Irina Iordăchescu – Sub soarele Italiei
Pentru primul deceniu de carieră, ca solistă de operă si concerte vocal-simfonice, soprana Irina Iordăchescu a obtinut un nume mult apreciat în lumea liricii nationale si de peste hotare.
Recitalul de săptămâne trecută – sustinut în Studioul Experimental de Operă si Balet “Ludovic Spiess”, al Operei Nationale Bucuresti – este, din această perspectivă, un reper al evolutiei artistei, în drumul parcurs până acum.
Este neîndoios un moment care afirmă valoarea actuală mijloacelor sale artistice, altfel situate sub lupa observatorului. Nu scena, ci podiumul de concert pe care se desfăsoară relatia cântăretei cu maestrul acompaniator – acum Liana Mares - oferă certe surprize pentru spectator.
Privilegiul de a fi urmărit în timp afirmarea Irinei Iordăchescu în carieră îmi justifică temeiurile multitudinii de constatări ale performantelor artistei si în această postură. În primul rând, vorbim de salba calitătilor ofertei vocale, temperamentale, intelectuale pe care s-a clădit edificiul unei cariere luminate de talentul său admirabil, mostenit de la predecesori.
Cred, de asemenea, că experienta stagiunilor lirice, a rolurilor de prestigiu repertorial – printre acestea fi Suzanna, Pamina, Lucia, Violetta, Liu, Musetta - marchează etape ale relatiei cu publicul, consolidate de studiul, disciplina si comunicarea care impun valorile interpretului liric.
Proiect asumat între numeroase spectacole si concerte recente, recitalul Irinei Iordăchescu impresionează prin prestantă, farmec scenic, stil, fortă a expresiei nuantate între liric si tragic. Programul a avut momente de noutate – miniaturi vocale de Francesco Paolo Frontini, în primă auditie -, dar si de rememorare a unor piese celebre de Tirindelli sau Respighi. Ideea generică a afisului, “Sub soarele Italiei”, a evocat tărâmul decorului sentimental si muzical al Peninsulei si în splendida executie a ariilor de operă ce au concluzionat serata.
Irina Iordăchescu ne-a invitat la această călătorie a visurilor sale învăluindu-ne în mirajul vrajei pe care numai un artist, cântăret sau pictor, o poate realiza astfel, spre a dăinui în memoria si sufletul celor care pot si stiu să admire Frumosul.
|
Grigore Constantinescu 5/25/2013 |
Contact: |
|
|
