De Ziua Ta
Cernit-au anii albe petale de salcăm Cu neaua lor pe frunte viitorul înfruntăm.
Lăsat-am totu-n urmă, cărări nicicând uitate, Părinti si rubedenii si prieteniiile toate.
Croit-am singuri drumul, nu-mpinsi de vânt din spate Ci-n piepturi înfruntândul uniti în gând si-n fapte.
Si din nimic făcură-m în juru-ne cetate Urmasi din fii si fiice să ne urmez-n toate
Cu dragoste răspundă, mândrie si dreptate C-am dăruit iubire, effort si bunătate.
Iar în această clipă pierdută-n miez de noapte Eu î-ti închin poemul, ca toate celelate De ziua ta iubito la vărsta-ti sapte-s-sapte.
Am trecut precum stejarul
Am trecut precum stejarul peste vremi cu urme adânci Ce-au săpat în scoarta-mi santuri si-au dus groază printre crengi.
Am trecut prin vremuri grele răscolite de furtuni Dar am prins si vremi cu soare si răsfăt în anii buni
Colindat de păsărele cuiburi prin desis să-mi facă Si-ncântat de-atâta sunet c-a vuit pădurea toată.
Astăzi când din vârf coroana s-a golit de frunza-mi deasă Si prin crengile-mi uscate nu-mi ciripă o crăiasă
Iată-mă un singuratec cugetând l-al vietii joc Când din drum apar voinicii să mă facă lemn de foc.
Toronto / 1 Iunie a.c.
|
David Kimel 6/1/2013 |
Contact: |
|
|