,,Zâmbind vietii”, - o carte de Elena Buică
- METAFORE EXISTENTIALE –
Încă de la prima sa aparitie editorială, „Crâmpeie de viată” – Editura Forum, Bucuresti (2005), scriitoarea româno – canadiană, Elena Buică, si-a revelat disponibilitătile pentru arta cuvântului, vocatie vădită cu precădere în cărtile ce i-au urmat: ,,Gând purtat de dor” – Editura Forum, Bucuresti, 2006, ,,Prin sita vremii” – Editura Anamarol, Bucuresti, 2007, ,,Oglindiri” – Editura Anamarol, Bucuresti, 2009, ,,Luminisuri” – Editura Anamarol, Bucuresti, 2011, ,,Întoarcerea spre obârsii” – Editura Anamarol, 2012, ,,Zâmbind vietii” – Editura Anamarol, Bucuresti, 2013.
Aceste cărti, izbucnite din preaplinul unui suflet care timp de 70 de ani a acumulat experiente demne de transmis urmasilor, sunt contributii incontestabile la evidentierea fenomenului cultural si literar, dintr-o perspectivă inedită, a trăitorului în două lumi total diferite, de la obârsia mitic-teleormăneană, a unui început de ianuarie, 1933 (Tigănesti, Teleorman), până la prezentul sensibil-mărturisitor, al împlinirii tuturor gândurilor, indiferent la ce vârstă, în numele unui tel, urmându-si fiica în Canada –Toronto.
Si totul este surprins dintr-o perspectivă inedită, pe un parcurs ce capătă amplitudine cu fiecare carte, constituită într-un demers în care, constatăm cu o plăcere deosebită, că reflectia dobândeste conotatii speciale: ,,Da, s-ar putea zice mintea, căci a visa la nemurire ar fi o adevărată nebunie, dar inima care trăieste altă vârstă nu crede ce-i spune mintea. Mintea, de la o vreme si-a ales niste cărări separate de cele ale inimii, rămasă cu întârziere într-o lume mai bună. Mintea aceasta care se zbate să scoată scântei, dă îndemnuri inimii si pe de altă parte se chinuie să deslusească taine pe care nu le-a dezlegat nicio altă minte, ridicând mereu aceleasi întrebări: când si cum a venit momentul să spun: "de-acum eu sunt o persoană bătrână"? Când si cum si-a făcut aparitia această etapă de viată? M-am întrebat de mai multe ori. A venit pe nesimtite, calmă, interiorizată si în liniste...” (pag. 19).
Sub imperiul acestui timp al senectutii îsi scrie gândurile Elena Buică, spirit deschis oricăror mari întelegeri asupra lumii, de oriunde ar fi ea. Asa porneste ,,aventura cuvântului”, de la amintire în prezent si de la prezent în amintire. Impresionează bogătia ideilor, dar si ,,mânuirea perfectă” a limbii, curată, pură, nealterată de vicisitudinile vreunei împrejurări intempestive.
O precizare trebuie să facem de la bun început: Elena Buică eternizează locurile natale asa cum au făcut-o marii scriitori, încorporând nationalul în universal, particularul în general, girând creatia cu valori estetice, etice si morale.
E limpede că ultima tipăritură, ,,Zâmbind vietii”, poate fi citită, cu sporită îndreptătire, ca o imagine a scriitorului de un autentic românism, mai ales dacă îl integrăm în ansamblul valorilor general-umane. Este, de fapt, triumful unui proiect de afirmare a literaturii din care tâsnesc idealurile patriotice si de limba natională, maternă, într-o lume a globalizării, în care conceptele de patrie si de patriotism sunt trăite de autoare în egală măsură, declarativ si afectiv.
Viziunea despre viată este sugerată încă din titlu, care prin lectura cărtii îsi va dezvălui toate valentele, zâmbetul pur, sincer, candid, inocent, alteori trist sau usor ironic, miraculos, exuberant si încă multe alte forme, provocate de tot atâtea stări trăite, în lumea devenirii, a bucuriilor si tristetilor, a împlinirilor, dar si a dezamăgirilor, a creatiei continue, (căci ce este viata dacă nu o creatie si dobândire de bunuri spirituale si materiale, într-o luptă continuă cu sinele, până la momentul când vom pleca de aici si cine stie ce vom mai fi?).
