Sânzienele - sărbătoare dragă nouă românilor
Frumoase au rămas în amintirile copilăriei mele sărbătorile de peste an, iar Sânzienele este una dintre ele.
Când eram în vacanta mare după clasa întâi, asta întâplându-se în deceniul sapte al veacului trecut, tanti Ileana a lui Manoilă, o vecină de a noastră din Udesti-Suceava (Ileana Ungureanu, vară mai îndepărtată cu tata Neculai Ungureanu) a venit la mama si îi spune să mă lase cu ea la hram la Suceava, la sora ei care era căsătorită acolo si care nu avea copii, ca de altfel si tanti Ileana care a rămas fată bătrână.
De hramul de la Suceava de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, de Sânziene, de marele Bâlci care se organiza în fiecare an tot auzeam în copilărie, dar nu am fost niciodată până atunci.
Am plecat cu autobuzul cu tanti Ileana si am stat două zile la sora ei, undeva la Itcani, un cartier vechi aflat în nordul orasului Suceava. Locul unde se organiza "Bâlciul" era foarte aproape de cartierul Itcani, se putea merge pe jos de unde eram găzduiti. Bâlciul era cam de fiecare dată organizat pe lunca râului Suceava, undeva foarte aproape de podul care lega cartierul Itcani de centru orasului.
În Suceava mai locuiau doi veri drepti de ai lui tanti Ileana, feciori de ai lui Alecu Ungureanu, vecin de al nostru din Udesti. Am mers cu tanti Ileana pe la rudele ei si împreună am mers la "Bâlci". Acolo era lume multă, cu fel de fel de chitibusuri de vânzare, cu multe scrânciuburi, cu scamatori, cu fel de fel de jucării, dar si obiecte utile, de la îmbrăcăminte si încăltăminte la unelte de muncă. Dar cel mai mult mi-au atras atentia multitudinea de dulciuri si înghetată, care mai de care mai îmbietoare. Mi-a rămas în minte acea aglomeratie, acea lume colorată, acea lume pestrită.
Peste ani, cred că aveam vreo 11 anisori, si cum toată vara eram zi de zi cu vaca în lunca râului Suceava la noi la Udesti, ca să mă scoată din acea monotonie, mama a fost de acord ca de Sânziene să mergem la Suceava. Pentru acea zi sarcina de păzit vaca în luncă a fost preluată de sora mea mai mare Dorina.
Aflându-se repede printre prietenii mei că eu merg la Suceava la "Bâlci" s-a mai găsit să meargă pe jos cu mine un coleg de clasă care locuia mai la deal de casa noastră pe drumul spre Poiana Silionului.
Asa că dis de dimineată, după ce am făcut treburile prin gospodărie am pornit la drum spre orasul Suceava.
Cred că era ora 5 când am plecat pe jos ca să parcurgem cei 16 km care leagă Udestiul de oras. Ne-am luat cele necesare de mâncare, dar parcă mie nu îmi mai era foame. Numai gândul că merg la "Bâlci" mă sătura si nu aveam grija mâncării. Pornim la drum. O luăm peste dealul Udestiului si ajungem relativ repede la Rus Mănăstioara, prima localitate de la Udesti spre Suceava. De acolo mai departe trecem pe lîngă Luncusoara, iar de pe dealul Bosancilor nu intrăm în acest sat, cunostea mama o scurtătură, pe lângă Cimitirul din Bosanci, care ne scotea la iesirea din Bosanci către Ipotesti Suceava (nu este vorba de Ipotestiul lui Mihai Eminescu care se află relativ aproape dar în judetul Botosani). Traversăm Ipotestiul si ne aflăm în dealul târgului de unde deja se zărea orasul. De pe acest deal dacă priveai în spate se vedea semetul deal din Udesti, Oadeci sau cum i se mai spune metaforic de către unii scriitori locali "Sfinxul Udestiului", datorită goliciunii si eroziunii vizibile. Cândva în timpuri nu prea îndepărtate, acest deal era acoperit cu mesteceni, iar de pe dealul târgului se vedea albul specific al acestor copaci.
Ne continuăm drumul, trecem prin apropierea Cetătii de Scaun a Sucevei, ajungem la Brădet, o pădure de barzi la intrarea în oras, existentă si astăzi, la Uzina electrică, pe lângă Hotelul Balada si ajungem la Mănăstirea "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava".
Timpul să fi fost spre 9.00. Mama mai făcuse, în tinerete, de multe ori acest drum pe jos si calculase astfel încât să ajungă la mănăstire la începutul slujbei.
Aici în fiecare an erau scoase în curtea mănăstirii moastele "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava" si venea multime mare de oameni din toate asezările vecine orasului Suceava, chiar si oameni din judetele Botosani, Iasi, Bistrita-Năsăud, Maramures, Neamt, Bacău.
