De vorba cu doctorul neurolog Emanuel Constantin Chetan
Ben Todică: Dragi ascultători, astăzi îl avem ca musafir pe doctorul neurolog Emanuel Constantin Chetan, care participă în Australia la Congresul International de Neurologie din Sidney. Doctorul Emanuel Chetan este sponsorizat de Movement Disorder Society cu o bursă pe trei ani pentru a participa la întâlniri si specializări de ultimă oră în domeniu. La numai treizeci de ani, doctorul Emanuel Constantin Chetan e pe culmile succesului, realizări dorite de orice tânăr român. Este angajatul Clinicii de neurologie din Cluj-Napoca, căsătorit cu femeia visurilor sale si au doi copii: Natan si Hana Carina. Bine ati venit la noi!
Emanuel Chetan: Bine v-am găsit. Eu mă bucur să fiu în Australia, am venit aici cu ocazia unui Congres International de Neurologie, care a avut loc între 16-20 iunie la Sidney, la „Convention Center”.
B.T.: Care este tema congresului?
E.C.: Tema principală a congresului a fost „Tulburările comportamentului motor în patologia neurologică”, adică tot ceea ce tine de alterarea anumitor structuri din creier, structuri responsabile de comenzile noastre motorii. Vreau să spun că a fost un timp extraordinar de valoros, binecuvântat pentru mine ca tânăr neurolog. În cadrul bursei mi s-a stipulat că pot participa anual la Congresul ‚Movement Disorders’. Si datorită bursei pe care o am nu sunt nevoit să plătesc toate cheltuielile aferente, care sunt destul de ridicate pentru un astfel de congres.
Venirea la acest congres a fost pentru mine un câstig, au fost prezenti cei mai valorosi oameni din lume din domeniul respectiv, în ceea ce priveste tulburările de comportament motorii la nivelul creierului. Repet, a fost un real câstig pentru mine să învăt, am luat contact si am discutat cu mari specialisti la nivel mondial în domeniul respectiv. N-am fost singurul român, a mai fost si doamna profesor doctor Lăcrămioara Perju Dumbravă, dumneaei este sefa Clinicii de neurologie 1 din Cluj-Napoca. Societatea de neurologie ‚Movement Disorders’ are mai multe sesiuni stiintifice anuale, printre care există Congresul international anual al societătii. Anul acesta a avut loc în premieră în Australia, la Sidney. Anul viitor, dacă Dumnezeu ne va tine în viată, va avea loc în Europa, la Stockholm. În fiecare an se tine în altă tară si as putea spune că în alt continent. Anul trecut a fost la Dublin, în Irlanda.
B.T.: Îmi pare bine că împărtăsiti realizările specialistilor în domeniu.
E.C.: Exact, acolo apare tot ceea ce este nou în acest segment al neurologiei, pentru că neurologia e o disciplină foarte vastă si ‚Movement Disorders’ este doar un segment din ceea ce este neurologia, din ceea ce tine de patologia neurologică.
B.T.: Medicina, neurologia vă pasionează de mic copil sau din întâmplare ati ajuns medic neurolog?
E.C.: Medicina m-a pasionat din clasa a saptea, din scoala generală, din gimnaziu. Încă din clasa a saptea am început să mă gândesc la medicină, apoi câtiva ani am renuntat la gândul ăsta, reluând ideea de a merge la medicină undeva spre sfârsitul clasei a zecea, deci pe la mijlocul liceului, astfel cu un an înainte de a-mi încheia studiile liceale am început să mă pregătesc, am început să iau ore suplimentare de chimie, admiterea constând într-un examen la biologie si chimie. Pentru mine, medicina a fost si este o pasiune, a fost o chemare din partea lui Dumnezeu, mi-am dorit să fac medicină, mi-am dorit să ajut oamenii în felul acesta. În ceea ce priveste alegerea specializării în neurologie, as putea spune că la început m-am gândit si la alte specialităti, iar asupra neurologiei, m-am hotărât cu vreo sase luni înainte de examen. În România, după ce am terminat facultatea de medicină, ca să poti să intri ca medic rezident trebuie să sustii examenul de rezidentiat, care are loc odată pe an, examen pe care l-am sustinut în noiembrie 2010 si pe care l-am trecut cu bine, cu ajutorul lui Dumnezeu si asta datorită unui punctaj mare pe care l-am luat cu ajutorul lui Dumnezeu si am putut să-mi aleg neurologia. Deci a fost pentru mine un domeniu de interes, o pasiune si fac lucrul ăsta din pasiune.