Un chip solar, cu o aura puternică, asa ni se arată chipul din carte/ din cărtile Elenei Buică si ca să-l receptăm nu-i greu, trebuie doar să ,,ne înfruptăm”, cu savoare, din cuvântul scris, descoperit la vârsta solemnă, simbol a ceea ce este întruparea divinului.
La cei 80 de ani, Doamna Elena Buică sochează de la bun început cititorul, prin diversitatea tehnicilor literare, cea diegetică dominând. Este modul care i se potriveste cel mai bine, reînviind impresii si amintiri de viată din care putem trage învătăminte: Partea I – Gânduri, zâmbete, amintiri: Testament literar, Privind viata la 80 de ani, Niciodată nu e prea târziu, Ecoul amintirilor din scoală, Oameni care nu trebuie uitati: Părintele Nicolae Bordasiu, Dragobetele - sărbătoarea iubirii la români, Martie – surâsul primăverii, Pastele de foc la Costesti, Povestiri pentru copiii strămutati din tara lor, Miorita, Prietenia, Povestea unei albinute, Artur Silvestri la trei ani de la urcarea în Nirvana, Haloween – sărbătoare americană văzută prin ochii unui român, Mos Crăciun si bucuria copilului din noi, Spiritul românesc al ajunului de Crăciun în Canada, Gânduri la cumpăna anilor 2011 – 2012, Adaptarea în Canada sau treptele unui urcus văzut cu ,,ochii” sufletului de mamă, Teleormănenii mei…dragi, Interviu - Veronica Bălaj, Invidia si invidiosii, Am privit cu un ochi…pe dinăuntru, Cu sărbătorile de iarnă, mai curati si mai buni, La cumpăna anilor 2012 – 2013, Cum am petrecut ajunul Crăciunului 2012, Chemări lăuntrice, Gânduri în prag de primăvară canadiană, E primăvară…primăvară…
Cu sinceritae si patos, cu bucurie si nostalgie, cu iubire si sperantă, omul biologic si geamănul său spiritual se dăruiesc total, cu minutie si dragoste nemărginită în felii de viată, nemurite aici si oferite nouă, tuturor, spre bucuria lecturii. Locurile natale dar si tara de adoptie sunt fundalul si, de ce nu, personaje printre personaje ?
Atasată profund României curate si satului traditional, deopotrivă este stăpânită de dorul călătoriei prin lume, căci numai lumea cunoscută o iubesti cu atât mai mult cu cât ai prilejul să o afli si pe cea nestiută. Recunoastem aici elemente esentiale ale constiintei scriitoarei, vocea pe care o aude în minte si nicio clipă nu ezită să nu ne-o facă si nouă cunoscută.
Motivul călătoriei, frecvent cultivat în literatură, este îmbrătisat cu o pasiune deosebită de Elena Buică. Ilustrativă în acest sens este partea a II- a cărtii, purtând un titlu generos, ,,Frumoasele vacante”: Toledo, orasul cetate cufundată în istorie, Arizona – tinutului soarelui, Prin România anului 2011, Impresii din Cuba, România anului 2012, Balcicul – răscolitor loc de lume.
Însetată de cunoastere, Elena Buică, prin minutia descrierilor ne asigură un spatiu al întâlnirii cu ,,universuri” pe care, concret, vom avea sau nu sansa de a le cunoaste vreodată. Cert este un lucru: între văzut si nevăzut, diferenta este doar de consistentă si aceasta este asigurată prin intermediul cărtii foarte bine informată, abolind distanta, indiferent de ce natură ar fi ea, ontologică, socială, culturală economică, psihologică, politică etc. Contemplativă si impresionată, apetentă si sedusă de încărcătura simbolică, autoarea îmbogăteste genul memorialului de călătorie, sporindu-i valentele în spatiul cultural. Cu harul călătorului literat surprinde sensibil ceea ce si ,cumva aforistic, exprimă într-o mărturisire: ,,Se spune că lucrurile și locurile pe unde au trăit oameni minunați aduc mărturii mai vii decât cuvintele despre urmele lăsate de sufletul lor.”
