George Constantin (3 mai 1933 - 30 aprilie 1994).
Interferentze : Oameni pe care i-am cunoscut
Pot spune, oare, că l-am “cunoscut” pe acest imens actor care a fost George Constantin? Dacă ar fi trăit, ar fi împlinit pe 3 mai 80 de ani. Dar a murit la trei zile după ce împlinise 61 de ani, din care peste 40 dăruiti scenei.
Mărturisesc că încă si astăzi mă încearcă o puternică emotie când scriu despre întâlnirea mea cu George Constantin. Era o zi călduroasă de toamnă în 1962 si la teatrul Nottara se juca dramatizarea romanului “Fratii Karamazov” de Dostoievski. Eu citisem romanele lui Dostoievski, al căror sens îl savurasem cu sete si entuziasm. În spectacol, George Constantin îl juca pe Dimitri, fratele cel mare, dar si pe tatăl celor trei frati, iar Grusenka, iubita cu care Dimitri ar fi vrut să se căsătorească împotriva vointei tatălui, era jucată de Liliana Tomescu.
Desi n-as vrea să scriu despre mine, ci despre George Constantin, nu pot să nu mentionez faptul că, atunci când sunt în pozitia de consumator de artă, ca cititor sau spectator, intru complet în lumea fictivă care mi se oferă, mă las transportată în întregime dincolo de realitatea cotidiană si devin eu însămi personaj al actiunii. Asa am fost atunci, dar acum sunt la fel, anii trecuti nu m-au schimbat.
Când am văzut deci piesa “Fratii Karamazov”, atât actiunea, ideile filosofice ale lui Dostoievski cât si jocul pasionat al actorilor m-au “furat” si la numai câteva zile după vizonarea spectacolului, i-am scris o scrisoare lui Dimitri cu semnătura “Grusenka”. Intrasem în caracterul personajului jucat de Lilana Tomescu, dar îi dădusem o interpretare “veroniciană” a ideilor si am vrut să i-o comunic lui Dimitri. Si cui altcuiva să-i fi trimis scrisoarea decât actorului George Constantin, care-l juca pe Dimitri? În fond, ăsta e marele merit al unui actor, să se identifice perfect cu personajul pe care-l întruchipează.
Nu după multă vreme am primit un telefon de la George Constantin, care m-a întrebat dacă vreau să mă întâlnesc cu el la Cofetăria “Casata” de lângă Teatrul Nottara.
M-am dus la cofetărie si, cu surprindere, l-am găsit acolo pe actorul George Constantin, nu pe Dimitri. Admit că eram o naivă si recunosc că un actor nu poate rămâne “fidel” personajului pe care-l joacă decât pe timpul limitat al spectacolului; după terminarea lui, actorul redevine el însusi, cu propria lui viată. Doar că atunci, acolo, eu eram Grusenka si vroiam să-l fi văzut pe Dimitri. Uitasem că nu eu, ci Dostoievski era “mânuitorul” personajelor lui. Dovedeam oare lipsă de respect fată de autor, sau mai curând mintea mea tânără era inundată de profundele idei ale piesei?
Eram fatză-n fatză, eu am luat un profiterol, el o casată. S-au uitat la mine si a început să mă întrebe, cu un zâmbet îngăduitor, cine sunt si cu ce mă ocup. Mă pregăteam pentru facultatea de Chimie, dar pasiunea mea era muzica. M-a întrebat dacă mi-a plăcut spectacolul. Sigur, la nebunie, altfel n-as fi scris. L-am întrebat si eu: i-a plăcut scrisoarea mea? Da, i-a plăcut foarte mult scrisoarea, a vrut să mă cunoască. Mâncam amândoi înghetătă, eu eram literalmente Grusenka, el era actorul George Constantin. Făcea pauze lungi între cuvintele pe care le rostea, iar eu îi urmăream fiecare miscare. Nu, în mod cert nu era Dimitri, începeam să realizez asta. Mă aflam în fata unui mare actor în timpul lui liber. După o mică pauză a venit brusc o întrebare care m-a amutit: de ce i-am scris? M-am fâstâcit si am bolborosit un răspuns legat de Dostoievski, de ideile mele. S-a uitat amuzat la mine si, după o mică pauză, mi s-a adresat direct: fetito, tu stiai că o adolescentă, când scrie unui actor, vrea de fapt să-l “agate”?
Iarăsi am amutit, nici prin cap nu-mi trecuse asa ceva. A râs în hohote. Mi-a spus că si-a dat seama că nu era cazul meu, mi-a multumit pentru scrisoare, mi-a spus că e într-adevăr deosebită si că el nu o merită, dar m-a sfătuit să fiu atentă pe viitor cui si ce scriu, pentru că bărbatii au niste bănuieli când fete tinere ca mine le scriu scrisori.
Ne-am despărtit prieteni, el cu bucuria de a-mi fi dat un sfat util, eu cu cea de a fi avut privilegiul să mă fi întâlnit în “tęte ŕ tęte” cu marele actor George Constantin.
Toronto / Mai 2013
|
Veronica Pavel Lerner 5/20/2013 |
Contact: |
|
|