B.T.: Vă interesează si partea de cercetare?
E.C.: Acuma în medicină, în general, si în neurologie, în particular există două segmente: există segmentul de neurologie clinică si există segmentul de cercetare, research. Rezidentiatul în România ca si majoritatea tărilor, majoritatea medicilor se orientează asupra părtii clinice, adică a avea contact cu pacientul, a trata pacientii de suferintele neurologice, cu predilectie vorbim de atacul vascular cerebral, ischemic si hemoragic, patologie cea mai frecventă în domeniul acesta.
B.T.: Aceasta este prima dată când iesiti din tară în interes profesional?
E.C.: Nu. Când eram student la medicină în anul cinci, în România am primit o bursă de sase luni si am studiat la o clinică in Germania la Ingolstadt in Bavaria, A fost un timp foarte bun pentru mine, am văzut ce înseamă medicină si în alte părti, în afara granitelor tării noastre. În rest a mai fost o lună de zile, am vizitat Canada, fratele meu e stabilit acolo, si anul acesta am avut bucuria ca pentru prima dată să mă aflu în emisfera sudică, în Australia.
B.T.: Credeti că sunt conditii bune să practicati medicina si să cercetati în România?
E.C.: În ultimul timp, în ultimii ani s-au făcut progrese în domeniul medical din România, s-au făcut progrese reale, dar e loc de mai mult, e loc de mai bine, e loc de progres, asa că nădăjduim si la mai mult, atât în domeniul clinic, cât si în cel al cecetării.
B.T.: Asta pentru că, de obicei, oamenii buni pleacă de-acasă.
E.C.: Da, într-adevăr, în România s-a înregistrat un exod destul de crescut de medici, în special în UE, dar si peste ocean, în America, probabil si în Australia. Dar, cu predilectie, medicii români aleg Comunitatea Europeană pentru că acolo nu-i nevoie de echivalare.
B.T.: E mai bine acuma că sunteti în Uniunea Europeană?
E.C.: Da, pentru că în UE nu avem nevoie de echivalări, cum am avea nevoie în Australia sau SUA. Aici e vorba doar de un examen de limbă si apoi un interviu aferent pentru a fi angajat într-o clinică care pregăteste rezidenti în în Europa de vest, Europa centrală si de est.
B.T.: Deci, sunteti nativ dinCluj?
E.C.: M-am născut si am crescut la Câmpia Turzii unde am locuit până la vârsta de 27 de ani când m-am căsătorit, apoi m-am mutat împreună cu sotia la Cluj si de aproape patru ani de zile locuim acolo, lucrez acolo.
B.T.: Pentru că aici în Australia auzim tot felul de nemultumiri între unguri si români, aveti ceva prejudicii din cauza asta în practicarea meseriei sau v-ati obisnuit? Ati găsit o metodă de a conlucra? Vorbiti ungureste?
E.C.: Nu vorbesc ungureste, numai româneste si ceva englezeste si un pic de germană. În ceea ce priveste aspectul acesta multietnic, tin să precizez că sunt român si nu avem probleme că vorbesc numai limba română. Am o relatie bună cu maghiarii din România, am doi colegi vorbitori de limba maghiară, de nationalitate magiară, chiar dacă sunt cetăteni români am o relatie colegială foarte bună cu ei. De putine ori am avut pacienti care vorbesc limba maghiară, fie de nationalitate română sau maghiară dar care vorbesc limba maghiară si am avut o relatie bună atât cu colegii cât si cu pacientii vorbitori de limba maghiară. Acum sunt în România, cazuri mai rare, ce-i drept de pacienti care înteleg mai greu limba română iar eu nu stiu limba maghiară si într-adevăr este o barieră de limbaj, dar nu e ceva semnificativ. Mai mult, poate în zona Harghita si Covasna, dar în Ardeal si în celelalte părti ale tării, chiar dacă oamenii vorbesc limba maghiară, vorbesc si limba română si înteleg. Repet, am o relatie bună atât cu colegii cât si cu pacientii vorbitori de limba maghiară.
B.T.: De obicei nu faceti discriminare. Când e la doctor, e la doctor, nu mai contează nimic.
