cu vederea câteva meciuri de exceptie.
Iar Peste Vale, după ce treci Bistrita, te asteaptă un picnic pe cinste, la concurentă cu Cercul Gospodinelor de pe Cozla.
Când e cod canicular, strandul e la dispozitia ta, cu toate facilitătile !
Mai e si hipodromul.
Dar câte ispite nu sunt la poale de Bahrin si pe potecile ce duc spre locuri mirifice ?!?...
Am participat si la cea de a XX-a editii a simpozionului national, de filatelie, cartofilie si, probabil, la cel mai tare târg al colectionarilor din Moldova. Ce iute trece timpul ?
Eveniment căruia autoritătile ar trebui să-i acorde mai multă atentie, fiind vector de imagine si aducător de multi turisti, dacă stii să-l promovezi ! Deocamdată se organizează datorită unor sufletisti. Din târg si din afara lui. Sub egida Federatiei Filatelice Române.
Autocarul mănâncă jaratecul asfaltului spre Horaita (1822-1824), una dintre zecile de monastiri ale tinutului. Catapeteasma, atipică, a fost executată la Viena.
Jocul norilor este uluitor ! Poate și în memoria marilor filateliști dispăruți, dr Valeriu Neaga fiind unul dintre ei. Iar ospitalitatea călugărilor rămâne nedezmintită. O minune borsul monastiresc oferit cu generozitate. Mai sus, Horăicioara, cuib de vulturi si loc de detentie, reculegere impusă, pentru vipurile oficiale si bisericesti. Aici ar fi trebuit să fie ”găzduit” becalianul, dacă era recunoscut vip ! E mult mai bine, însă, pentru fariseu, la ... Racova !
Pentru cine cunoaște realitatea concretă.
Aerul tare si soarele torid ne îndeamnă la depănarea unor amintiri. În drum spre oras. Se anuntă prima oprire. Nu vroiam să cobor, dar Cineva m-a impulsionat, trezindu-mă pe trotuar. Hai, să o iau spre piata cartierului-lagăr, în care am stat ani de zile.
Unde sunt cozile de altădată, din spatele alimentarei, în fată nu era voie, pentru o jumătate de ulei, lapte, detergenti, hârtie igienică, zahăr, carne,
pui Fratii Petreus, tacâm de stavrid ?... Dar, ce parizer !
Boborul, uită, uită, binefacerile pactului de la Yalta !
Prin piată (sâmbătă, ora 5 p.m.), mai nimeni. Deodată, ce-mi văd ochii !?! Celebrii hribi, despre care tot am discutat de vreo săptămână, mă asteptau pe câteva pagini de ziar. Local. ”- Hai, domnule, i-ai pe toti că stau aici de vreo două ore. Acum am venit din pădure.”
Mă uit la ofertant. Om cu privire bonomă si cizme pline de noroi. Uscat. Mă gândesc că a fost Sf. Petru sub acoperire ! Îi iau la pret fără concurentă. Asa m-a învătat Aronel.
Totul se negociază ! Nu pot altfel. Mă vede de acolo, de sus, si mă mustră !
Informez baza. Sunt usor boscorodit. În asteptarea sentintei, dau ocol pe la primele două domicilii pietrene de la etajul VI si VIII ale primei lame din cartier. Cu patru scări.
Recent colorizată si umanizată.
Calc aleiile, pline de cirese uscate, pe care păsările le tratau cu indiferentă.
Câte amintiri ! Ce stiu ele ?
Tai, domol, ușor toropit, cartierul si târrrr ... suport consecintele.
Spălat, curătat, dat în clocot si pus la congelator. În pungute. Hribii.
Pentru curajul meu, în achizitii bio fortuite, sunt răsplătit regește de bunii mei prieteni, la care am adăstat, cu două borcane cu dulceată de cirese. Mmm ... Mai nou, grămăticii, inclusiv ardeleanca mea, aprobă si de ciresi.
Acasă, nu am văzut nicio crengută prin borcane !
Piatra-Neamt, o tintă ideală pentru un weekend larg !
Mai mult, adevărat rai pentru cei greu stresati ! Atâta liniste !...
Salutări din Piatra-Neamt !
Hai, acasă !
|
Sergiu Gabureac 7/22/2013 |
Contact: |
|
|
