Din volumul în pregătire ''Copilul din Nazaret''
N-AS VREA CA NORUL MAMĂ SĂ-MI FI FOST
Dacă marea albastră
este mama lui,
asa cum îmi spui,
de ce se-ascunde-n alb
si nu e albastru?
Azi noapte
puisorii norului
printre frunze plângeau;
până către ziuă au plouat,
dar norul alb era întunecat
ca frica de sub fulger.
Si ei plângeau
si clăntăneau din dinti
de spaimă si de teamă.
Cum oare nu i-a fost rusine
că n-a-nvătat din lege să nu minti,
fiind atât de schimbător!
Ce fericit că nu sunt prunc de nor
si m-am născut din inimă de mamă!
PORTOCALA
Iosif i-a adus
Copilului
o fructă cu totul străină.
Ca pe o lună plină
Iisus
întinde Mariei răsăritul crud
de portocală,
cu degete subtiri ca de mlajă:
''Vrei să mă ajuti
s-o descăltăm de coajă?''
PUISORII DE GĂINĂ
Copilul priveste
cum puisorii de găină
din teica de sub palmier
se adapă.
Cu degetelul mic
Iisus
i-arată Mariei cum beu:
''Vezi,
chiar pentr-un strop de apă
ochii ridică în sus
să multumească Tatălui Meu.''
TEMPLUL CU ARIPI
- Ce vrei să Te faci
când vei fi mare?
- Ce vulturul
nu stie să zboare,
(lui Iosif i-a răspuns Copilul)
nici omul cu mâna să zidească;
M-as dori să fiu templu
cum am văzut-o pe closcă.
Fericiti săracii cu duhul,
ca puisorii de găină,
când vor veni să se adăpostească
în templul Meu cu aripi
de closcă si lumină.
PRIMA DATĂ ÎNTEPAT DE TRANDAFIR
E mai mult speriat,
dar aproape că plânge,
arătând Prea Curatei
degetelul
cu un strop de sânge:
''Mama trandafir
îsi învăta pruncul cum să-si desfacă
bobocul
spre prima lui rugăciune
ca floare.
Am vrut să-l mângâi
pe crestetul
cu verdele-n mot răsucit,
dar mama lui cu ciocul
uite ce afurisit
cu spinul ei m-a ciupit!''
Maica-nduiosată
suflă de trei ori pe degetel:
- Nu-i asa că nu te mai doare?
- Defel.
- Trandafirul
a vrut să se încreadă
de nu cumva ăi fi vreo floare
ce s-a rătăcit prin livadă
cu chipul Tău.
- Eu l-am iertat, răspunse Iisus,
dar la plecare i-am spus
să nu mai facă...lău!
JOCUL DE-A ALUATUL
''...dar Eu nu dorm,
cum tie ti se pare,
când mă-nvelesti
cu adierea inului tăcut,
crezând că genele
sub floarea de sărut
ca pe-o lalea Mi le-ai închis.
Urechea nu se duce la culcare,
că nici nu stiu pe unde s-ar ascunde.
Oh, cât de curioasă te pândeste!
Ca puiul vulpii din culcus
poftindu-i lunii
penele.
...si mi se pare, însă nu e vis.
Tu cântecu-Mi de leagăn
continui mai departe,
de parcă în lumina lui te rogi,
când singură cu aluatul
începi năstrusnic să te joci.
De ce de jocul Pâinii
atât de-ascuns de Mine te feresti?
Mă-nnegură mirarea părerilor de rău
de parcă el ar fi
primul născut al tău:
Îl prinzi si te ascunzi din nou,
te caută si te găseste-n râs,
îl gâdili sub bărbie;
Îi dai din tot ce se cuvine mie,
când îl ridici
cu '' 'tâta mare!'' până la tavan.
Apoi începi să-i cânti
din ceea ce fusese doar al meu.
Cum să nu-ti spun? Mă doare,
de parcă din livada Mea,
pe la apus de soare,
iubirea dată-n pârg
Mi s-a furat.
Jocul acesta de lumini si aluat
nu cumva oare Dumnezeu,
odată, la izvor de vremi,
de-a pâinea si de-a omul
cântând l-a frământat?
De ce de-nvătul Lui nu vrei să-mi spui
când pe ascuns
te joci de-a prinsul cu lumina Lui?
Tu nu stii oare cât asi vrea
visului meu să nu-i mai dai ocol?
Cum te-ai simti trezindu-te din somn
să-ti râdă-n nas cuptorul că e gol?''
Dacă-a fost vis, i-l tăinuia Fecioara
neîndrăznind să-nnoade torsul de mister
cum mama ca lumină L-a prins pe Dumnezeu
când cu frământ de-a omul s-a jucat
până la Pâinea ce s-a pogorât din cer.
ÎNNOURATA PROFETIE
''Azi l-am surprins pe Iosif
cum motăia la amiază,
printre scule la un capăt de rază.
Pleoapă peste pleoapă.
Ca dintr-un somn urât a tresărit
când întrebai:
De ce chiar florile îmbătrânind uscării
atât de rău trifoiul lor înteapă -
mătasa de otavă cum de se face cui?
La miel eu mă gândeam.
Poate că paiele-l înspină,
că uneori atât de trist l-aud
când doarme cum suspină
prin somn
de parcă toate visele îl dor.
I-am spus lui Iosif c-o să merg cu tine
acolo pe-unde depărtările cobor
să mă ajuti să prind un pui de nor.
- Si ce-ai vrea ca să faci cu el?
- Palat de spumă pentru miel.''
... si Maica-ntelesese
dece Bătrânul tresărise printre dălti si tesle.
Oare Copilul încă-si aminteste
de primul somn ce-L chinui în iesle?
Ce o fi vrând să spună cifrata întrebare:
De ce când floarea se usucă
atât de crud te-nteapă?
Nici ea n-avea răspuns la profetia
ce din durerea mării te adapă.
Sau poate - da.
Ce sfântă-mbrătisare!
Îl sărută pe frunte, rotundul spus cu dor:
''Las' c-o să mergem la cules de nori,
stâlpul de foc
când v-a-nflori în flacăra de nori.''
ÎMPĂRĂTEASA ÎNGERILOR
Am auzit niste albine,
în ospetie florilor
acasă,
de-o veste cum că îngerii,
albi ca din neamul norilor,
s-ar fi vorbit să te aleagă,
exact pe tine,
chiar peste heruvimi
împărăteasă.
Si le-am grăit bujorilor
cu care mă-nteleg
fiind de-aceeasi teamă
că tu
n-ai să accepti pentru nimic,
unui Copil atât de mic
fără de milă ca să-i fure
pe singura lui mamă.
E bine cum le-am spus?
o întrebă
cu frică Iisus.
Kitchener, Ontario
|
Dumitru Ichim 5/30/2013 |
Contact: |
|
|