E.C.: Unde e suferintă si durere nu mai contează nici vârsta, nici sexul, nici limba pe care o vorbim, nici nationalitatea. As vrea să subliniez faptul că dincolo de ceea ce credem, de ceea ce vrem unii sau altii, Dumnezeu ne vede pe toti egali, toti suntem la fel, toti avem aceleasi nevoi, nevoia de Dumnezeu, nevoia de semeni, nevoia de relationare, asa că asistenta medicală nu are limite si nu tine cont de priorităti cum ar fi limbă, nationalitate s.a.m.d.
B.T.: Si dvs. îl aveti în formulă si pe Dumnezeu atunci când rezolvati problemele.
E.C.: As vrea să spun un lucru foarte important. În ceea ce mă priveste, tot ceea ce sunt, tot ceea ce am în plan profesional datorez lui Dumnezeu. El a semănat în mine dorinta aceasta de a face medicina, el mi-a dat întelepciune si pricepere să pot să fac studiile si mă sustine mai departe în specializarea pe care o fac acuma si sunt convins sută la sută că fără Dumnezeu nu pot să fac absolut nimic. Lui Îi Datorez în primul rând totul. Pe de altă parte ca si toti oamenii avem nevoie de Dumnezeu, spunea renumitul savant Blaise Pascal că în interiorul omului în afară de ceea ce este fizic este un gol al lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu îl poate umple. Nu-l poate umple nicio diplomă de la o universitate prestigioasă, nici business-ul, nici statul social, numai Dumnezeu poate să aducă împlinrea deplină în viata noastră. Deci, pentru mine, Dumnezeu e suveran.
B.T.: Înseamnă că Dumnezeu v-a ales de mic când ati spus că ati început cu dorinta aceasta de a lucra în medicină din clasele mici. Si, probabil că în drumul acesta ati descoperit o problemă pe care ati dori s-o rezolvati. Care este asta dintre bolile astea din neurologie pe care ati dori s-o rezolvati? Sigur că vă gânditi la toate, că sunteti doctor, dar trebuie să fie una la care vă gânditi mai mult.
E.C.: Acuma, să vă spun următorul lucru: în medicină, medicul tratează, dar singurul care vindecă este Dumnezeu. Medicina a făcut progrese mari în ultimii ani si e într-un continuu progres la nivel mondial, însă trebuie să ne cunostem si limitele. Medicina are totusi limitele ei. Dincolo de limitele noastre umane, medicale, stiintifice e Dumnezeu. El este fără limite si ceea ce nu poate face omul, medicina, stiinta poate face Dumnezeu. Tot timpul spun pacientilor că medicul are menirea de a trata, dar cel care dă vindecare este Dumnezeu. Referitor la ceea ce m-ati întrebat, as putea spune că, în general în neurologie recuperarea după o boală neurologică este destul de greoaie. Si de ce spun asta? Pentru că creierul este de departe cel mai complex organ din punct de vedere structural cât si din punct de vedere functional cu care Dumnezeu ne-a înzestrat. Douăzeci la sută din tot debitul sanguin e directionat înspre creier, asta în conditiile în care avem si inimă si plămâni, avem rinichi, ficat, organe endocrine, exocrine, s.a.m.d. Pentru mine a fost interesant să învăt neurologie pentru că acest domeni este cel mai complex, cel mai fascinant organ, dar si când este afectat, recuperarea este foarte greoaie. Acuma, referitor la una din patologiile din domeniul neurologiei si care îmi suscită în mod deosebit interesul e boala numită scleroză multiplă, afectiune neurologică a cărei cauză nu se cunoaste încă la nivel mondial. Sunt anumite teorii dar nu se cunoaste cu exactitate. Partea gravă, ca să spun asa e faptul că afectează cu predilectie adultii tineri, în jur la 18-20 de ani si merge până la 40-45 de ani. Nu prea întâlnesti un pacient peste 45 de ani cu sceroză multiplă. Datorită faptului că la ora actuală, după stiinta mea nu se cunoaste cu exactitate o cauză a bolii, nici nu există un tratament al cauzei, si atunci tratamentul în screroză multiplă vizează în primul rând o încetinire a progresiei bolii. Scleroza multiplă, la ora actuală este o boală incurabilă, din nefericire afectează adultii tineri si aceasta e o mare problemă să vezi pacienti de 25, de 30 de ani, de 40 de ani că ajung imobilizati într-un cărucior si că boala va progresa si că în 15-20 de ani poate să aibă un final total nefericit. E o boală care îmi suscită interesul si m-as bucura foarte mult ca si lumea stiintifică medicală să găsim un remediu. Încă odată zic, creierul este unul dintre cele mai fascinante organe, dar unul dintre cele mai greu de recuperat atunci când apare o tulburare neurologică.
