A fost un timp
Pe fir de soare, in gradina ierbii,
Adie vint potrivnic, de o vreme;
Gonasi, salbaticiuni strivesc miresme,
Cind isi aruncă-n cer potcoava cerbii.
Era un timp de stele date-n pirgă,
Sorbeam vrajiti din clipa revederii,
Ne macinam la morile-nvierii,
Stergind o lacrimă ce da să curgă.
Cu ierni, la brat, am tremurat in geruri,
Am inflorit in meri, cu primavara,
Ne acordau privighetori vioara,
Si-aveam deasupra noastră două ceruri.
Lumina mea, te-ai ratacit prin veacuri,
In pribegie catre lumi straine !
E tot mai greu urcusul către tine,
Cind sufletul meu nu mai crede-n leacuri...
CA UN CAINE
Cu visul meu, pradat de-atitea ori,
Trec vami de noapte spre o Stea Polară...
Isi tese vremea pinza ei tihnit,
Acoperind destinele de ceară.
Intorc clepsidra și adorm pe-un mar,
Cazut din pomul mitic, plin de taine,
Doar gindurile-mi rataceau stingher
Si nazuiau sa-mbrace albe haine.
In turma, anii ma-nsoteau in mers,
Plutea in urma trena de lumina,
Dar ma trezeam la pragul zilei ars
De-aceeasi oboseala si rutina.
Umblam in cerc, cum caii de la circ,
Executam ce imi spunea dresorul...
Biciul cu noduri si-astazi il mai simt
Pe glezne, cind incerc să imi iau zborul.
Doar visul meu crescut cu virfu-n jos
Mi-a stat alaturi, caine credincios...
ALTARUL DIN TEMPLU
In templul noptii ruinat,
Suflet si trup te-au asteptat,
Pe-alarul vechi arzind inchise
Dureri din două paraclise.
Ingenuncheam lângă taceri,
Cu viscolirea unei veri,
Cind, prinsa de furtuni solare,
Am acostat in Ursa Mare.
Ploua cu ingeri imprejur,
In aerul de-un clar-obscur,
Calatoream pe Luna plina
Ducind in pieptul meu lumina...
In templul noptii lunecos,
Veghez un timp intors pe dos;
Pe-altarul vechi tot ard inchise,
Ca jertfă, două paraclise...
|
Domnita Neaga 6/1/2013 |
Contact: |
|
|
