Tablete pentru prieteni : "Eliberarea "omului
Se poate afirma cu un mare procentaj de adevăr că omul este produsul geneticei lui si a tot ceea ce mediul în care se naste si trăieste imprimă asupra lui -asa numitii factori epigenetici. Acesti doi mari factori duc la concluzia că omul nu este complet liber ; el nu poate controla propria lui viatză decît în cadrul parametrilor impusi de factorii genetici si epigenetici.
Este adevărat că omul este înzestrat cu ratiune -produs al gîndirii logice- dar acest factor este supus evolutiei gîndirii -care este extrem de variabilă- si pe de altă parte nu poate controla subconstientul individual decît într-o măsură înfimă.
Religiile monoteiste care admit că omul este produsul creatiei Divine -omul este creatia directă a lui Dumnezeu- consideră că omului i-a fost lăsată de Creator toată libertatea de decizie si actiune; intentia divină a fost deci să creeze o "fiintză liberă"; faptul că omul a abuzat de această libertate si astfel a pierdut paradisul este o dovadă a insuficientului control pe care omul îl are asupra lui însusi.
Acest fapt recunoscut si afirmat de Biblie justifică tendintza omului de a recuceri paradisul pe care l-a pierdut prin faptul că nu a utilizat ratiunea si s-a lăsat pradă dorintelor lui -adică subconstientului-sediul emotiilor si al instinctelor .
Eforturile făcute de psihanaliza freudiană si chiar de cea a anti-freudiana de a investiga subconstientul uman pentru a aduce în cîmpul constiintei si deci a ratiunii elemente ale subconstientului pentru a fi analizate logic si întelese nu au dat rezultatele sperate si astfel omul rămîne încă frustrat de insuficientza cunoasterii proprii. Căci în adevar, asa cum era scris si pe frontispiciul templelor antice, "cunoasterea de sine" rămîne cheia de boltă a "eliberării " omului.
Acest proces de cunoastere implică vointză, deteminare, ratiune si analiză. Ori, aceste conditii nu sunt în genere răspîndite în masa oamenilor, căci ele presupun un anumit grad de evolutie a persoanei. Pe de altă parte, recomandarea budistă de a renuntza la dorinte pentru a cîstiga pacea interioară si deci libertatea, pare o solutie prea simplistă si frustrantă, potrivită poate numai călugărilor budisti.
Unde poate duce necunoasterea de sine si pierderea libertătii omului s-a văzut cum nu se poate mai bine în miscările politice nazisto-comuniste ale sec. 20 ca si miscările teroriste contemporane, cînd ideologii care au exaltat emotii si instincte au dus la orori inumane!
Numai în ultimile luni ecranele TV au expus atentate în masă si asasinate animalice executate de indivizi care s-au supus unor ideologii criminale si si-au pierdut astfel libertatrea de a gîndi în sens uman, actionînd sub imperiul subconstientului emotional si executînd acte nedemne de notiunea de om.
Exista remedii?
În conditiile actuale de antagonism religios, politic si moral nu sunt sperante ca oamenii să încerce introspectia cunoasterii de sine ; omul e sortit să rămînă în continuare în sclavie, nu în libertate; din punct de vedere religios, el nu este pregătit să recîstige Paradisul pierdut.
Toronto / Iunie 2013
|
Dr. Dinu Dimitriu 6/5/2013 |
Contact: |
|
|