Partea a III-a cărtii ne aduce în spiritual clipelor prezentului ,,Prietenii mei, scriitorii”, de aici si de oriunde, de acum si de cândva, dar pentru totdeauna vii în istoria literaturii si în sufletele cititorilor, nume mai mult sau mai putin cunoscute, dar cu sigurantă purtători ai unor spirite înalte: Octavian Curpas, Maricica Stroia, Vasile Guja, Victor Rosca, Mihai Teodor Olteanu, Georgeta Resteman, George Nicolae Stroia, Puiu Popescu, Adrian Erbiceanu, Marin Trască, Mariana Brăescu, Gheorghe A. Stroia, Constantin T. Ciubotaru, Milena Munteanu, Elena Armenescu, Ligya Diaconescu si, nu în ultimul rând, Rodica Elena Lupu, directorul Editurii Anamarol, a cărei prietenie editorială dăinuie de la cea de a treia carte, din 2007 si până în prezent. Aici Elena Buică îsi înmoaie condeiul în cernelurile celor mai diferite genuri si specii literare ilustrate de scriitorii ale căror creatii le prezintă, evidentiind si certe calităti de cronicar literar.
Ultima parte aduce în fata cititorului comentarii critice la cărtile autoarei, în viziuni diferite: Gabriela Călutiu Sonnenberg, Benissa, Spania, Paula Romanescu – scriitoare, membră USR, Al.Florin Tene – Presedintele Ligii Scriitorilor din România, Cezarina Adamescu – scriitoare, membră USR, Gheorghe A. Stroia – scriitor, Ioana Spătaru –scriitoare, Georgeta Resteman – scriitoare.
Fiecare surprinde anume aspecte ale personalitătii scriitoricesti, în functie de varii optiuni argumentate.
Cert este că măsura portretului literar este dată de profunzimea ideilor rostite într-o limbă română curată, păstrată în sufet ca si chipul mamei.
Fascinantul univers al cărtilor o înscrie pe Elena Buică în descendenta acelor oameni sensibili, născuti cu har la lumina Cuvântului, purtând în întreaga lume, oameni, locuri, amintiri de care, cu sigurantă, istoria culturală nu va uita.
Alexandria Prof.dr., Nicoleta Milea
Nota AGERPRES
Lansare de carte la Alexandria cu autor teleormănean stabilit în Canada
Alexandria, 31 mai /Agerpres/ - Volumul "Zâmbind vietii", apărut la Editura "Anamarol" din Bucuresti, a fost lansat vineri la Biblioteca Judeteană 'Marin Preda' din municipiul Alexandria în prezenta autorului - Elena Buică - si a unor scriitori si publicisti din Teleorman.
Cartea, care este structurată pe trei capitole - "Gânduri, zâmbete, amintiri...", "Frumoasele vacante" si "Prietenii mei, scriitorii" - cuprinde, după cum a declarat la lansare poeta Nicoleta Milea, "metafore existentiale surprinse dintr-o perspectivă inedită, poate si pentru faptul că autoarea a acumulat de-a lungul anilor experiente demne de a fi transmise urmasilor, cu un optimism molipsitor".
Scriitorii Constantin T.Ciubotaru, Stan V.Cristea si Gheorghe Olteanu au făcut, de asemenea, aprecieri favorabile pentru fosta profesoară, considerată o "ambasadoare literară" a Teleormanului în Canada, dar si în alte tări.
Elena Buică, care crede că scrierile sale reprezintă "părti ale sufletului rămas mereu tânăr", s-a născut în ianuarie 1933 în comuna Tigănesti din judetul Teleorman si este absolventă a Facultătii de limba si literatura română din Cluj. Din anul 1998 locuieste la Toronto în Canada, având dublă cetătenie. Debutul literar l-a făcut la vârsta de 70 de ani în publicatia "Observatorul" din Toronto, unde are o rubrică permanentă.
Între volumele de proză scurtă publicate se află "Crâmpeie de viată" (2005), "Gând purtat de dor" (2006), "Prin sita vremii" (2007), "Oglindiri" (2009), "Luminisuri" (2011) sau "Întoarcerea spre obârsii" (2012). AGERPRES/(AS - Stefan Stan)
|
Nicoleta Milea 6/5/2013 |
Contact: |
|
|
