Subiectiv : Ochelarii poartă vina!
Pe vremea când încă nu purtam ochelari, Doamne ce mult e de atunci, tot ceea ce vedeam eu corespundea exact cu cele văzute de toată lumea: un cal bălan era un cal bălan pentru toti, iar o pisică vărgata nu era altceva decăt o pisică vărgata pentru restul lumii. Acum când la fiecare doi ani primesc o retetă nouă de ochelari, nu mă mai potrivesc la vedere nici măcar cu nevasta mea care posedă o colectie de ochelari ce l-ar scoate din busines si pe Hakim Optical. Eu nu stiu ce anume pun opticienii in sticla lentilelor, că unii văd un lucru, iar altii văd altceva. Chiar si pisica vărgată, unii o văd albă, unii o văd neagră si putini o văd asa cum e, vărgată. Si în politică e la fel: unii văd una, altii văd alta si când e vorba să se dreagă ceva, nimic nu se face, de parcă ar fi turnul Babel. De aceea si lucrurile merg asa cum merg. Mai mare răsul. Si vina, eu cred, o poartă ochelarii!
Un prieten mi-a explicat că se pot elimina anumite lucruri din realitate punând un filtru în fata obiectivului. Asa au fost făcute primele filme în tehnicolor adăugând filtre pentru fiecare culoare în timp ce se filma numai cu peliculă în alb-negru. Apoi în laborator se suprapuneau culorile una peste alta si asa rezulta filmul colorat. În viata de toate zilele fiecare face abuz de filtrul lui, dar nu există laboratorul care să unească aceste imagini filtrate si să le dea culoare adevărată si relief.
Luati ca exemplu ziarele; puneti unul lângă altul toate ziarele ce apar în Toronto si veti vedea câtă doesebire este între ceea ce se scrie într-unul si celălalt despre acelas subiect. La fel si-n emisiunile televizate; comparati stirile si comentarile dintre emisiunea Sun News si CBC: ceea ce la unii este alb, la ceilalti e negru. De aceea, când vezi câtă deosebire se poate realiza printr-un filtru si cât de mult realitatea poate fi deformată prin filtrare, trebuie să relizăm că în lipsa unui laborator care să alcătuiască imaginea reală a vietii, laboratorul trebuie să fim noi insine.
Numai noi putem extrage adevărul din totalitatea exagerărilor afirmate în media prin filtrele lor cu prizmă îngustă ce înlărgeste anumite fapte sau persoane în timp ce diminuă altele. Numai în noi residuă forta, speranta si solutia de îndreptare a situatiei, lăsându-ne mai putin manipulati prin minciună, dezinformare si antagonizm politic.
Nu o singură dată am afirmat că lupta este îndreptată împotriva noastră nu numai pentru că nivelul nostru de trai este superior celora din lumea a treia, ci mai ales pentru că sistemul nostru, cultura si libertatea noastră a depăsit granitetle acestui continent si datorită televiziunii si internetului, modul nostru de viată e propagat în proprile lor case, familii si tineret într-o asemenea măsură că nu mai poate fi oprită nici prin vorbă, nici prin lege. Aici a intervenit religia.
În timp ce la noi democratia a creat „toleranta” si „multiculturanism” la ei religia a creat fanatism si o teroare religioasă numită „sharia” tot atât de zeloasă ca si legile inchizitiei.
Asăzi toleranta noastră a devenit scula terorizării noastre. Unde este explicatia bombardării cursei de maraton din Boston de la 15 aprilie sau arestarea celor doi suspecti de deraiere a cursei New York-Toronto de la 22 aprilie, decât în ura celor implicati la adresa noastră în virtutea unor dogme religios-fanatice cu care au fost convertiti si împotriva cărora noi suntem dezarmati prin profesarea acceptării, a tolerantei si a multiculturanismului. Dar mai important, noi suntem dezarmati prin propria noastră părăsire a perceptelor etice si religioase, îngăduind inescuzabile schimbări în legile familiei, a căsătoriei, a avorturilor si a educatiei copiiilor nostri.
Am scris în 2008 un articol , articol din care redau căteva pasaje pentru că adevărul lui poate ghida alegera ce-o facem:
“Elocvent mi se pare exemplul Libanului care a fost singurul stat majoritar crestin in Orientul Mijlociu. După 1940 când a obtinut indepenta de la francezi, a devenit o tară democratică cu universităti recunoscute în întrega lume, care erau frecventate de studenti de pretutindeni, pentru că Libanul avea granite deschise. Cultura, comertul si artele au cunoscut o perioadă de înfloritoare renastere. Cu timpul când balanta demografică a început să se schimbe în favoarea musulmanilor, lucru ce se întâmplă astăzi pretutindeni pentru că în cultura poligamă musulmană fiecare bărbat poate avea patru neveste si nenumărati copii, influenta lor a devenit mai pregnantă, dar situatia continua să fie în control.
După1970 când regele Husein a expulzat Palestinenii din Jordania, în horificul Septembrie Negru, omorând mii de palestinieni, singura tară care le-a permis azil, a fost Libanul, datorită politicii granitelor deschise. Odată stabiliti în Liban, Palestinenii s-au unit cu elementele radicale islamiste din Siria si Yaser Arafat a creat aici tabere de luptă contra Israelului, ceea ce nu a reusit să facă în Jordania. În aceeasi măsură, cu sprijinul Siriei, musulmanii au creat organizatii paramilitare îndreptate împotriva populatiei crestine si a armatei nationale libaneze. Au creat puncte de control pe toate sosele nationale persecutând metodic pe crestini, alungându-i din gospodăriile si orasele lor spre granita de sud cu Israelul. In 1974 crestinii din Liban au devenit prizonieri în propria lor tară cu drepturi limitate de miscare, trăind mai mult în adăposturi îngropate în pământ si tinuti fără hrană, lumină, căldură si mijloace de întretinere.
Teritoriul Libanului a fost folosit tot mai mult pentru actiuni teroriste, raiduri si bombe împotriva populatiei din nordul Israelului si în 1982 când Israelienii au intrat în Liban înaintând până la Beirut, masina de propagandă finantată si organizată de Siria, Iran si alte tări arabe a dezinformat întreaga lume democratică si a dat nastere la demonstratii de protest anti-israeliane. Crestinii din Liban au revenit pentru o scurtă perioadă la viată normală, fapt pentru care au rămas recunoscători Israelului. Astăzi Libanul, tara care a găzduit refugiatii Palestineni cu compasiune, întelegere si tolerantă, a fost transformată intr-o tară a Islamului, pământurile ei au devenit câmpuri de antrenare în actiuni teroriste si Hesbolah, sub scutul si indrumarea Sirienilor, a devenit puterea necontestată a tării. Faima trecută a Libanului de tară pasnică, tară a luminii, poreclită Micul Paris al Orientului, s-a stins”.
Nu puneti filtre ochelarilor. Lăsati lumina adevărată să înregistreze nefiltrate imaginile locurilor, faptelor si vietilor noastre.
Toronto/ Mai 2013
|
David Kimel 5/16/2013 |
Contact: |
|
|