B.T.: Si-acum o consultatie medicală pentru ascultătorii nostri. Care sunt primele semne care ar trebui să ne alarmeze referitor la scleroză?
E.C.: Semnele în scleroză multiplă clinice sunt multiple. Pot apărea tulburări de sensibilitate, numite amorteli la nivelul mâinilor sau picioarelor, pot apărea tulburări de echilibru, adică scăderea masei musculare la o mână, la un picior, la ambele mâini, la ambele picioare, cu predilectie la nivelul membrelor inferioare. Zic membre inferioare, pentru că în medicină nu vorbim de mâini sau de picioare, vorbim de membrul inferior si membrul superior, dar ca să fiu înteles de ascultători mă refer mai practic, mai neacademic. Asadar, pot apărea tulburări de echilibru, pot apărea chiar si ameteli pentru început, pot apărea tulburări de vedere, asa numita diplopie, adică vederea dublă sau poate scădea acuitatea vizuală, vederea să înceapă să scadă ca si acuitate vizuală. Semnele sunt multiple. Astfel de semne necesită întotdeauna prezentare la medic. Ce vreau să subliniez? E foarte important ca pacientii si noi ca oameni să consultăm întotdeauna si internetul. Internetul ne dă anumite informatii, dar foarte limitate. Pentru a avea informatii valide, informatii vizate de specialisti ar trebui să intrăm pe internet, pe site-ul de specialitate, lucru pe care majoritatea oamenilor nu au acces datorită faptului că trebuie să plătesti un abonament, să fii înscris ca să poti consulta un tratat de neurologie. De aceea, subliniez importanta prezentării la medic, internetul netinând loc de medic.
B.T.: Iar pentru cei care nu pot ajunge la medic, ce sfaturi le dati ca să încetinească avansarea bolii?
E.C.: Acuma, scleroza multiplă nu e atât de frecventă în patologia bolilor neurologice cum e accidentul vascular cerebral. În ceea ce priveste scleroza multiplă, asa cum spuneam cauza nu este cunoscută si nu sunt anumite lucruri pe care ar trebui să le facem sau să nu le facem, cauza fiind necunoscută si când apare, apare din bun senin. E o boală autoimună, o boală care are anumite dereglări genetice, organismul începe ca si alte boli autoimune să sintetizeze anticorpi asupra selfului. Sunt multe mecanisme asupra cărora nu mă voi opri acuma, dar vreau să spun că rămâne o boală si cu o componentă genetică în sine, dar rămâne o boală care până în momentul de fată nu i se cunoaste cauza cu exactitate. As vrea un pic să mă refer la accidentul vascular cerebral. Am văzut o statistică, conform căreia anual, aproape 5,5 - 5,6 milioane de oameni mor de accident vascular cerebral, la nivel mondial. Ei bine, aicea lucrurile sunt un pic mai clare pentru că aici cauzele sunt destul de cunoscute. Accidentul vascular este de două tipuri. Poate fi ischemic, atunci când o arteră sau o ramură la nivelul creierului se blochează si nu mai ajunge sânge acolo, asa numitul infarct cerebral, sau poate fi accidentul vascular cerebral de tip hemoragic când se rupe, se sparge un vas si creierul este inundat cu sânge.