Si în acel an erau multi oameni veniti în curtea mănăstiri, unuii chiar de câteva zile si care dormiseră acolo afară.
Văzând că noi copii nu prea aveam astâmpăr, mama zice "Eu rămân la slujbă, dar dacă voi nu vreti să stati, vă puteti duce la "Bâlci", stiti cum să ajungeti ?", "Ne descurcăm noi", "Aveti grijă că sunt fel de fel de oameni pe acolo. Pe la amiază, când se termină slujba să veniti, că mă găsiti aici, să mâncăm", "Da, da" si plecăm bucurosi de libertatea dată.
Nu era prea greu de localizat "Bâlciul" pentru că erau foarte multi oameni care se îndreptau spre acel loc. Asa că o luăm pe jos spre Itcani si ajungem la locul mult dorit. Acolo o mare de oameni, multă gălăgie, care mai de care nu stia cum să te atragă să cumperi ceva si să-ti ia banii. Eu aveam vreo doi strânsi de pe la păzitul vacilor în luncă, dar tentatiile erau prea mari. Nu stiam cum să îi împart să îmi ajungă la cât mai multe. Vroiam si la fel de fel de numere de circ, cu maimute, cu serpi, cu dresaje de cai, cu înghititori de săbii, cu iluzionisti, dar si în varietatea de scrânciburi. Asa că banii mei s-au dus repede, dar si timpul s-a scurs parcă si mai repede.
Bineînteles că nu mi-am luat nimic de mâncare, cu toate că erau pe acolo multe bunătăti. Cu ultimii bani m-am dat în acel scrânciub mare cu lanturi care se rotea foarte repede. Probabil din cauza căldurii si a nemâncării, când m-am dat jos de acolo eram ametit.
Ca din senin, în acea hărmălae si acea multime de oameni, apare în fata mea mama. Slujba se terminase si ea stiind că noi nu ne vom desprinde usor de la acele tentatii a venit ea până acolo după noi.
Când m-a văzut, zice "Ce e cu tine de esti asa galben la fată ?" Eu eram palid pentru că nu îmi revenisem de la ameteala pe care o avusesem când zburam în acel frumos scrânciob. Mama zice "hai să iesim de aici, ati mâncat ceva ?" nu a primit nici un răspuns, dar si-a dat seama că am cheltuit banii pe altceva în afară de mâncare. În drum spre iesire ne cumpără câte o gogoasă, care era asa bună, iar ea îsi cumpără un ulcior cu mâner din lut.
Pe drumul de întoarcere de la Itcani spre mănăstire, fiind foarte cald, pe la portile caselor erau oameni care dădeau apă trecătorilor. Cred că am băut o "găleată" de apă. Am ajuns în curtea mănăstirii. Ne-am asezat la umbră, ca multi alti oameni. Mama a scos merindele si am mâncat cu mare poftă. Tare bună a fost mâncarea aceea. Mama cumpărase între timp pâine proaspătă si niste castraveti murati de la piată, iar cu ulciorul cumpărat de la "Bâlci" am adus apă de la fântâna din curtea mănăstirii, apă care era rece si foarte bună la gust.
După ce ne-am odihnit putin si ne-am refăcut fortele, ne-am pornit spre casă, nu înainte de a cumpăra ceva dulce si pentru sora mea Dorina. Mama a venit mai încet cu alti oameni de pe la noi care fuseseră si ei la Sânziene, iar noi copii am luat-o mai repede spre Udesti.
Când eram la liceu la Suceava si locuiam la fratele meu Vasile în cartierul nou "George Enescu", foarte aproape de localitătile riverane orasului (devenite ulterior suburbii) Scheia si Sf. Ilie, cred că am mai fost o singură dată la "Bâlci". Atunci acesta s-a organizat pe un teren unde era Aeroclubul Sportiv Suceava, la Scheia.
În rest preferam să merg la slujba de la Mănăstirea "Sf.Ioan cel Nou de la Suceava", unde de fiecare dată venea si mitropolitul Moldovei si Sucevei, care îsi avea resedinta la Iasi.
Anii au trecut. În memoria mea au rămas acele momente legate de Sânziene, această sărbătoare ancestrală îndrăgită de români si care va dăinui în veac.
Acum când am ajuns la o anumită vârstă si când foarte multi ani am trăit departe de locurile mele natale, de frumosul oras Suceava, de mirifica Bucovină, orice semnal, orice stire despre acele locuri si sărbătorile copilăriei mele, îmi trezesc amintiri care mi-au marcat existenta pe această lume.
Fiind un fan la radioului "Romantic.fm" si ascultându-l on line când lucrez la calculator, din întâmplare am văzut o reclamă-invitatie la "Noaptea de Sânziene" în livada Muzeelor Minovici. Un proiect initiat si coordonat de Prietenii "Muzeelor Minovici" reuniti în Asociatia Culturală "Patrimoniu pentru Viitor".
