Poet terrian
Stiu niste oameni care mă iubesc
când trec prin târguri se tin scai de mine
parc-as cădea din carul îngeresc
să le stropesc polenuri pe destine
dar stiu si semeni ce privesc piezis
îsi mângâie jungherul - de mai taie
acelora si eu le pun – furis
boabe de somn – la cina din tigaie
stiu niste lume care se închină
cu două mâini, spre mândrul lumii soare
si-i văd si pe-altii-n balta lor meschină;
atunci îmi frâng condeiul si mă doare
dar stiu imense fluvii de credintă
care ridică-n slăvi eterne cânturi
acestea-s peste lume o sentintă:
veni-Va un Poet – din patru vânturi
închideţi poarta – lumea n-are poartă
deschideti poarta, nimeni nu-i afară
mânati convoiul către altă soartă
fugiti de-această viată niagară
aici… aici e dincolo de peste
saradele ce v-au venit cu sfintii
luati aminte voi la toate-aceste
porunci ce le-au adus din cer – părintii
si dacă într-o zi veti bea uimire
despre această scurtă vesnicie
vă va trezi din nenedumerire
Poetul – că pe toate El le stie…
Montreal / iulie 2013
|
de George Filip 7/22/2013 |
Contact: |
|
|