As vrea să punctez un lucru foarte important, faptul că în accidentul vascular cerebral, atât ischemic cât si hemoragic, factorul de risc numărul unu este hipertensiunea arterială. Asa că, în special pacientii hipertensivi cunoscuti, dar si ceilalti care nu ne cunoastem hipertensiunea, trebuie să avem mare grijă la valorile tensionale. Sigur, mai sunt si alte cauze, cum ar fi ateroscleroza si atâtea alte cauze, dar în special vreau să atrag atentia asupra hipertensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială care si ea poate fi generată si de un consum exagerat de sare. La ora actuală cred că avem nevoie, ca oameni, din punct de vedere medical să consumăm alimente cât mai sănătoase, să avem o dietă cât mai sănătoasă, dar să facem si miscare. Suntem o generatie de oameni destul de sedentari, si asta favorizează ateroscleroza, favorizează atâtea boli, diabetul zaharat, obezitatea care atrage după sine diabetul zaharat, hipertensiunea arterială si asa mai departe, formându-se asa ca un lant, ca un val care atrage alt val după el. Deci, eu cred că la ora actuală este foarte important să avem o dietă sănătoasă si, de asemenea foarte important să facem multă miscare. Să facem, cel putin o jumătate de oră de miscare activă pe zi. E bună si miscarea pasivă la sălile de fitness, dar e foarte importantă miscarea activă, mă refer la plimbări, la alergat...
B.T.: Înot?
E.C.: Înot, orice sport: tenis, fotbal s.a.m.d. Deci, miscarea este foarte, foarte importantă. Suntem o generatie care facem tot mai putină miscare. Poate datorită profesiilor pe care le avem, datorită comoditătii.
B.T.: Deci, să retinem: alimentatia sănătoasă si mai multă miscare. De când sunteti aici în Australia?
EC.: Sunt în Australia de două săptămâni.
B.T.: Si cum i-ati găsit pe români de aici? Pe cei de-acasă îi cunoastem.
E.C.: M-am bucurat de ceea ce am văzut în Australia de când am ajuns aici. Mi-a lăsat Asutralia o impresie bună ca tară. Mi-au plăcut si australienii ca oameni, din câte am reusit să-i cunosc putin, dar mi s-au părut niste oameni asa destinsi, zâmbitori, amabili ca si natie. În ceea ce priveste comunitatea de români, am rămas cu o impresie foarte plăcută despre cei pe care i-am întâlnit aici. Erau prieteni de-ai mei pe care îi cunosteam înainte de a ajunge aici, dar erau multi români pe care i-a întâlnit aici prima dată. Am fost primit cât se poate de călduros, românii la cei care am venit aici erau mai putini decât cei pe care nu-i cunosteam. Am cunoscut mai multi decât cei pe care îi cunosteam înainte să vin si, asa cum spuneam, am rămas plăcut impresionat de comunitatea de români de la Sidney, unde am petrecut o săptămână, apoi de la Brisbane si acum la Melbourne. Mă bucur de neamul nostru care este împrăstiat peste tot în lume, si în Australia, mă bucur să văd că si aici oamenii îl caută pe Dumnezeu, să poată să muncească, să nu fie o povară pentru ceilalti, să fie o binecuvântare aicea.
Salut, ca să zic asa, prezenta fratilor mei români care sunt în Australia, mă bucur de ceea ce am găsit la ei, mă bucur să văd că sunt oameni seriosi, si asa în concluzie, ca să răspund la ceea ce m-ati întrebat, sunt plăcut împresionat de ceea ce am găsit ca si comunitate de români.
B.T.: Ne face plăcere să vă cunoastem si vă multumim pentru toate sfaturile pe care ni le-ati dat. Puteti să ascultati postul nostru de radio pe „Google” la „3zzz Radio Melbourne” programul in limba romana, unde puteti să-i auziti pe prietenii dumneavoastră cu care v-ati întâlnit aici mai des si vă invităm să mai veniti la noi la radio, să mai vorbim. Chiar să veniti să ne prezentati descoperirile, succesele din neurologie.
E.C.: Multumesc pentru invitatie, pentru amabilitate, pentru onoarea de care mi-ati făcut parte. A fost o reală plăcere pentru mine să fiu împreună cu dvs. Mi-a făcut plăcere să avem o astfel de discutie, si dacă Dumnezeu ajută, sper să mai ajung în Australia si data viitoare să fiu si cu familia împreună.
B.T.: Să dea Domnul, sunteti bine veniti.
Nota Observator:
Prietenul nostru Ben Todica este producătorul emisiunii de radio „3zzz Radio Melbourne” programul in limba română.
Ii multumim ca ne- a trimis, spre publicare, acest interesant interviu cu un valoros tânăr al medicinii românesti, doctorul neurolog Emanuel Constantin Chetan.
|
Ben Todica 7/20/2013 |
Contact: |
|
|