Activitătile de anul acesta au fost organizate chiar în seara duminicii de Rusalii, de Pogorâre a Sfântului Duh sau de Duminica Mare, cum se spune pe la noi pe la Udesti, fiind în ajun de Sânziene.
Comitetul de organizare, constituit preponderent din doamne din înalta societate, a creat un spatiu mirific, de basm în livada Muzeelor Minovici, la sosea lângă Fântâna Miorita sau lângă celebra "Vilă cu clopotei" de lângă Gara Băneasa.
Chiar de la intrare te întâmpinau frumoase fete îmbrăcate în costume specifice de Sânziene care îti prindeau pe piept un mic, dar cochet, buchetel de flori de Sânziene si îti înmânau programul manifestării culturale, precum si pliante "Să ne împrietenim cu muzeele".
Livada a fost pregătită pentru această sărbătoare, cu alei aranjate pentru expozitii de pictură, stand de carte de la trei edituri (Curtea Veche, Arthur, Vremea), colectie vestimentară "Prejudecăti" prezentată de "Iconic", obiecte din sticlă "Apă si foc" de Ioan Nemtoi, "Pădurea de portelan" de Daniela Făinis, sculpturi de Stefan Radu Cretu si Cristian Rădută.
O scenă în mijlocul livezii cu multe scaune de jur împrejur, pentru invitati era pregătită pentru momentele artistice. O muzică de calitate întretinea atmosfera în toată livada. În livadă am văzut multi meri, pruni, nuci, dar si copaci ornamentali.
Bineînteles, într-un colt al livezii, mai retras, era amenajat si un loc pentru servit mici, cârnăciori, bere, suc sau apă.
Seara a fost deschisă de un dans al sânzienelor mici interpretat de eleve ale Scolii de Balet EDUCA.
A urmat cuvântul de bun venit al doamnei Georgiana Pogonaru, presedinte al Asociatiei Culturale "Patrimoniu pentru Viitor", precum si expozeul domnului Marian Constantin, de la Muzeul Municipiului Bucuresti, despre "Case memoriale bucurestene"
Activitătile au continuat cu festivitatea de premiere a concursului national pentru elevi si studenti cu tema "Viitorul trecutului" la cele trei sectiuni: "Eseuri"; "Proiecte" si "Scenarii si proiecte de film documentar".
La cele 3 sectiuni ale concursului au fost înscrise 229 de lucrări realizate de elevi si studenti. Sunt povesti a zeci de locuri, monumente, clădiri sau chiar sate întregi uitate, care merită atentia noastră, a tuturor.
Noaptea magică de Sânziene în livada Muzeelor Minovici a continuat cu sosirea pe scenă din toate părtile livezii a sânzienelor mari costumate în vesminte de basm. Apoi formatia de muzică veche "Trei parale" ne-a încântat cu cântări din veacul al XIX-lea.
A urmat Grupul coral SOUND al Casei de Cultură a Studentilor din Bucuresti care au interpretat cântece traditionale românesti. După care a venit momentul de dans neoclasic "INTERMEZZO" a doi solisti ai Operei Nationale Române din Bucuresti - Alexandra Gavrilescu si Valentin Stoica.
Seara a fost încheiată de un fragment din spectacolul Teatrului Evreiesc de Stat "Mic si-al dracu" după Ion Pribeagu, în interpretarea actorilor Maia Morgenstern si Valentin Rosca.
Moto care s-a desprins din aceste activităti ale "Noaptii de Sânziene în livada Muzeelor Minovici" este "Vrem să continuăm să avem grijă de trecutul nostru, pentru a avea implicit grijă de viitorul nostru".
Momentele petrecute în această livadă au fost cu adevărat pentru desfătarea sufletului românului.
Revenind la ce impactul care îl are pentru mine această sărbătoare as mentiona că în fiecare an de Sânziene, de hram la Suceava, mă invita fratele meu Vasile, care a stat mult timp în Suceava, acum s-a mutat la Udesti, dar si cumnatul Sandu, sotul surorii mele Dorina, care locuiesc si în prezent în Suceava, să merg la ei să petrecem această sărbătoare împreună. Dar tumultul vietii, timpul avut la dispozitie relativ la distantă si prioritătile momentului au făcut ca să nu mai pot participa de mult la hramul Sucevei de sărbătoarea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava..
Acum manifestările sunt mult mai ample. Sunt Zilele Sucevei, se organizează o frumoasă procesiune cu moastele sfântului prin tot orasul. Sunt organizate competitii sportive si cultural artistice. si multe, multe altele, dar cine stie …….
Si când te gândesti că totul este legat de destin.
|
Grigore Rosnitche 6/24/2013 |
Contact: |
|
|
